TIA ȘERBĂNESCU: „Să sperăm că 2022 nu va fi atât de greu pe cât se anunță”

Analiza politică a începutului de an

„În prima coaliție, PNL era partidul dominant, acum PSD conduce, cu consecințele de rigoare”

– Anul Nou prinde România cu un nou gu­vern: PSD-PNL-UDMR. Ce mari confruntări îl aș­teap­tă? Se schimbă ceva față de anul trecut?

– Ce se schimbă în mod cert e faptul că s-a mai adăugat câte ceva la crizele deja existente. Se pare că în fiecare an vom trece prin așa ceva, se vor adă­uga noi crize. Pe lângă cele despre care vorbeam la început de 2021, au apărut altele, pentru că omenirea e pe cale să-și mai epuizeze din resurse, schimbările climatice produc reorientări, inclusiv în economie, există amenințarea unei crize alimentare, din cauza perturbării lanțurilor de aprovizionare, valul pan­demic vine și el cu o nouă variantă. Există și tensiuni legate de o eventuală invazie a Rusiei în Ucraina. Mai mult ca sigur, nu se va ajunge la o confruntare mi­litară dramatică, dar tensiunile există, iar urmările vor fi în primul rând economice. Sunt deja probleme cu gazele, există îngrijorări privind o criză de elec­tri­citate. Iar răspunsurile la toate aceste probleme par din ce în ce mai palide. 2022 se anunță mai greu de­cât anul trecut, cel puțin în anumite privințe. Să spe­răm că nu va fi chiar atât de greu pe cât se anunță. Ofi­cialii noștri de obicei se cam înșală. S-au înșe­lat și în privința pandemiei. Atunci când ei sunt op­timiști și spun că pandemia e sub control, când spun că avem tot ce ne trebuie, realitatea îi contrazice, se dovedește totul pe dos. Acum, când se iau cu mâinile de cap, că să ne ținem bine câte crize ne așteaptă, să sperăm că se înșală iar și nu va fi chiar atât de rău.

Pe plan politic, față de începutul lui 2021, s-a schimbat coaliția de guvernare. Și raportul de forțe s-a schimbat. În prima coaliție, PNL era partidul do­minant, acum PSD conduce, cu consecințele de ri­goa­re. PNL chiar se plângea că pentru „Pachetul so­cial” al PSD s-au găsit bani, dar pentru investiții, un­de insista PNL, nu s-au prea găsit. Între noi fie vorba, măcar de s-ar investi banii din buget! O supapă ar fi aceea că anul ăsta ar putea intra banii din Planul Na­țional de Redresare și Reziliență (PNRR), bani care ne-ar mai scoate din impas. Dar și din banii aceștia, jumătate sunt împrumuturi și se dau condiționat, că nu te împrumută nimeni ca să mergi cu banii la câr­ciu­mă. Cealaltă parte sunt fonduri nerambursabile, și ele condiționate, căci se dau pe proiecte și termene foarte clare. Deja suntem în întârziere: trebuia să aplicăm peste 20 de măsuri și am aplicat doar 5. Prin urmare, avem fonduri, dar trebuie să fim capabili să le „accesionăm”, cum zice domnul general Nicolae Ciucă. Să fim optimiști, dar cu rezerve.

– Președintele Klaus Iohannis a justificat for­marea noii coaliții prin faptul că e una solidă, care va trece imediat la treabă. Se observă ceva?

– E o coaliție solidă, nimic de zis, însă extrem de vulnerabilă. Ca un om mare, obez, dar care ascunde comorbidități cât cuprinde. Așa e coaliția PSD – PNL – UDMR: plină de comorbidități. Niciunul dintre aceste partide nu s-a dovedit, de-a lungul anilor, apt de reforme, nici pe ele însele nu s-au reformat. Par­ti­dele noastre nu au în ADN-ul lor molecula refor­mei. Au modelul inconștient al Partidului Comunist, din care provin mulți dintre membrii lor. Ei prin reformă nu înțeleg decât să-i dea afară pe cei din par­tidele rivale, ca să-i pună pe-ai lor. Iar dacă nu mai e loc, se mai înființează niște posturi pentru clientelă. E de înțeles că vor să lucreze cu oamenii în care au în­credere, problema e că nu aduc specialiști, ci tot rubedenii, tot apropiați. Incompetența se plătește bine la noi. Mereu găsești oameni care nu au legătură cu nimic și ocupă funcții importante. Pe urmă, ne mirăm că nu merg lucrurile cum ar trebui…

„Limba Română și Istoria îți asigură identitatea națională, tocmai pe ele le excluzi din zona de performanță?”

– A trecut mai bine de o lună cu noul executiv în funcțiune. Există lucruri de remarcat?

