Alegerea apelor

În timp ce politicienii se ceartă din motive tot mai clare pentru electorat, ţara plonjează într-una dintre cele mai grave crize din istoria ei recentă. Eşecul campaniei de vaccinare se reflectă în numărul constant mare al victimelor pandemiei. Eşecul campaniei de redresare a economiei, accentuat prin criza energetică, se vede deja în scumpirile „în cascadă” la produsele de bază din piaţă. În așteptarea unui guvern stabil şi respon­sabil, lucrurile scapă de sub control. Alături de Ca­pitală, alte multe centre urbane ale ţării au o ter­mo­ficare defectuoasă, ce ameninţă să le amin­teas­că locuitorilor de tristele vremuri ale „eco­no­misirilor ceauşiste”. Deşi se declară îngrijoraţi de soarta concetăţenilor, politicienii români fac totul pentru ca situaţia să nu se schimbe. Pentru ei contează doar cine va împărţi banii din fon­durile europene – prin PNRR – şi cei din bugetul statului – prin PNDL 3. Ei ştiu că aceia care „stă­pânesc ba­nii” stăpânesc și ţara. Şi „stăpânirea ţării”, fie ea şi traumatizată de crizele, mo­men­tan, supra­puse, este mai importantă, pentru ei, decât orice altceva. Criza politică (ce „pune moţ” crizelor sa­nitară şi economică) a fost declanşată tocmai din perspectiva acestei „stăpâniri”, bazată pe „fai­mosul” sistem politico-administrativ im­pus în 1990. În cele peste trei decenii de la insta­urarea lui, unii politicieni, mai aplicaţi la rea­lităţile evo­luţiei istorice actuale, au realizat totuşi că acest „sistem” nu duce decât la băltirea ţării în subdez­voltare, sărăcirea (mai mult sau mai puţin mas­cată) a celor mulţi, la depopulare. Ma­jo­­ri­tatea lor sunt însă mulţumiţi de „beneficiile siste­mului”, care le permite, sub acoperirea unei pro­pagande patriotarde, să îşi îmbogăţească „tri­burile”, să îşi însu­şească (în totalitate sau prin „fră­ţeşti” îm­părţiri) veniturile statului. Nu am spa­ţiu să de­taliez „mecanismele” prin care „sis­temul” le per­mite, printr-o formală „politică de clan”, să facă asta. Despre „sistem” şi funcţio­narea lui am scris de nenumărate ori. În cele trei de­cenii de postco­munism am arătat, de aseme­nea, că la momentele de cumpănă, „sistemul” sună adunarea, reunind în sprijinul său politicieni de diverse „culori”: „duş­mani ideologici” de­claraţi, partide ce, într-o lume normală, nu s-ar asocia niciodată.

Trăim acum un astfel de moment. După de­mo­larea alianţei de centru – dreapta (PNL – USR – UDMR), ce părea decisă să reformeze radical sistemul, s-a pus problema realizării de urgenţă a unui guvern stabil, capabil să controleze ex­plozia pandemică şi să juguleze efectele dure ale crizei economice. Eliminarea reformiştilor din USR, „enervanți” prin inițiativele lor radicale, a lăsat guvernarea, condusă interimar de PNL, într-un impas parlamentar, partidul (fără „aripa” Orban) orientându-se în cele din urmă spre PSD, vizând o guvernare comună. PNL-ul are însă o pondere parlamentară inferioară celei a PSD şi „disidența” lui Ludovic Orban o reduce şi mai mult. „Noul USL” este, astfel, dezechilibrat de la în­ceput. Aşa se explică de ce, în „bătălia colabo­rării” dintre cele două forţe politice, atât una, cât şi cealaltă, apelează la „întăriri” externe, reche­mând chiar şi „rebuturile” compromise în ulti­mele guvernări. PNL căută să atragă PMP-ul (fon­­dat de fostul preşedinte Traian Băsescu), dar şi „balamaua PSD-istă” ALDE, a celui mai opor­tunist fost premier, Călin Popescu-Tăriceanu. La rândul lui, PSD-ul acceptă să fie „curtat” de PRO România lui Victor Ponta, şi nu spune nu nici PPUSL-ului lui Dan Voiculescu, conducătorul Grupului GRIVCO. Toate aceste „reaşezări” arată că la „mirosul plăcintei”, „băeţii” răspândiţi în grupări diferite, opuse uneori ideologic, se re­u­nesc pentru a menţine „sistemul” care i-a pro­dus şi pentru a se bucura de „răsplăţi”.

În opoziţie rămâne singura formaţiune politică realmente reformistă, USR, împotriva căreia s-au pronunţat toate emanaţiile politice ale „sis­temului”, şi AUR, alianţa anti-sistem, dar care, în realitate, constituie „rezerva de cadre” a PSD-ului pentru guvernarea de după parlamen­ta­rele din 2024. Deocamdată, „apele s-au ales”. Urmează „proba guvernării”, adică împărţirea con­cretă a veniturilor statului. Or, aici, se va ve­dea foarte repede că, în ciuda „înfrăţirii”, „brânza este pe bani”.