Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

București, imperiul gunoaielor

– Capitala României e la un pas să se transforme în Auschwitz. Noap­tea ca hoții, dimineața, tiptil-tiptil, miresme pestilențiale ga­zea­ză orașul și oamenii. Dreptul la aer curat nu interesează pe ni­meni. Nici sănătatea! În paginile care urmează, despre „fotogenia” dezas­trului –

Octavian Berceanu, fost șef al Gărzii de Mediu

„Ilfovul este centrul infracționalității de mediu din România”

Foto: Agerpres – 3

– După plecarea dvs. de la Garda de Mediu, ca ur­mare a ieșirii USR din gu­vern, s-a întors noaptea po­lu­ării peste Bucu­rești. Re­țelele so­ciale sunt pline de plângeri. Mai ales în zona de vest a ora­­șului, gradul polu­ării ar trebui să impună pur­tarea măștii de gaze, ca în timpul răz­boiului. Există ex­plicații?

– Lumea nu trebuie să de­plân­gă plecarea mea, nimeni nu este de neînlocuit. Pro­ble­ma este că intervine din nou po­litica la nivelul deciziilor. Avem câteva surse în partea de Vest a Bucu­reștiului, de la Rudeni către Chi­tila, unde au loc arderi ilegale. Mirosul de care spuneți se dato­rează hidrogenului sulfurat, un gaz foarte toxic, ema­nat prin acele arderi.

– Sunt ani de zile de când infracționalitatea de mediu continuă. Sunt oameni care protes­tează, care fac sesizări, și totuși nu se schimbă nimic. De ce?

– Ilfovul este centrul infracționalității de mediu din România. Din păcate, în județul acesta exis­tă o amprentă politică foarte puternică, susți­nătoare a acestei infracționalități. Avem milioane de metri cubi de gunoaie depozitate ilegal, gropi mari, precum cea de la Popești-Leordeni, de aproa­­pe un milion de metri cubi, cu deșeuri de­pozitate ilegal, Chiajna, cu alte sute de mii. E clar că autoritățile statului – poliție, chiar DIICOT și DNA, nu și-au făcut treaba. E vorba de arderi și depozitări ilegale, dezmembrări auto, deversări ilegale de ape uzate, și toate astea nu se încheie cu nici un fel de pedepse. Politicul a fost și este ali­mentat din banii proveniți din activitățile aces­tei crimei organizate. Nu e ceea ce spun eu, este ce spune raportul poliției europene, Interpolul, încă din august 2020.

„E condamnat un infractor din o sută”

– Ar trebui create noi instituții dedicate aces­tei probleme grave? Mediul este o prioritate eu­ro­­peană.

Octavian Berceanu

– Avem toate instituțiile conform legis­lației europene. Ne trebuie niște măriri de personal la Garda de Mediu, avem nevoie de niște spe­cialiști de mediu și procurori. Una peste alta, noi avem instituția asta de me­diu, doar că majoritatea infracțiunilor nu sunt condamnate. Sub 0,6%, adică even­­tual un infractor din 100 e condamnat.

„Sunt categorii de poluatori care nu au fost niciodată evaluați până acum”

– Timp de șase luni, ca șef al Gărzii de Mediu, ați mers pe teren și ați văzut ce se întâmplă. După părerea dvs., cât de gravă e si­tuația?

– Avem ca reper anii trecuți, 2019-2020, în care poluarea a fost de 12 ori mai mare decât cota ma­ximă admisă. Acum este vorba de poluări ce depășesc „doar” de 2-3 ori me­dia. Dacă se păstrează ace­lași ritm de la momentul actual, putem ține sub control poluarea. Sunt categorii de poluatori care nu au fost niciodată evaluați până acum. De exemplu, sobele care ard altceva decât lemn. Scumpirea gazelor a pus pre­siune pe cetățenii cu venituri limitate, care acum ard, din centrul Bucureștiului și până la periferie, diverse uleiuri, bucăți de mobilă, pal, materiale care conțin substanțe toxice, care au asupra noastră un efect de 100 de ori mai toxic decât lemnul în sine. Pe lângă aces­tea, avem și un trafic ca­re ne omoară, nu nu­mai prin numărul uriaș de mașini, ci și prin faptul că nu este fluent. În plus, în perioadele în care se anunță poluări semnificative, circu­la­ția ar trebui să fie restric­ționată pe anumite arte­re în București.

„Am găsit un dezastru”

La locul muncii

– Într-un posibil raport al muncii dvs. la con­ducerea Gărzii de Mediu, ce-ați relata?

– Am găsit un dezas­tru, de care eram con­știent. Am muncit mult ca să pun instituția asta pe roate, controalele au fost mult mai nume­roa­se și puternice față de anii precedenți și sper să se continue în același mod. Însă secretul unui management durabil al unei instituții a statului este să responsabilizezi oamenii, să îi faci factori de decizie pe funcționarii publici, să le acorzi și libertate în acest sens și să îi susții. Să le oferi instructaje. Când am ajuns la Garda de Mediu, ultimul instructaj fusese făcut cu 15 ani în urmă, perioadă în care funcționarii s-au mai schimbat, dar cei noi nu au beneficiat de nici un fel de informări. Practic, am găsit o instituție blocată în anii ‘90.

– Sunteți mulțumit de schimbările pe care ați apucat să le faceți în scurtul dvs. mandat, de 6 luni?

– Am reușit să obținem cele mai bune rezultate din istoria de 20 de ani a Gărzii de Mediu. Însă au fost, așa cum spuneți, doar 6 luni. Pentru o schim­bare sistemică e nevoie de o digitalizare a institu­ției. Să contorizezi frecvența controalelor, și din două click-uri, orice ministru sau prim-ministru ar trebui să vădă în timp real care este situația Gărzii de Mediu.

– Oficial, nu s-a dat nicio explicație pentru demiterea dvs., care credeți că a fost cauza?

– Pe lângă decizia politică, a fost vorba și de un substrat economic, căci structurile de crimă or­ganizată care alimentau partidele cu venituri ile­gale au fost puternic deranjate de noua activitate a Gărzii de Mediu. Din punctul meu de vedere, cei care ajung în poziții de conducere nu ar trebui aleși politic, ci pe un mandat cu indicatori de perfor­manță, prin concurs. Acesta ar fi un pas înainte pe care l-ar face România și vizavi de cetățeni, dar și un semnal pozitiv către Europa, unde lucrurile se întâmplă așa.

„Oamenii trebuie să se implice activ”

– Să ne obișnuim, prin urmare, cu eternizarea acestei captivități produse de poluare?

– Bucureștenii nu sunt doar cap­tivi, sunt victime fără apărare ale otră­vu­rilor eli­be­rate în aer, din ca­re se fac bani. Vic­time ale ma­fiei gunoaielor. Sunt câ­teva lu­cruri de fă­cut: pre­siune me­diatică, pentru a-i deter­mina pe deci­denți să acționeze și o implicare activă a ce­tățenilor, căci pâ­­nă acum, insti­tuțiile oficiale au acționat doar sub pre­siunea lor. Locuitorii Capi­talei ar trebui să fie activi, să facă sesizări la pri­mării, pen­tru colectarea selectivă a deșeurilor, de exem­plu, să solicite ridicarea de­șe­u­rilor din zonele unde sunt depozitate ilegal, să so­licite ajutorul po­liției și, mai ales, să se gândească foarte bine atunci când își aleg conducătorii.

OANA NENECIU, președinte al ONG „Ecopolis”

„Bucureștiul este cea mai poluată capitală din Europa”

– Luna Octombrie a fost un dezastru pentru bucureșteni. Au fost avertizați să stea în case, ca pe timpul bombardamentelor, ca să nu fie gazați. Printre activitățile dvs., vă ocupați și de moni­torizarea calității aerului în Capitală. Cum se explică gravitatea situației?

– Plecarea domnului Octa­vi­an Berceanu de la conducerea Garzii de Mediu, care a mai ținut în frâu arderile ilegale de gu­noaie, a coincis cu por­nirea marilor termocentrale pentru în­călzirea apar­tamentelor. Aceste termo­centrale poluează foarte mult, pentru că funcționează cu pă­cură… Dincolo de acest mo­ment, ori­cum Bucureștiul este cea mai po­luată capitală din Eu­­ropa. Din păcate, situația este foarte gravă. Din cauza po­luării mor în Ro­mânia apro­ximativ 30 de mii de oameni în fiecare an.

– Cărui fapt datorăm acest record sumbru?