– Față de cei înlocuiți, cu excepția lui Cătălin Drulă, care era mai convingător la Transporturi, sau față de Octavian Berceanu, care chiar a acționat la Garda de Mediu, noul guvern are câteva nume mai sonore. La Sănătate, Alexandru Rafila e peste ce am avut până acum, pare mai serios, mai adunat, dar și aici e o nebuloasă: de ce ai dat atâtea relaxări în de­cem­brie, când spui că vine valul 5, Omicron? Au fost îm­bulzeli și la evenimentele laice, și la cele reli­gioase, plus proteste cu mii de oameni. Și dacă nu era valul 5, el se năștea singur, după o asemenea re­laxare, ca să nu-i spun deșănțare! Nici la Educație nu știi ce să crezi: ministrul a dat drumul la școli chiar înainte să vină valul 5, deși, în unele părți, copiii învață tot de acasă, că nu sunt bani pentru încălzirea sălilor de clasă. Așa arată Programul „Ro­mânia Educată”? Cu școli în frig, fără teste anti-COVID, fără un program clar? La olimpiade, care abia s-au reintrodus, domnul ministru le-a scos pe cele la Limba Română, Istorie și Engleză, lăsându-le pe cele la Limba Rusă și… Limba Maghiară. Tre­cem peste posibilele insinuări politice, dar nu poți să nu te întrebi cam ce logică are ministrul? Limba Ro­mână și Istoria îți asigură identitatea națională, toc­mai pe ele le excluzi din zona de performanță? Plus Engleza, care îți asigură relația cu lumea civilizată. Parcă le ia Dumnezeu și mințile, și bunul simț, când ajung într-o funcție publică! Avem și în guvernul ăsta „numiri politice”: i s-a făcut un minister Gabrielei Firea – Ministerul Familiei. Liviu Dragnea zice că au pus-o acolo ca să o compromită, că i-au întins o capcană. Chiar trebuia să înființezi un minister pen­tru asta? Firea reușește să se compromită și singură. Va face iar paradă de proiecte, va băga autobuze, vouchere, ce știe ea mai bine. Prin urmare, pe cât e de mare această coaliție, pe atât e de nevolnică, ca un colos cu picioare de lut…

„Nici străinii, să ne fi gestionat țara, nu o făceau atât de rău”

– Finalul anului trecut ne-a adus câteva mișcări sociale destul de puternice: proteste, greve, trenuri oprite în gări. Să fi ajuns lumea la capătul răbdării, după cei doi ani de pandemie la care s-au adăugat și probleme economice de tot felul?

– Societatea simte ineficiența guvernului, simte că nu are pe cine se baza, și atunci răbufnește. E drept că CFR-iștii au oprit trenurile, dar la noi tre­nu­­rile se opresc oricum, din varii motive. Dar și pro­fe­sorii amenință cu greva, și polițiștii. Nemulțumirile tot cresc, pentru că și prețurile cresc, și la elec­trici­tate, și la gaze, și la alimente. Au mărit ei pensiile cu 10% (nu cu 40%, cu cât se lăuda PSD-ul, cât era în opo­ziție), dar asta nu va stopa nemulțumirile. Au mă­rit pensia de la 800 de lei la 1.000 de lei, au dat un aju­tor de iarnă, e bine că l-au dat, pentru un om chi­nuit de la țară, chiar contează. Dar cum să trăiască cu 1.000 de lei un om, când lemnele costă cât costă, me­­­dicamentele sunt scumpe… Mai e și frustrarea, când vezi că unii, pe la Autoritatea de Reglementare în Energie, iau salarii de 10-20.000 de euro pe lună. Unii cu 200 de euro, alții cu 20.000! Guvernanții au gestionat atât de prost țara asta vreme de ani de zile, au epuizat toate resursele, și-au bătut joc de bani cum au vrut, încât acum nu mai sunt resurse pentru stric­tul necesar. Nici străinii să ne fi gestionat țara cred că nu o făceau atât de rău, mai aveau un pic de rușine sau aveau un alt standard în cap, cum ar fi fă­cut la ei acasă, și nu împingeau lucrurile atât de departe. Mai e un aspect: ca de obicei, cine împarte parte își face. Pentru bugetele serviciilor de informații s-au găsit bani. Au bugete zdravene, toate, deși nu am auzit să mai fi prins vreun terorist, vreun mare corupt, iar dezinformările sunt la ordinea zilei în țară. Marii corupți au fugit de sub nasul justiției! Bugetul pre­ședintelui s-a mărit și el. A făcut Klaus Iohannis anul tre­cut vreo 16 vizite în străinătate, probabil anul aces­­ta are mai multe în plan. De acord că asta e în fișa postului, dar puțină austeritate nu strică. E situa­ția gravă în țară, nu te mai duci în Egipt, să vizitezi pi­ramidele, nu te duci una-două în Germania, că ai pri­mit nu știu ce diplomă. Mergi unde e strict ne­ce­sar!

