Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Criza energetică la români

Sub asaltul „omicronului” s-a dat destul de puţină atenţie publică efectelor crizei energetice asupra veni­turilor cetăţenilor. Chiar şi scumpirile la produsele de ba­ză, consecutive acestor efecte, au fost mai puţin co­mentate, deşi ele au început să se resimtă dur, în com­ponenţa „coşului zilnic”. Oamenii au sesizat, totuşi, că la aceeaşi sumă de bani cheltuiţi anul trecut pentru „um­plerea” lui, pot cumpăra acum mult mai puţin. Pen­tru destui dintre ei, comunicatele guvernului cum că se vor lua toate „măsurile” pentru plafonarea preţurilor la energie, pentru subvenţionarea consumului şi pentru sto­parea perversului „efect de cascadă”, au avut un rol narcotizant. Guvernul a anunţat că de la 1 aprilie (pen­tru populaţie) şi de la 1 februarie (pentru companii), TVA-ul pentru produsele energetice va fi redus de la 19% la 5%, iar până atunci, compensarea facturilor la gaze şi electricitate va fi una de 33% la un plafon lunar stabilit. Cine privește mai atent această „binefacere guverna­men­tală” poate constata, totuşi, că ea nu face altceva decât să amâne rezolvarea problemelor legate de energie. Vii­torul rămâne sumbru. Pensionarii şi deţi­nătorii sala­riului minim pe economie, ba chiar și mediu, vor ră­mâne fără resurse pentru „coşul zilnic”, de care am vor­bit. Cei care au crezut în promisiunile guver­nului bazat pe coaliţia PSD – PNL au avut parte de o trezire bru­tală. În ianuarie, au sosit primele facturi la gaze şi electricitate, cu noile preţuri stabilite de opera­torii şi distribuitorii produselor în cauză. Orice iluzie privind „ajutorul” guvernamental s-a prăbuşit, iar spe­ranţele că actuala administraţie va controla responsabil efectele actuale şi viitoare ale crizei s-au spulberat. Cu preţuri de cinci-șase ori mai mari la un consum de (aproape) același nivel cu cel din lunile de iarnă ale anului trecut, cetăţenii nu au de ales, decât între a face foamea sau a trăi în frig şi întuneric. Cum poate, oare, supravieţui un pensionar ce stă într-o garsonieră, la un singur bec şi cu un aragaz folosit doar la necesităţi absolute, când se vede obligat (contra unor penalizări dure) să achite o factură ce-i depăşeste total veniturile? Cei mai bătrâni (şi cei mai vulnerabili) ar putea spune că vremurile „iepocii de aur” s-au întors .

Cum s-a ajuns la această situaţie? Cine sunt vino­vaţii pentru dezastrul produs de crizele pandemică şi ener­ge­tică pe plaiurile mioritice? Desigur, nu pot fi puse în mod mecanic consecinţele lor pe seama guvernului liberalo-social-democrat. Pandemia s-a extins în toată lumea, iar criza energetică afectează toate pieţele aces­teia. Dar parcă nicăieri efectele lor nu sunt atât de dure­roase ca în România. Ţara are resurse (energetice şi ali­mentare) ce i-ar putea acoperi nevoile. Ţara are şi destui oameni competenţi ce ar fi putut prevedea şi gestiona efi­cient șocul traumatic produs de apariţia celor două crize. Dar „resursele” (umane şi materiale) au fost în­stră­­inate, specialiştii și profesioniştii eficienţi în diver­se domenii de activitate au fost obligaţi „să se exporte”, înlocuiţi în funcţiile decizionale din administraţie cu clienţii politicienilor. Corupţia şi incompetenţa fac ravagii în toate instituţiile statului. Statul însuşi a fost „ocupat” de o castă politico-economică ce deţine pute­rea prin „rotaţie”, folosindu-l pentru a-şi alimenta în pri­mul rând nevoile proprii. Politicienii au impus siste­mul ce blochează reconstrucţia societăţii româneşti, o perverteşte, o supune unor afacerişti ce profită de toate împrejurările pe care ea le traversează, pentru a-şi um­ple buzunarele. Aşa s-a întâmplat în criza sanitară (când „co­mercianţi deştepţi” au „vândut” cu profit medi­ca­men­te şi utilaje tehnice), aşa se întâmplă în criza ener­ge­tică (când aceiaşi „băeţi deştepţi” vând populaţiei gaz şi electricitate la preţuri nerestricţionate de statul con­fiscat de ei). Cu astfel de politicieni şi cu clienţii lor, ţa­ra nu are nicio şansă să se alinieze democraţiilor civili­zate.

Cum s-ar putea minimiza dezastrul anunţat? Guver­nul ar trebui să acţioneze dur în privinţa profitorilor de criză. Majoritatea fermă de care dispune în Parlament i-ar permite să adopte legi anticriză coerente şi justi­ficate. „Paleativele” adoptate momentan nu fac decât să adâncească dezastrul, prelungindu-l dincolo de limi­tele iernii. Scumpirile la energie sunt practicate (mai mult sau mai puţin justificat) de companii în care statul deţine, totuşi, controlul acţiunilor. Asta înseamnă că scumpirile ajung în proporţie de 65 – 70% în bugetul aces­tuia. Dacă statul ar hotărî să returneze (prin vouchere, ajutoare directe pentru „vulnerabili”, scutiri de TVA etc.) aceste fonduri populaţiei, „băeţii deştepţi” ar fi obligaţi să gândească de două ori înainte de a pro­pune „scumpirile”. Nu de alta, dar dacă statul ar com­pensa astfel populaţia obligată să cumpere energia, s-ar vedea mult mai clar cât „reţin” pentru ei din fon­durile acestuia. Guvernul Nicolae Ciucă a înţeles – din această perspectivă – necesitatea controalelor asupra modului de întocmire a facturilor de către diversele companii de producţie şi distribuire, doar că la noi, aceste controale sunt contestate în funcţie de partidul ce le deţine prin funcţionarii numiţi de el şi ministerul ce „aparţine” altui partid. „Războiul” între PSD-iştii şi liberalii din acelaşi cabinet a început discret. El se poartă, din păcate, pe seama amărâţilor cu venituri mici, supuşi unor „măsuri după ureche” de politicienii pe care, culmea!, i-au ales chiar ei.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian