* Jaume Cabré, „Confiteor”, traducere și note de Jana Balacciu Matei, Editura Pandora M, colecția Anansi (tel. 021/300.60.90), 864 p.
Cu acest roman mi s-a întâmplat ceva rar în viața mea de cititoare mereu în criză de timp: ajunsă la pagina 430, m-am bucurat că mai am încă pe atât, fiindcă îmi plăcea și mă interesa totul: compoziție, subiecte, idei puse în mișcare. Scriitorul catalan Jaume Cabré (n. 1947), care-mi era până acum necunoscut, are știința de a-și ține cititorul aproape. O face avansând mistere care se lămuresc peste sute de pagini, cu răsturnări surprinzătoare de situații, leagă la distanță povești urcând și coborând prin Istorie, inclusiv în cea a culturii. Se folosește de vreo 200 de personaje – principale, secundare, figuranți, precum și de obiecte, fiecare cu un rol în poveștile imbricate. Dintre obiectele cu valoare simbolică, pe lângă un medalion de la începuturile creștinismului, rolul principal îl deține o vioară prețioasă, făcută de lutierul Storioni din Cremona, în 1764, pentru posesia căreia, timp de aproape două secole, s-au făcut crime și ticăloșii. Titlul romanului e primul cuvânt din spovedania catolică („confiteor mea culpa”), iar filonul narativ central e confesiunea autobiografică pusă pe hârtie de profesorul Adrià Ardèvol la bătrânețe, când i se depistează un proces denegerativ al creierului ce-i va șterge în cele din urmă complet memoria. Mărturisirea pe care o scrie cât nu e prea târziu e adresată marii lui iubiri, Sara Voltes-Epstein. Adrià e fiul unui anticar erudit și foarte inteligent, Fèlix Ardèvol, negustor, dar și colecționar compulsiv de obiecte rare, pentru care e în stare de orice. La el ajunge, în timpul Holocaustului, vioara Storioni, însușită de un nazist. Mama lui Adrià, Carme Bosh, fiică de paleograf, e o fire rece și ambițioasă, care-și vrea unicul fiu violonist celebru. Copilul superdotat, care se simte neiubit de părinți, e silit de ei să studieze vioara și să fie cel mai bun, inclusiv la învățarea limbilor străine (la maturitate ajunge să știe bine vreo 13 limbi, dintre care nu lipsesc româna și nici latina, elina, aramaica). Muncind din greu, devine un violonist tehnic bun, dar, conștient că e incapabil să-și pună sufletul în muzică, așa cum o face prietenul lui, Bernat Plensa, în mod natural, la 19 ani, după uciderea misterioasă a tatălui și pentru a-și înfrunta mama, abandonează vioara. Ceea ce vrea el e să înțeleagă umanitatea studiindu-i istoria culturală. Își continuă studiile la Tübingen, ca doctorand al genialului profesor român Eugen Coșeriu, și se îndrăgostește de Sara, care dispare din viața lui fără explicații. O va regăsi la Paris, după 20 de ani de căutări obsesive, și vor relua relația plină de secrete care au legătură cu vioara Storioni și cu faptul că tatăl lui fusese o canalie. Adrià, care predă istoria culturii la Universitatea din Barcelona unor serii de studenți tot mai ignoranți și dezinteresați, e preocupat în mod special de problema Răului în istorie, de împrejurările care scot la suprafață partea cea mai bestială a naturii umane: „A ucide în numele Domnului sau în numele viitorului e același lucru. Când justificarea e ideologică, empatia și mila dispar. Ucizi cu sânge rece, fără să-ți fie afectată conștiința (…). Sunt lucruri pe care nu mi le pot explica. Cruzimea. Justificarea cruzimii. Poate doar prin narațiune”. Jaume Cabrè poate nara, pe lângă scene emoționante despre frumusețe și bunătate, și secvențe atroce, precum experimentele pe copii din lagărele de exterminare, pentru a ilustra Răul absolut consemnat de istorie, cel pentru care nu există iertare. E greu de rezumat construcția labirintică a romanului ce trece mereu de la persoana I la a III-a și de la o epocă la alta într-un continuum capabil să adiționeze experiențe trăite. Prietenul de o viață a lui Adrià, Bernat, ajuns nu solist, ci vioara a II-a într-o orchestră, se apucă să scrie proză, fiindcă scriitorul, spune el, e întotdeauna solist. Iar Jaume Cabré e un solist virtuoz nu doar ca tehnică narativă, ci pentru că se investește cu toată ființa să povestească despre Binele și Răul amestecate în natura umană.