– Zero interes din partea statului. Absolut nimeni nu a făcut nimic pentru cetățeni! De ani de zile, avem de-a face cu un dezinteres sistemic ge­neralizat. Zero la Ministerul Mediului, care ar trebui să se ocupe de monitorizarea aerului și nu o face, zero politici naționale pentru oprirea unor surse de poluare, zero pe linie, la toate agențiile din subor­dinea Ministerului Mediului: Agen­ția de Mediu, Garda de Mediu, Administrația Fon­dului pentru Mediu. Nicio instituție nu a făcut nimic în ultimii zece ani ca să avem un aer mai curat. Zero, auto­ritățile publice locale. La nivelul Bucureștiului, exis­ta un plan integrat de calitatea aerului, pe care noi l-am contestat în instanță și am și câști­gat procesul, pentru că era atât de prost fă­­cut, încât nu se uita nici măcar la sursele po­luării… Practic, s-a mimat un inte­res pentru ca­li­tatea aerului doar de ochii Comisiei Euro­pene, dar de fă­cut, nu s-a făcut ni­mic.

„Orașul pierde constant spații verzi”

Priveliște, la margine de oraș

– Aș vrea să recapitulăm, pen­tru o ima­gine cât mai clară, sur­se­le po­luării din București.

– Gestionarea precară a deșeu­rilor, care ajung să fie arse pe câm­puri, sis­temele de încălzire foarte în­vechite care funcționează cu pă­cu­ră, sistemele de încălzire indivi­duale, sobele oame­nilor, în care nu sunt arse doar lemne, sistemul de transport public, care este învechit și unde trebuia să se facă transferul pe elec­tric, la fel ca în toată Comu­nitatea Eu­ro­peană. O problemă ma­re avem și cu im­porturile de au­tomobile second-hand, foar­te po­luante: peste 500 de mii de ma­șini au intrat în țară în ultimii trei ani, de când s-a scos taxa auto. Lipsa parcurilor în Bucu­rești. Spațiile verzi sunt tot mai pu­ține, Capi­tala pierde constant spații verzi, ar tre­bui să avem 26 de metri pă­trați de spațiu verde pe cap de lo­cuitor, și noi avem doar 9… Și tot așa…

– „Ecopolis”, ONG-ul pe care îl con­duceți, are un proiect de mo­ni­torizare a calității aerului – Aer­live. Ce presupune el?

– Este un proiect de mo­nitori­zare a aerului în București, dar și în Cluj. Noi am construit o rețea independentă de sen­zori pentru calitatea aerului, tocmai pen­tru că rețeaua națională este mult sub­di­mensionată. Avem, oficial, unsprezece sta­­ții în București și Il­fov, până anul trecut erau doar opt și, de obicei, func­ționau patru… Prin ur­mare, există unspre­ze­ce puncte oficiale în care se măsoară calitatea ae­rului din București, și nici acelea nu merg tot tim­pul. De aceea, noi am făcut un sistem alternativ (nu este singurul), tocmai ca să avem o imagine mai clară a situației. Avem apro­ximativ 40 de senzori ce funcționează pe finan­ța­rea noastră. Nu sunt oficiali și nici pro­fe­sionali, pentru că aceia costă foarte mult, dar noi încercăm să adunăm date așa cum putem, astfel încât Agen­ția de Protecția Mediului să aibă o imagine cât mai clară a ceea ce se întâmplă.

„În jurul Bucureștiului sunt arderi ilegale, pentru că nu au unde să fie duse deșeurile”

– În afara măsurilor generale de control al poluării, nu se poate acționa imediat și concret, pentru a face aerul orașului mai respirabil?

– Așa ar părea la prima vedere, însă toate sunt atât de legate între ele, încât este foarte greu să intervii punctual. De exemplu, sistemul deficitar de gestionare a deșeurilor (de la gunoiul casnic și până la deșeurile mari, provenite din caro­se­riile auto și anvelope) creează un întreg lanț de pro­­bleme, ce nu poate fi rezolvat repede, punc­tual. Dacă am avea sisteme făcute cu cap pentru gestionarea deșeurilor, nu s-ar ajunge la acest fe­nomen de arderi ilegale, care ne otrăvesc. În jurul Bucureștiului sunt arderi ilegale pentru că nu au unde să fie duse deșeurile. Prin urmare, pu­tem opri arderile ilegale, o lună-do­uă, însă feno­menul va rămâne dacă nu există niște soluții pen­tru în­tregul sistem, care este complex. Am vă­zut recent imagini de la arderile unei astfel de gropi de gu­noi din Călărași, un fum care ajunge cu ușu­rință și peste București. Și nu este singura groa­pă care pro­cedează astfel. Dar asta, tot pen­tru că nu exis­tă sisteme de gestionare a deșeu­rilor, nu avem locuri de reciclare care să func­țio­neze, nu avem co­lectare selectivă, nu avem companii care să func­ționeze conform legii. Din acest motiv se ard gunoaie… Chiar ieri am găsit lângă București un câmp imens plin de anvelope, electronice, elec­trocasnice și părți auto arse.

