Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

RODICA CULCER despre… „Securitatea Europei depinde din nou de Statele Unite”

– Anul 2021 s-a terminat cu trupele rusești aproa­pe de granița cu Ucraina. Poate fi acesta un factor de coeziune pentru Uniunea Europeană, sau vom avea, în continuare, state cu discurs dublu, în relația Bruxelles-Moscova?

– De data aceasta, amenințarea Rusiei depășește Ucraina, ea pune în pericol state membre ale UE, cum sunt Polonia și România. În consecință, ar fi logic ca UE să adopte o atitudine mult mai fermă. Ea ar trebui să fi învățat ceva din experiența con­cesiilor făcute în trecut lui Putin, care nu au avut nici un efect, dacă ne gândim la ocuparea Donbasului și la anexarea Cri­meei. Est-europenii au știut acest lucru întotdeauna, dar vest-europenii, obsedați de propriile interese eco­nomice, nu i-au luat în seamă. Deși Rusia are niște capete de pod în UE, cum ar fi, de pildă, premierul ungar Viktor Orban, la recentul Consiliu European de la Bruxelles, liderii UE au reușit, totuși, să avertizeze Rusia că „orice agresiune ulte­rioară asupra Ucrainei va avea consecințe enor­me și costuri considerabile, inclusiv măsuri restric­tive, coordonate cu partenerii”. Partenerii sunt, evi­dent, americanii, care au făcut pre­siuni serioase asu­pra europenilor, iar aceștia par să-i fi transmis în lim­baj diplomatic Rusiei că vor juca în echipă cu ame­ricanii și își vor coordona sancțiunile cu cele foarte drastice pe care le pregătește Adminis­tra­ția Biden, printre care se numără chiar scoaterea Rusiei din sistemul Swift, ceea ce ar face imposibilă utili­zarea cardurilor bancare de către ruși. Tot ame­ricanii i-au cerut Germaniei să nu deschidă gazoductul „Nords­tream2”, pe care urma să sosească gazul ru­sesc, pe un traseu care exclude Ucraina și Polonia, în cazul în care Rusia ar invada Ucraina. Aparent, Ber­­li­nul a acceptat, dar situația este încă neclară, de­și no­ul gu­vern german se anunță mai intransigent față de Krem­lin, decât echipa condusă de Angela Merkel, în­totdeauna dispusă la cedări. Așadar, în această si­tua­ție critică, liderii europeni nu își pot per­mite un discurs dublu și vor fi nevoiți să susțină inițiativele SUA de a sprijini Ucraina cu echipament mi­litar, de pildă, sau de a întări prezența NATO pe flan­cul estic. Iată deci că istoria se repetă: secu­ritatea și unitatea Eu­ropei de­pind din nou de Statele Unite.

„Nicăieri viața nu va mai fi ca înainte”

– Cu greu și ușor, cu rău și cu bine, anul 2021 s-a terminat. La ce să ne aș­teptăm, la ce direcții să fim atenți în 2022, pe plan intern și internațional?

– Singurul lucru cert care ne rămâne din 2021 este că trebuie să ne obișnuim cu incertitudinea și cu im­pre­vizibilul. Impactul schimbărilor generate de pande­mia de Covid-19 nu poate fi încă evaluat, dar este limpede că nicăieri viața nu va mai fi ca înainte. Mai ușor de anticipat este acutizarea tensiunilor in­ter­naționale între Rusia și lumea democratică și între Ame­rica și China. O Rusie agresivă, care amenință să in­vadeze Ucraina și aspiră să controleze integral Ma­rea Neagră devine periculoasă pentru România, și nu­mai SUA și NATO ne pot apăra de ea. Nu scă­păm de blestemul rusesc, dar nici tensiunile ame­ri­cano-chi­neze nu ne pot fi indiferente, căci miza este su­pre­mația mondială. Nu este indiferent dacă va câș­tiga superputerea democratică sau cea autoritară, ca­re sfidează regulile democratice. În plan econo­mic, 2022 debutează sumbru, sub semnul inflației și al crizei de apro­vizionare, care afectează toate sta­tele, inclusiv Ro­mânia. Acestor probleme li se ada­ugă di­fi­cultățile le­gate de implementarea PNRR, din care România a pier­dut deja un an, ceea ce înseamnă că va trebui să rea­lizeze contracronometru un nu­măr considerabil de reforme, în primul rând în jus­tiție. Din păcate, toc­mai acum s-a pornit un curent anti­re­for­mist, atât în me­diul politic, cât și din inte­riorul cor­pului magis­traților. Totodată, guvernanții se dove­desc incapabili să se adapteze exigențelor de bună gu­vernare impuse de PNRR, bâjbâielile legate de elaborarea bugetului fiind o demonstrație în acest sens. Va fi greu, așadar, să obținem banii europeni și, totodată, să scăpăm de corupție, ceea ce ne va crea probleme majore, iar una dintre ele este depopu­larea țării, prin migrația masivă a populației active. Marea provocare va fi anihilarea rețelelor mafiote, care par să fi pus stăpânire pe țară și blochează orice reformă. Cum să o faci, însă, când aceste rețele con­trolează puterea? Se anunță, deci, un an cu multe pro­bleme și puține soluții. Pentru ca Ro­mânia să se trans­forme dintr-o țară coruptă și săracă, în țara euro­peană prosperă la care ar îndreptăți-o re­sursele ei, ar trebui ca 2022 să fie un an al miracolelor. Dar astfel de ani nu există în istoria reală.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian