Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

DOREL VIȘAN: „Cel mai important lucru în lupta cu boala este îmblânzirea minții”

„Urâtul stăpânește tot”

– Publicată în revista noastră, în urmă cu opt ani, povestea biruinței dvs. în lupta cu o boală grea a impresionat prin noutatea tratamentului aplicat: schimbarea stilului de viață. V-a fost de folos și în lupta cu pandemia?

În grădina casei de lângă Cluj

– Am să încep printr-o învățătură a înțelep­tului Confucius, care spunea: „Într-o țară or­ganizată tre­buie să muncești cu toată pu­terea ta și să vorbești din toată puterea ta…”. Dar în­tr-o țară dezor­gani­zată, ca a noastră, trebuie să muncești cu toată pu­terea ta și să taci! E o ma­re ticăloșie ce se întâm­plă! Vă spun foarte serios, că „io cam știu unde-i po­pa cu slujba”, cum zice arde­leanul, dar mă feresc să vorbesc. M-am retras din prostia și ignoranța ca­re au pus stăpânire pes­te tot așa cum nu a mai fost vreodată. Vinovați pen­tru această situație sunt mulți, dar în primul rând, aceia care au întors spatele lui Dumnezeu și tradițiilor. Aceștia au bul­versat adevăratele valori, s-au golit de valoare au­ten­tică și s-au hrănit cu nonvalori. Pe vremuri, va­lori erau adevărul, drep­ta­tea, fru­mosul, acum trăim într-o eră a urâtului, care a pus stăpânire pe tot. O trăim în toate domeniile, în­cepând de la felul în care ne îmbrăcăm, până la ceea ce mâncăm și gândim.

Mănânc doar din grădina mea

Să începem cu îmbrăcămintea. Renunțând la tradiția cultivării și prelucrării inului și cânepei, la pre­lucrarea lânei (știți foarte bine că oierii noștri aprind lâna sau o aruncă la gunoi), ne pierdem pro­pria identitate, propria substanță. Ar trebui să ne în­toarcem la vechile obiceiuri și la hainele noastre ro­mânești. Cât sunt de frumoase și cât sunt de frumoși oamenii care le îmbracă! Ca niște regi! Straiele noastre tradiționale înnobilează parcă pe cel care le poartă. Nu mai vorbim de faptul că sunt mai sănă­toa­se decât toate plasticurile și imitațiile străine, pline de coloranți și chimicale adesea periculoase. Dar câți sunt atenți la asta? Mergem mai departe, la mâncare. Din păcate, sunt puține magazine în care găsești alimente românești. Produsele autohtone nu sunt promovate. În Ungaria, există magazine care se numesc ABC, unde se vând doar mărfuri locale de foarte bună calitate. Noi suntem cam­pi­oni la im­porturi. Grădinarii noștri își aruncă marfa, pentru că nu este nimeni interesat să-i promoveze, sau o vând la prețuri de ni­mic. Ați văzut cu siguranță astfel de imagini la știri. Din păcate, lipsește total re­acția din par­tea autorităților direct responsabile. Cum e po­sibil? Eu cred că este absolut necesar să fie refăcută gospodăria țărănească, iar nu distrusă, cum ne în­vață politicile europene. S-au omo­rât mili­oane de pă­sări și de porci sănătoși, ca să aducem și să mân­căm mizeriile altora. Mulți români umblă țanțoși prin supermarket-uri, cu cărucioarele pline de otra­vă. În ultimul an, eu n-am fost la piață decât de două ori, prima oară, ca să cumpăr niște căpșuni, care au fost uriașe, dar fade și fără gust, și a doua oară, după niște brânză. N-am fost mulțumit de ce am găsit. Eu mă­nânc acum numai produse din gos­­podăria mea. Am o gră­dină mare și o seră de doar cinci­sprezece metri pătrați, dar în care îmi cresc ab­solut toate cele necesare. E o seră mai specială, e smart, semiauto­ma­tizată, se con­du­ce singură după un program pe care i l-am fă­cut, își deschide sin­gură geamurile, își comandă stro­pirile după un orar fi­xat dinainte. O încălzeam iarna cu o aerotermă, dar acum, din motive de scum­pire a cu­rentului, voi mon­ta o pompă de căldură. Cu alte cuvinte, am investit în sănătatea mea. Ceapă ver­de, usturoi, salată, spanac, castraveți, ardei iute și gras, roșii, de toate îmi cultiv acolo și am tot anul. Îmi fac și răsaduri numai din semințe românești, pro­curate de la ță­rani. În gră­dină pun anual cel puțin 50 de tufe de roșii, fasole, cas­tra­veți, car­tofi, ar­dei, go­go­șari, var­ză. Nu­mai cine nu vrea, numai putu­roșii și leneșii mor de foa­me, cu pă­mân­tul nelucrat.

