De două luni, în România, peste criza pandemică şi criza energetică, se suprapune o criză politică aberantă. Declanşată prin ieșirea USR-ului de la guvernare, ea lasă ţara „în bătaia vântului” tocmai acum, când avea nevoie urgentă de o administraţie fermă, capabilă să răspundă la provocările dure ale realităţii.
Valul al patrulea al pandemiei face ravagii, luând zilnic sute de vieţi, iar creşterea, bruscă şi brutală, a preţurilor la energie (urmată, firesc, de o creştere „în cascadă” a preţurilor la toate produsele comercializabile) ameninţă să lase milioane de români să îşi petreacă iarna în frig şi în întuneric.
Eşecul vaccinării, lipsa medicamentelor şi a căldurii din spitale, închiderea şcolilor, inflaţia galopantă şi uriaşele facturi la gaz şi electricitate puteau fi combătute, dacă la vârful administraţiei statului s-ar fi aflat un guvern responsabil şi stabil. Nu a fost să fie aşa. În istoria acestei epoci, se va consemna că politicienii au trădat, încă o dată, interesul general al ţării în favoarea intereselor diverselor „găşti partinice”, în care s-au regrupat.
Criza politică a fost provocată de fostul premier al coaliţiei de centru-dreapta (constituită după ultimele alegeri parlamentare), Florin Cîţu, care a reprimat elanul reformist al reprezentanţilor USR, preferând o „guvernare minoritară” (incapabilă, prin definiţie, să ia decizii majore). În mod aparent, motivul disputei a fost distribuirea arbitrară a fondurilor băneşti obținute de la buget şi direcţionarea discreţionară a fondurilor acordate de UE, pentru reconstrucţie şi dezvoltare. Pledând pentru o repartizare transparentă şi echitabilă a acestor „resurse”, USR „jena” conducerea liberalilor. S-a speculat că „modelul” ar fi fost inspirat de la PSD, că partidele cele două voiau să-și împartă „prada”. Jocul politic urma să fie transformat, astfel, într-un „joc al umbrelor”, duşmănia ideologică dintre „roșii” și „albaștri”, devenind o aparenţă pentru ascunderea unei înţelegeri „frăţeşti”, pe sub masă. Dar criza nu îngăduie continuarea jocurilor politice. Situația sanitară şi economică, ce afectează grav ţara, pune stringent problema unui executiv decis şi specializat în acţiunea de combatere a efectelor. Cheltuirea fondurilor bugetare şi europene trebuie realizată, în acest context, cu parcimonie şi responsabilitate. Rămâne de văzut dacă propunerea generalului (r) Nicolae Ciucă la şefia guvernului va putea schimba direcția lucrurilor spre bine, sau va căpăta valoarea unei diversiuni, fără speranţă de depăşire a crizei.
Aparent, nici PSD-ul, nici PNL-ul, nu doresc refacerea USL-ului, deși, cu toate „bătăliile propagandistice” formale, această „alianţă contra naturii” funcţionează deja. Cei care pierd sunt ţara şi cetăţenii ei, adică tocmai cei în numele cărora cele două formaţiuni pretind că „se bat”.