– Ce spuneți este de neînțeles, într-un mo­ment când problemele legate de mediu sunt în topul agendei internaționale…

– Este un dezinteres de peste un deceniu în această problemă. Avem procedură de in­fringement din 2010, care ne-a adus condamnare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în 2020, toc­mai pentru poluarea înregistrată în București! Cu toa­te acestea, cu șase proceduri de in­fringe­ment des­chise de Comisia Europeană pe tema calității ae­ru­lui, nu vedem o acțiune fermă nici la nivelul Mi­­nisterului Mediului, și nici la nivelul primăriei.

„Cercetătorii de la Măgurele au aflat că deșeurile arse în sobe sunt foarte toxice”

– Ce soluții există la nivel național?

– Noi am propus un „Sistem național pentru Calitatea Aerului”, care să fie format din repre­zen­tanții tuturor instituțiilor ce au legătură cu această problemă. Un astfel de comitet să gă­seas­că și să aplice soluțiile. De asemenea, să fie inte­grate și institutele de cercetare în găsirea de so­luții, pentru că sunt cercetători care cunosc pro­ble­matica, dar ceea ce spun ei nu se aude în mi­nis­tere. Avem, de exemplu, cercetătorii de la INOE, de la Măgurele, care au făcut un studiu foarte in­teresant. Ei au aflat că deșeurile arse în gos­po­dării – pal, plastic și alte res­turi, sunt foarte to­xi­ce. Asta, pentru că în Bucu­rești și în jurul Capi­talei, unii oamenii nu își permit lemn de foc și bagă în sobe fel de fel de impro­vizații, cu un fum extrem de nociv, de patru mii de ori mai no­civ de­cât fumul de lemne! Soluția este mo­ni­to­ri­zarea, date exacte, plus ac­țiu­ne, printr-un co­mitet executiv. Dar și legi mult mai ferme pe polua­re industrială, pentru că, de exem­plu, marii poluatori nu au în acest mo­ment obligativitatea de a-și face publice datele poluării. Așa se face că noi, la ora actuală, habar nu avem cât poluează rafi­năriile, fabricile de ciment și tot ce mai înseamnă pro­duc­ție și indus­trie… Noi nu știm da­că ei respectă legea, de altfel, foarte strictă, a re­ducerii emisiilor nocive.

– Cetățenii orașului care nu pot deschide fe­reastra din cauza ae­rului otrăvit de afară cum se pot apă­ra?

– Nu este responsabilitatea noas­tră, ca simpli cetățeni, să mo­nito­ri­zăm marii poluatori sau ar­derile ile­gale, asta trebuie să o facă statul, au­tori­tățile. E complicat și trist. Eu, de câte ori simt mi­rosul acela în­țepător, de hidrogen sulfurat, stau în casă și nu îmi scot copilul la plim­bare. Nu ne ră­mâne decât să sesizăm mereu autoritățile. E arma noastră prin­ci­pală. În rest… să urmărim monito­rizările, iar atunci când se anunță po­luare, să nu ieșim să facem mișcare în aer liber, pentru că in­ha­lăm mult mai mult și mult mai profund din pul­be­rile toxice. Deci, să fim mai respon­sabili. Și să vo­tăm!

Catalin Manole

Născut în 1978, la Călărași, dar crescut în Slobozia, a urmat la Bucurelti studii de Filosofie și Jurnalism. Lucrează ca reporter pentru „Dilema” și „Plai cu Boi”, colaborând în paralel cu BBC, Tele7abc, LA&I etc. În 2002, este declarat Reporterul Anului de către Clubul Român de Presă. Locuiește 3 ani la Paris, unde își aprofundează studiile de Filosofie la Sorbona și efectuează stagii de pregătire la „Liberation” și RFI. În 2005, se alătura echipei de reporteri de la „Formula AS”. „Reporterul are una dintre cele mai frumoase meserii: să pună în cuvinte misterul și emoția vieții”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian