TIA ȘERBĂNESCU: „De câte ori a fost la putere împreună cu PSD, PNL a încasat-o””

Analiza politică a lunii NOIEMBRIE

Pentru bani a intrat PSD la guvernare. Nu de mila țării”

– După aproape trei luni de criză politică, avem, în sfârșit, un guvern cu puteri depline și o coaliție pe care președintele Klaus Iohannis o definește ca „solidă”. Avem și o perspectivă mai lungă a ma­riajului dintre PNL și PSD, cel puțin pe trei ani, cu rotație de premier la jumătatea intervalului. Cât de solidă vi se pare noua structură?

– Ca să fim sinceri, are tot atâtea șanse câte au avut, în general, coalițiile la noi. Noi nu avem, politic vor­bind, cultura colaborării, a compromisurilor su­por­tabile și, până la urmă, apar – fie răzbunări, fie am­biții sau interese legate de o funcție, de o lege, încât coalițiile cedează. La început, PNL și PSD se înțeleseseră pe șapte ani, apoi pe trei, acum, între­barea e dacă ține până la prima rotație de premier. Au tărăgănat lucrurile degeaba, cu două no­mi­nalizări, apoi, pe ultima variantă de coaliție, au tot lungit-o, și-au „flexibilizat” mandatele de negociere, până au ajuns la soluția cu premierul prin rotație. Un fel de „rotația cadrelor”. A cadrelor militare, cazul nos­tru. Până una-alta, PSD a reușit să își impună pa­chetul social și se mândrește cu asta. PSD întot­dea­una și-a asigurat voturile, oferind câte un pic masei sale electorale. A anunțat creșterea pensiilor cu 10%, cresc și alocațiile, crește și salariul minim, cresc indemnizațiile sociale, cresc investițiile. Să vedem dacă aceste creșteri sunt sustenabile. Te și miri cum a propus PSD măririle astea, că doar spuneau că e nenorocire în țară, că de-aia și vin la guvernare. Vii în­tr-un dezastru și tu anunți imediat măriri? Înseam­nă ori că dezastrul nu e așa de mare, ori că pe tine nu te interesează exact efectul acestor măriri. Una dintre pietrele de încercare ale noului guvern va fi să găsească soluții să susțină aceste creșteri. Banii pe care se bazează noul guvern, a spus-o și generalul Ciucă, sunt banii din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Că de-asta a și intrat PSD la guvernare, nu de mila țării!

Oricum o iei, acest guvern alături de PSD e un eșec al PNL, un eșec care o să îl coste foarte mult. De câte ori a mai fost în relație cu PSD, PNL și-a în­casat-o. Și în 1992, când a fost în guvern cu FSN, și după USL. Întrebarea e cât de mare va fi pierderea acum. Cel care a pierdut, la rându-i, prin felul în care a gestionat această criză, este Klaus Iohannis. Pre­șe­dintele a pierdut imens din încrederea populară, din prestigiul său, din credibilitate. Acum, vorbele lui sună în gol. Unii intelectuali au început să îi dea decorațiile primite înapoi. Nu știu ce au președinții noștri: se apucă toți, în al doilea mandat, să strice tot ce au făcut bine înainte. Dacă în primul mandat, Iohannis a fost ultimul apărător al Justiției împotriva atacurilor PSD, acum nu-i mai pasă de nimic. În ziua co­memorării victimelor de la Colectiv, era la o par­tidă de golf, când era criza sanitară în toi, era în vizi­tă în străinătate, pe la Piramide. Nici la ședința de 1 De­cembrie din Parlament n-a fost, zici că e UDMR-ist, numai ăia nu se duc. O altă constatare e că toți pre­ședinții își cam îngroapă partidele. Emil Cons­tan­tinescu a îngropat PNȚ-ul, Traian Băsescu a terminat PD-ul, acum, Iohannis a rănit de moarte PNL-ul.

– E posibil ca această „schimbare de gardă”, și la nivelul primului ministru, și la nivelul Minis­te­rului Sănătății, cu două personaje mai impozante decât predecesorii lor, să le redea românilor în­crederea în autorități?

– Nicolae Ciucă nu are o imagine proastă, nu are probleme de integritate. Nici Rafila. Cei doi au șansa să demonstreze că pot mai mult. Au șansa să arate că sunt altfel, mai decenți, în primul rând, și mai logici în măsurile lor. Mai ales la Sănătate, sunt mul­te de corectat. Pe lângă faptul că sistemul medi­cal era cum era, a fost lăsat de izbeliște, neapro­vi­zionat cu cele necesare. Alexandru Rafila are șansa de a de­monstra că înțelege fenomenul. De asta avem ne­voie, de miniștri și de un premier care să îți dea sen­zația că stăpânesc ceea ce fac, că nu sunt depășiți de evenimente, că nu acționează haotic. Pe de altă parte, la Sănătate, domnul Alexandru Rafila a spus de la în­ceput că el nu acceptă ca Departamentul pentru Si­tuații de Urgență al lui Raed Arafat să ia inițiative și decizii, iar Ministerul Sănătății să fie responsabil pentru ele. Asta sună logic, dar atunci când a cerut Vlad Voiculescu același lucru, a părut că vrea să ia el în proprietate personală toată gestionarea pande­mi­ei. Acum, că o zice domnul Rafila, e o idee bună. E drept, între timp, s-au acumulat, pe de o parte, ne­mulțumirile față de modul de acțiune al lui Raed Arafat, au apărut suspiciuni despre diverse achiziții, pe de altă parte, Rafila are alt prestigiu față de Voi­culescu.

„Noua coaliție e obligată să facă reforme, altfel nu vin banii”

– Ca să vină banii pentru promisiunile noii coaliții, e nevoie de reforme. Toată lumea vorbește de banii din PNRR. Sunt capabili de reforme mi­niștrii din noul guvern?

– Noua coaliție e obligată să facă reforme, altfel nu vin banii! Au termene, iar dacă nu le respectă, nu primesc nimic. Președintele Klaus Iohannis a anun­țat, la învestitura noului cabinet, că s-a terminat criza politică și că e vremea rezultatelor. Avem o coaliție solidă, care poate face aceste reforme. E adevărat că e solidă, numai mușchi, să vedem cum stă cu capul. Le­gat de noul guvern, sunt destule semne de între­bare. Te-ai fi așteptat că, dacă vin cu un guvern de categorie supergrea, să aducă niște nume care să te lase cu gura căscată. Or, fie că sunt interese la mij­loc, fie că nu au de unde, cert e că au mers pe ace­leași mâini proaste. PSD a luat grosul ministerelor, printr-o negociere pentru care Olguța Vasilescu a devenit celebră, lăudându-l pe Marcel Ciolacu că a reușit să fure „și banii de pe pieptul mortului”. A ne­gociat atât de bine PSD, că ne-am trezit cu Sorin Grin­deanu vicepremier. Trecem peste Ordonanța 13 („noaptea ca hoții”), când el era premier, dar nu poate uita nimeni că l-a dat jos de la guvernare chiar PSD-ul, de stătea cu Ponta în birou și făceau „guvern în doi”. Acum e vicepremier și ministru la Trans­por­turi – „bani mulți, șosele puține”. Apoi, vii cu Vasile Dân­cu, care a fost lângă toate „echipele câști­gă­toa­re”, și lângă Ion Iliescu, și lângă Adrian Năstase, lân­gă Liviu Dragnea, lângă Victor Ponta, lângă Dacian Cioloș. A trecut prin prea multe combinații ca să mai poată veni cu ceva nou. Au făcut și un Minister al Familiei, pentru doamna Gabriela Firea, care are o asemenea logoree agresivă, că îți vine să zici că guvernul ăsta are o singură femeie în com­po­nență, dar nu are nicio doamnă… La Agricultură, l-au pus pe Adrian Chesnoiu, fost ofițer la Interne, la fostul „2 și-un sfert”. La liberali, Ministrul Digi­talizării e Florin Roman, personaj cunoscut mai mult prin agresivitatea sa verbală. Alți miniștri sunt cli­enții binecunoscuți, Dan Vâlceanu, prietenul lui Flo­rin Cîțu, nelipsitul Lucian Bode la Interne, și el ine­vi­tabil, nu se știe din ce motive, că nu-l dă afară din casă competența.

– Există, cu acest guvern, riscul unor derapaje anti-UE, ca pe vremea când în umbra PSD-ului se afla Liviu Dragnea?

– Nu o să mai asistăm la gesturi fățișe împotriva Uniunii Europene ca pe timpul lui Dragnea. Nu, pen­tru că guvernul așteaptă banii de la UE. Au încercat să renegocieze PNRR, dar n-au reușit. Niște țâfne, câte o declarație, din astea vor mai fi, că e în struc­tura lor, pesediștii nu sunt sincer atașați de valo­rile europene. Ca poză, le place să meargă la Bruxelles. Pentru poză fac orice, dau și bani, cum a dat Drag­nea, să se tragă în poză cu Donald Trump! Dar, în același timp, tot Dragnea o ținea sus și tare cu „străinii care ne conduc”. Politicienii noștri au un dublu discurs, pe care îl vor practica în continuare, când cu voce mai tare, când pe voce mai joasă. Și PNL s-a contaminat de acest discurs, deci ne putem aștepta la un dublu limbaj. Așa e politicianul român, obișnuit și cu dublul limbaj, și cu dublul standard.

„Sincer, la ora actuală, nu ai cu cine vota”

–Acum, că marile partide s-au unit în echipa guvernamentală, care e perspectiva opoziției? Avem USR, avem AUR, e și facțiunea Orban din PNL. Mai e loc de un partid nou sau de apariția vreunui personaj carismatic, care să mobilizeze electoratul?

– Logic, eu văd că PNL și PSD se vor despărți, cu maximum un an înainte de alegeri, ca să încerce să se salveze fiecare, fugind în cealaltă direcție și arun­când vina pe celălalt. Ăsta le e stilul. Dacă după 32 de ani de la Revoluție, cele mai mari partide, mân­dria țării, PSD și PNL, arată așa cum arată azi: fără lideri adevărați, fără anvergură, fără viziune, fă­ră soluții, numai cu cârpeli de la o zi la alta, îți dai seama cât de mult s-a degradat viața politică. Sincer, la ora actuală, nu ai cu cine vota. După atâtea eșecuri, după atâtea dezamăgiri și după ce standardul a scăzut atât de mult, de la o generația la alta, nu-ți vine să ie­și din casă. Arată foarte prost clasa politică de la noi! Nu-i vorbă, că nici în lume nu mai sunt liderii de altădată, și acolo sunt lideri dezamăgitori, stupe­fianți. Marea lovitură e că nu prea mai ai speranță pentru viitor. Aici e marea durere. Nu te lasă ei, prin felul în care se comportă, să mai ai o speranță, să aș­tepți ceva de la ei. Întrebați de opoziție: când puterea ara­tă prost, și opoziția arată prost. USR nu a fost până acum la guvernare? Nu au reușit să convingă. Sunt atinși, vrând-nevrând, de prezența la guvernare, nu mai sunt imaculați, nu se mai pot pretinde îngerii salvatori. Ludovic Orban nu a fost premier? Iar AUR are o opoziție haotică, automată, sunt Gică-contra la orice. Deci, nu ai ce să aștepți. Ce personaj avem noi, să zici că dacă ar apărea s-ar schimba ceva? Pe fondul acestei compromiteri totale a clasei politice, chiar și un personaj curat ar intra în ciorba comună. Lumea ar zice că tot politician e, că tot la ciolan visează. Până și un sindicalist de la polițiști, care tot apare pe la TV, își face partid. Un partid în care, citez: „Se va munci pe rupte, iar miniștrii vor dormi la ministere”. Păi, care e noutatea, că ai noștri dorm de când îi știm, și la Guvern, și în Parlament? Ni­velul politic e atât de jos, încât oricine are tupeul să intre în joc. Orice mediocritate e încurajată să intre în politică și să se pretindă lider, iar asta descurajează pe cineva de valoare, pentru că mediul acesta com­promite automat pe oricine ar fi de bună-credință.

„Problema mare e să ajungem cu bine în primăvară”

– Guvernul Ciucă își începe mandatul într-un context complicat atât local, cât și internațional? Care ar trebui să fie primele sale urgențe?

– Prima grijă a guvernului, dincolo de buget și de proiectele din PNRR, e cum vom trece iarna asta. Nu avem rezerve suficiente de gaze și există riscul foarte serios, mai ales prin ianuarie – februarie, când va fi mai ger la noi, să nu fie cald în case. Sunt probleme cu încăzirea și apa caldă în toate orașele. În marea capitală europeană București, toată ziua sunt avarii. Nicușor Dan e o mare dezamăgire: pur și simplu, nu în­­țelegi ce s-a întâmplat cu omul ăsta! Nu a fost ca­pabil să scrie corect cererea către Guvern pentru sub­venționarea gigacaloriei și nu a primit bani. Alții au primit bani, el nu! El, marele petiționar care câștiga pro­cese cu Primăria pe bandă rulantă. Parcă Dum­ne­zeu i-a luat mințile, din momentul în care a ajuns primar. Problema mare e să ajungem cu bine în pri­mă­vară. Să nu înceapă să se bată cu bulgări de ză­pa­dă în guvern, când or începe să apară proble­me­le cu căldura, cu apa caldă. În rest, așteptăm și vești mai bune, poate vor apărea și medicamente mai efi­ciente împotriva COVID. Să își pună omenirea min­tea la con­tribuție și să rezolve criza asta sanitară, că nu ne în­călzește cu nimic să ajungem pe Mar­te, dacă aici, pe Pământ, lumea moare de la un virus, sau dacă face frig prin case. Sunt pro­ble­me serioase, care fac să pară mică și o co­aliție mare, precum cea de la Palatul Victoria.