Rețete moștenite de la mama

– Cum păstrați roadele din gră­dină și peste iarnă?

– Pentru roșii, care sunt re­ginele grădinii, am trei me­tode de conservare pen­tru iarnă, pe care vi le des­tăinui, ca să vedeți cât este de ușor să mănânci sănătos și în anotimpul rece, dacă te organizezi din timp, repet, dacă te organizezi. Roșiile le pun în lada frigorifică, la înghețat, întregi. Iarna le scot, le bag pentru o secun­dă în apă caldă, apoi le curăț de pieliță. Le las pe o farfu­rie la dezghețat, le tai în bu­căți și adaug ceapă, sau usturoi și ulei. Rezultă o salată aproape ca aceea de vară.

A doua metodă de păstrare a roșiilor este sub formă de bulion, pe care-l fierb doar până când dis­pare spuma. Înainte de a-l pune în sticle, adaug foi de dafin și multe miro­denii „bine mirositoare”. Bulionul îl pun fierbinte, în timp ce fierbe încet, în sticle mici, de 300 ml, pe care le dopuiesc. Pun sticle­le pe masă, le acopăr cu o pătură groasă, le țin așa trei zile și apoi le depozitez în cămară.

A treia metodă de păs­trare a roșiilor, pe care o prefer, este uscarea. Îna­inte, feliile de roșii, tăiate mai grosuțe, de 4 mm, le uscam la soare, timp de trei zile, acoperite cu o pân­ză rară, ca să nu se pună muștele. Acum mi-am cum­părat un uscător de legume și fructe și le țin la 70 de grade, timp de 20 de ore. Le pun apoi în bor­cane și deasupra torn ulei de măsline. Sunt o bu­nătate! Pot fi folosite la multe preparate, salate, paste, merg și cu brânzeturi, cu sosuri, la carne.

Ardeii și gogoșarii pentru iarnă îi coc și apoi îi pun pe porții mici, cât mănânc o dată, la lada frigorifică. Când îi folosesc la salate, adaug peste ei un amestec de oțet de mere cu miere (preparat de mine), ulei bun, sare. Pot să adaug, dacă vreau, și usturoi, dar și roșii uscate.

– Vorbiți ca un adevărat maestru în bucătărie.

– În general, mâncărurile pe care le prepar ur­mează rețete moștenite de la mama. Sunt mâncăruri simple, ușor de preparat. Chiar și rețeta de borș, pe care-l folosesc la toate ciorbele, o am tot de la ea. Să vă spun cum „pornesc” eu borșul: opăresc o mână bună de mălai cu apă fiartă, amestec până se formează o pastă, și după ce s-a răcit puțin, adaug cam o lingură de făină de grâu. Țin acest amestec la loc călduț, timp de 24-48 de ore, până miroase acrișor. Acesta este așa-zisul aluat de pornit borșul. Pun apoi aluatul în oala specială de borș. Eu am o oală din lut cam de șapte, opt litri, în care torn cam 5 litri de apă fierbinte, mai pun trei mâini de tărâțe de grâu și o mână de mălai. Adaug și o coajă de pâine neagră, făcută cu maia, nu cu drojdie, o lămâie tăiată în felii și un mănunchi de leuștean proas­păt, vara, și uscat, iarna. Amestec bine toate ingre­dientele și aștept să se acrească borșul. După aceea îl trag în sticle și-l țin la frigider. Se bea ca atare sau se folosește la mâncăruri. Peste ingredi­entele din vasul de borș se mai poate pune apoi apă rece, pentru a prepara altă porție. Borșul este cel mai bogat aliment în complexul vitaminic B. Nu mai pomenesc de celelalte vitamine și minerale, extraordinar de benefice, pe care le conține.

Principiul budist al ”căii de mijloc”

– Urmați diete speciale?

Mâncare ecologică

– Urmez calea de mijloc, în ceea ce privește ali­men­tația, după principiul budist, fără excese și exa­ge­rări. Mănânc carne, uneori, dar numai din sursă si­gu­ră. Porcul este crescut cu urzici opărite și puii mi-i ține o cumnată, la curte. Chiar dacă este la ma­re cinste în Ardeal, nu mănânc des supă de găină, dar când o fac, totuși, adaug în ea hrean ras. Prefer cior­bele, pentru că sunt mai bogate în legume, ver­dețuri, plante aromate: țelină, tarhon, pătrunjel, le­uș­tean și adaug întotdeauna borș preparat de mine.

În ceea ce privește băutura, de peste treizeci de ani eu nu am mai băut niciun fel de suc din comerț. Beau numai apă din izvorul din grădina mea, beau oțet de mere preparat de mine, în care mai adaug miere din stupii mei. Apicultura e o tradiție în fa­milie, am învățat de la tata lucrul cu albinele și când m-am apucat eu de albinărit am mai citit și furat se­crete de la albinari mai bătrâni. Lucrul cu albinele este o adevărată școală. Apoi, am tot timpul, la con­gelator, fructe: afine, zmeură, cătină, căpșuni, mure. Pun în blender 4-5 linguri de fructe congelate, la care adaug mere, pere, apă de izvor și miere, dacă vreau mai dulce. Acestea sunt singurele sucuri pe care le beau. Vinul mi-l prepar din strugurii mei, fă­ră să-l filtrez cu chimicale. Prin filtrare se deran­jează vinul, se supără, el se limpezește singur, în tihnă. Vinul este viu, de fapt, totul este viu în jurul nostru. Viața noastră este însă, din păcate, o crimă continuă, pentru a ne asigura mâncarea zilnică. Mai spăl de păcate ținând posturile alimentare. Dacă nu în totalitate, măcar miercurea și vinerea sunt zile fără carne. Este de mare folos pentru sănătate ca una, două zile pe săptămână, să bei numai apă curată de izvor, fără să mânânci.

„Trupul are tot ce-i trebuie ca să se vindece singur”

– Sunteți un mare actor, profesor, poet, de cu­rând ați primit Marele premiu „Opera Om­nia” la Festivalul național de poezie „George Coș­buc”. La gloria dvs. publică se adaugă, în­să, și felul cu totul apar­te în care ați reușit să învingeți o boa­lă gravă: ciroza. Trata­mentul dvs. a devenit legendar.

Hrană curată din grădina proprie

– Eu am avut probleme mari de sănă­tate, am mai vorbit despre acest lucru în in­ter­viurile anterioare, și m-am vindecat pen­tru că am fost perseverent în a folosi mai multe metode de tratament, pornind de la ceea ce este mai important: autocu­noaș­terea. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc corpul, „să vorbesc” cu el, iar pri­mul câştig a fost să înţeleg că poţi să te ajuţi singur, dacă-ţi disciplinezi mintea. Știu acum că trupul are tot ce-i trebuie ca să se vindece singur. Un corp uzat nu tre­buie reparat pe ici, pe colo, ci „refăcut” în totalitate, prin hrănirea cu ener­gie naturală. Eu ci­tisem și înainte câte ceva despre medicina comple­mentară şi des­pre cea orientală, dar nu am folosit ceea ce ştiam. Când am fost bolnav, am reluat lecturile şi am început să practic unele dintre aceste me­tode. Am fost în lumea întreagă pentru a învăţa din înţe­lepciunea medicinii tradiţionale de pretu­tindeni. Am călătorit mult, din Australia, China, Congo, In­dia, Vietnam, până în Mexic, Uruguay, Paraguay, Ar­gentina. Am fost în Tibet, Thailanda, Peru, Ja­ponia și Canada, nici nu mai ştiu pe unde n-am fost, şi peste tot pe unde am umblat, am văzut cât de mult preţuiesc oamenii simplitatea, naturalul, traiul în aer liber, aproape de pământ, în concor­danţă cu ciclu­rile mari ale anotimpurilor. Am fost impresionat și mi-am modificat total viaţa. Trăiesc acum într-o casă ţărănească, lucrez zilnic în grădină, am pomi, viţă-de-vie, stupi, flori, straturi de îngrijit; fac zilnic automasaj, gimnastică. Eu nu am mai luat me­dicamente de nu știu câți ani. Am avut de curând o criză de sciatică și m-am vindecat prin automasaj, prin percuție cu degetele asupra locului afectat, stând pe un scaun, ușor aplecat. Să vă povestesc ceva și despre vindecarea răcelii. Băieții mei și nu­rorile mele erau destul de rezervați în aplicarea aces­­tor metode pe care eu le recomand. Zilele tre­cute, unul dintre ei m-a sunat și mi-a spus că tre­bu­ie să plece într-o excursie, dar că îi curge nasul, stră­­nută și se teme să nu creadă ceilalți că ar avea co­vid. I-am spus să își maseze lateralele nasului, de la baza ochilor până la nări, de 200 de ori, în 4 re­prize de câte 50 de mișcări. Așa a făcut și a doua zi mi-a dat telefon că nu mai avea niciun simptom de răceală. În sfârșit, i-am convins că nu vorbesc degeaba, când le recomand câte ceva.

Tehnica automasajului

– Mișcarea fizică, despre care se vorbește as­tăzi așa de mult, face parte, și ea, din programul dvs. de sănătate?

– Eu am educația fizică la bază, cum se spune. Am predat-o în școală. Fac multă mișcare și exer­ciții fizice de conducere a energiei. Practic un sis­tem de exerciții personalizate, exerciții pe care asia­ticii le cunosc foarte bine și le practică, dar pe ca­re noi, occidentalii, leneși, le ignorăm. Eu aplic trei ti­puri de exerciții, care-mi sunt potrivite: primul, la trezire, al doilea, după toaletă, al treilea, după un automasaj pe față, pe cap, pe tot corpul, în funcție de afecțiunea pe care vreau s-o vindec. Nu intru în detalii acum, pentru că de luna viitoare urmează să explic absolut tot acest sistem în niște microfilme, pe care le voi transmite pe pagina de Facebook a Fun­dației „Do­rel Vișan”. Voi trans­mite metode și prac­tici de tratare pentru mul­te afecțiuni. Voi ară­ta con­cret care sunt mișcă­rile, exercițiile care se fac și voi ex­pli­ca tot ce este necesar. Cine va vrea să le ur­meze, să le facă! Cine nu cre­­de în ele, să nu mă ur­mă­rească, să nu mă bage în sea­mă. Nu mă supăr. Eu sunt, totuși, un exemplu de om vindecat de niște afec­țiuni foarte grave. Îmi fac zilnic programul de exer­ciții și de automasaj, la care adaug exerciții pentru întărirea văzului și auzului. Știam dinainte tehnica masajului din cărți, dar am umblat mult prin lume, și acolo unde s-a putut, am învățat masaj de la tera­peuții de acolo. I-am urmărit cum fac, ce puncte, ce meridiane ener­ge­tice ating, cât timp, cum, cu alte cu­vinte, am învățat de la acești maeștri în acu­punctură și presopunctură și am adap­tat ceea ce am învățat la trebu­ințele mele. A durat mult, peste doi ani, până când am învățat ce trebuie să fac, dar nu m-am dat bătut. Am citit mult în această perioadă des­pre meto­dele de tratare, am consultat mulți spe­cialiști care m-au ajutat să înțeleg mai bine faptul că pentru a vindeca un organ bolnav trebuie vin­decat tot orga­nismul. Că sănătatea este strâns legată de puterea minții și că lucrul cel mai impor­tant, atunci când începi un trata­ment, este îmblânzirea minții.

„Ce gândești, aia ești”

– Tehnicile de „lucru cu mintea” sunt la mare căutare în ultimul timp: concentrarea atentă, me­di­tația… Să fie adevărat că vindecarea porneș­te din cap?

– Trebuie să existe un echilibru în viața noastră. Boala apare mai întâi în minte, şi tot în puterea min­ţii stă şi vindecarea ei, dar şi salvarea în faţa pro­vocărilor tot mai stresante ale timpului în care tră­im. Dezechilibrul pornește de la păcate, unele mai mari, altele mai mici. Păcate sunt minciuna, mân­dria, in­vidia, egoismul, ura, lenea, gelozia, jude­carea aproa­pelui, lăcomia. Totul se plăteşte pe lumea asta, nimic nu rămâne nepedepsit, iar scopul final al aces­­tei judecăţi supreme este reinstaurarea echili­bru­lui între toate, şi aceasta se poate face prin pu­terea minţii. Ceea ce gândeşti, spun orientalii, aia eşti. Noi vindecăm durerea, ceea ce este o abe­rație, pen­tru că, de fapt, trebuie să vindecăm cauza dure­rii. Durerea este o atenționare că ceva nu e în re­gulă. Sistemul meu de trata­ment vindecă în primul rând cauza, având în vedere permanent întregul organism. E important să te cunoști bine, să porți un dialog cu tine însuți, să vorbești cu organele tale. Fiecare organ are un câmp energetic specific. Când se îmbolnăvește, câmpul lui are anumite perturbații. El trebuie echilibrat, armonizat, și asta se face prin conștientizare, prin gândire. Medicina noastră vin­decă boala, corpul, dar bolnavul trebuie vin­decat prin gândire. Ca să vindeci trupul, trebuie să vindeci sufletul. Să știți de la mine, mintea poate vindeca chiar și un cancer terminal.

– Face parte și Dumnezeu în păstrarea sănă­tății, în echilibrul unei vieți?

– Relația cu divinitatea nu e doar o pro­ble­mă a bisericii. Mulți consideră că Dum­nezeu și credința sunt doar pentru creștini. O gre­șeală! Relația cu Dumnezeu e o problemă a fiecărui om. Credința jus­tifică biserica, nu invers. Biserica e făcută de oameni, religia de Dumnezeu. Suntem religioși prin existența noastră dată de Dumnezeu. Noi trebuie să fim în relație cu cel care ne-a angajat în această lume și care ne poate desface angaja­men­tul. Tre­buie să-L respectăm, să-L cinstim, să credem în El. Fără El nu putem trăi! Credința este un act de smerenie, prin care omul poate să-și depășească slăbiciunile și se deschide spre revelația acestui Angajator Creator. Eu l-am descoperit târziu pe Dumnezeu. Realitatea este că atunci când învățăm, în sfârșit, ce este viața, murim. Toată viața este o în­vățare a muririi, în deplină, uriașă singurătate. Bine ar fi să fie cu credință în Adevăr, Bine și Fru­mos, pentru că astea sunt egale cu Dumnezeu.

– Aveți un sfat care să ne ajute să trecem mai ușor peste zilele grele de acum, cu atâtea amenin­țări deasupra noastră?

– Mâncați cât mai natural, beți mult ceai de lă­mâie (felii de lămâie opărite, și când lichidul se ră­cește un pic, „se stâmpără”, cum zice ardeleanul, se ada­ugă miere). Dacă mergeți între oameni, luați do­uă-trei felii de ghimbir ținute în oțet de me­re cu miere și, ca să fiți și mai siguri, ți­neți un cuișor în gură, cât mai mult timp. Acesta omoară virușii și bac­teriile. Ulti­mul sfat: să nu vă fie frică de covid!

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian