– Mai ales iarna, motorul organismului nostru se gripează. Cum se poate depista insuficiența cardiacă și la ce trebuie să fim atenți? –
Inima celor ce suferă de insuficiență cardiacă are un randament atât de scăzut, încât nu mai reușește să pompeze în artere și, respectiv, să direcționeze către organe o cantitate adecvată de sânge. În majoritatea cazurilor, slăbirea ei reprezintă consecința unor alte afecțiuni, cum ar fi: boala coronariană, hipertensiunea arterială sau diabetul. La debut, simptomele sunt nespecifice, ceea ce face ca o depistare precoce să fie destul de dificilă. Așa se explică faptul că nouă suferinzi din zece nu conștientizează existența acestei probleme de sănătate și, cu atât mai puțin, gravitatea ei. De regulă, semnele bolii atrag atenția abia după ce patologia a evoluat, depășind deja primul stadiu și trecând în al doilea.
Un studiu realizat în urmă cu patru ani estima că prevalența insuficienței cardiace în România se situează la nivelul de 47% din populația cu vârste mai mari de 35 ani, cu precizarea că cifra amintită se majorează, în medie, cu 45.000 de cazuri noi anual. De aici rezultă necesitatea instituirii și la noi, la fel ca în alte țări membre UE, a unui program național de prevenție, dar și de depistare și urmărire a pacienților cu risc sau cu diagnostic de insuficiență cardiacă. Însă deocamdată nu ne este cunoscută decât o inițiativă pornită din mediul privat: în 2020, Centrul medical Emerald din București a lansat oferta unui proiect de monitorizare la domiciliu a bolnavilor cardiaci.
Persoanele care fac parte din grupele de risc ar trebui să aibă mare grijă de inima lor în special în lunile de iarnă, când temperaturile scăzute provoacă vasoconstricție și mărirea valorilor tensiunii. Aceasta duce la o suprasolicitare, atât pentru mușchiul inimii, cât și pentru pereții vaselor de sânge. Ca măsuri de protecție, li se recomandă cardiacilor să adopte o alimentație echilibrată, să facă suficientă mișcare și să-și asigure o temperatură ambientală constantă.
Simptome caracteristice
Dificultăți de respirație – Când arterele care duc sângele de la inimă la plămâni se îngustează, presiunea exercitată de fluxul sangvin la nivelul plămânilor crește, până când alveolele pulmonare se încarcă cu lichid.
Urinare nocturnă – În cursul zilei, se formează deseori acumulări de lichid în țesuturi. Peste noapte, când corpul stă în poziție orizontală, o parte din acest lichid este eliminat prin aparatul urinar.
Randament redus – Din cauză că irigarea cu sânge a organelor interne și a mușchilor este defectuoasă, suferindul se simte lipsit de energie. Și productivitatea creierului scade, ceea ce se repercutează negativ asupra capacității de concentrare.
Edeme la membrele inferioare – Circulația venoasă în zona picioarelor încetinește și, drept urmare, o anumită cantitate de sânge stagnează acolo. În țesuturi (în primul rând, în cel conjunctiv) se adună un exces de lichid, care determină apariția unor umflături sub piele. Acestea sunt așa-numitele edeme periferice.
Stadiile insuficienței cardiace
Stadiul 1 – Persoana afectată nu observă încă o limitare a forței sale fizice, deoarece inima compensează oboseala, dezvoltând masa miocardului. Medicul cardiolog va sesiza însă aceste modificări.
Stadiul 2 – În momentele când activitățile lui de rutină îl obligă să depună un oarecare efort, de exemplu să urce două etaje fără lift, pacientul se simte extenuat și respiră cu dificultate. Simptomele nu se manifestă și în stare de repaos.
Stadiul 3 – Cardiacul obosește și își pierde suflul chiar și la eforturi fizice minime, cum sunt cele impuse de treburile casnice. În schimb, în repaos nu se resimte.
Stadiul 4 – Simptomele sunt prezente în permanență. Suferindul se odihnește mereu întins pe pat și, cu toate acestea, suflă greu și se plânge de epuizare.