– La împărțeala de la finele anului trecut, PSD și-a luat ministerele cele mai puternice. Nu e acesta un risc, în condițiile în care ne așteaptă un an greu? Nu și-a făcut PSD-ul un cadou otrăvit?

– PSD-ul ori va scoate PNL-ul de la guvernare, ori îl va scoate țap ispășitor, nu sunt decât aceste două variante. PNL oricum nu va performa la guver­na­re, așa că nu îi va face concurență PSD-ului. Dacă nu se întâmplă ceva cu totul neobișnuit, PSD va câș­tiga fără probleme viitoarele alegeri. PNL pare în lip­să de resurse, de idei, de imaginație, de oameni. Lu­dovic Orban e pierdut cu noul său partid, Florin Cîțu e și el epuizat, a tras toate focurile. Totuși, din ce observ, la noi nimeni nu reușește să se com­promită definitiv, cu cât face mai multe rele, cu atât are mai mult tupeu și numai ce te trezești cu el pe cine știe ce post. Ne putem aștepta la orice involuții pe scena politică, căci de evoluție nu poate fi vorba.

– Cum apreciați opoziția formată din AUR și USR?

– USR a reușit să se compromită într-un singur an, cât a fost la guvernare, și să spulbere speranțele cu care fusese creditat, ca partid venit din Piața Vic­toriei, cu aură reformistă. S-a dovedit că nu erau chiar așa de competenți, plus că afilierea la „a treia cale”, a lui Emmanuel Macron, progresismul acesta care depășește anumite limite, care vine cu teme care nu au deloc priză în România, nu a dat deloc bine. De unde păreau forța nouă, tânără, viguroasă, au reu­șit să se trezească cu eticheta de „neomarxiști”, de care nu mai pot scăpa. AUR a crescut și crește pe fon­dul dezamăgirii produse de celelalte partide. Nu au nimic în spatele vorbăriei și al demagogiei patrio­tarde de care abuzează în exces. Nicio propunere, ni­mic constructiv, dar asemenea atitudini radicale și agresive prind, pentru că răcoresc populația. Unul de la PNL a cerut scoaterea AUR în afara legii. Nici asta nu se poate! Îi amendezi, dacă încalcă legea, dacă fac ceva penal, îi trimiți în judecată. Sunt mulți oa­meni care au nemulțumiri surde, care nu au unde să strige și care se simt răcoriți când cei de la AUR îi în­jură pe cei de la putere. Dar așa era și Dan Dia­co­nescu, după care s-a ales praful de el! Nu știm ce va fi până la alegeri, au timp să se compromită până atunci, cum s-au compromis cu săritul gardului la Parlament. Înjuri azi, înjuri mâine, mai sari un gard, mai spargi un geam, dar mai încolo ce faci? Mai sunt trei ani până la alegeri, în care nu se știe cu ce își vor umple agenda. E un deficit zdravăn de agendă la AUR. Eu nu prea cred în perspectiva unor anticipate, iar trei ani înseamnă mult timp.

„Peste tot în lume se fură, diferă doar proporțiile furtului”

– S-a împlinit un an de când Laura Codruța Kovesi e șefa Parchetului European. Presa inter­na­țională salută deja primele rezultate anticorupție la nivelul Uniunii: condamnarea unui primar slo­vac pentru tentativă de fraudă cu fonduri UE și arestarea unui fost ministru croat. Să ne aș­tep­tăm și la ținte din România? Ar putea înviora asta lupta anticorupție de la noi?

– Lupta anticorupție a intrat, la noi, într-un con de umbră. Ai zice că nici nu mai avem mare corupție. Unii dintre acuzați au fugit din țară și acum pare că justiția nici nu mai există. În ce o privește pe doamna Kovesi, ea abia și-a pus la punct instituția. Unele țări din UE i-au pus piedici, dar faptul că încep să se vadă primele rezultate e un semn bun. Cert e că are de lucru, mai ales cu aceste PNRR-uri, care sunt ispite pentru toate guvernările, nu doar pentru cea de la noi. La un moment dat, se vorbea chiar de anche­tarea achiziției de vaccinuri a UE, unde doamna Ur­sula von der Leyen, președinta Comisiei Euro­pe­ne, are niște interese direct familiale. Să sperăm că Kovesi va reuși să-i mai sperie pe unii măcar cu niște exemple, să mai reducă din volumul infracțiu­nilor cu fonduri europene. Peste tot în lume se fură, diferă doar proporțiile furtului. Era și un banc despre furtul din banii de autostrăzi, la alții și la noi. Unii și-au făcut vile, furând doi kilo­metri de au­tostradă, la noi s-au făcut palate, furând au­tostrada cu totul!