De ce este important să tratăm răcelile de sezon

– Trecerea de la iarnă la primăvară ne dă o stare de entuziasm, care ne face să credem că suntem de neînvins. O atitudine hazardată, când e vorba de răcelile primăverii. Luați-le în serios! –

Și un simplu guturai merită atenție

Mulți își spun că o răceală nu e mare lucru. Te sâcâie câteva zile, după care poți să-ți vezi iarăși de treburile casnice, să te întâlnești cu prie­tenii și să ieși la plimbare cu câinele. Totuși, dacă după o răceală pe care o considerăm tre­cătoare, ne simțim parcă storși de ultimul strop de pu­tere sau avem în continuare simptome, trebuie să evi­tăm cu grijă excesele de zel. Căci altfel riscăm ca neplă­ce­rile să se agraveze, ba chiar să cu­prindă și alte zone ale corpului.

Sistemul imunitar are nevoie de timp

Chiar dacă simptomele bolii au cedat, siste­mul imu­nitar este încă slăbit și, pro­babil, mai are de luptat cu agenții patogeni. Obosin­du-ne peste măsură în această perioadă, nu facem decât să ajutăm bacteriile și virușii să câștige teren. Profi­tând de suprasolicitarea la care au fost supuse mecanismele de autoa­părare ale organismului, germenii se pot înmulți necon­trolat, provocând o așa-numită „suprain­fectare”: o a doua in­fecție, suprapusă peste cea dintâi, ne­vindecată complet.

Așa se declanșează, de exemplu, sinuzita. Ea se dezvoltă dintr-un guturai insuficient tra­tat: bacteriile proliferează în sinusuri, apar dure­rile, uneori și o senzație de presiune la nivelul frunții sau al pomeților, care se accentuează în mo­mentul când înclinăm capul. Starea de dis­con­fort ia amploare, fiind adesea asociată cu febra, iar inflamația se poate extinde la orbite, meninge sau creier. În cazul când bolnavul se confruntă brusc cu tulburări de vedere, dureri violente de cap sau ceafa îi devine rigidă, se recomandă prezentarea de urgență la camera de gardă a unui spital.

Microorganismele pot fi extrem de agresive

Bacteriile active în regiunea rinofaringiană pot cauza o amigdalită sau o otită medie. De cele mai multe ori, ambele se manifestă inclusiv prin febră și necesită consultarea unui medic. La rân­dul ei, tusea rebelă riscă să evolueze către bron­șită. Semnele tipice sunt: expectorația, febra (38-39 de grade), durerile de cap și de membre, starea de epuizare. În lipsa unui tratament adec­vat, această afecțiune amenință să ducă în final la pneumonie. Printre semnalele de avertizare, ce n-ar trebui să rămână neobservate, se numără: febra peste 39 de grade și respirația șuierătoare, însoțită de dureri. Când agenții patogeni care au provocat răceala ajung până la inimă, există pe­ricolul unei miocardite. Ea se trădează prin tahicardie, ca și prin dificultățile de respirație ce ne dau de furcă la cel mai mic efort.

Nu ignorați următoarele simptome

Suprainfectarea cauzează, de regulă, o înrău­tățire rapidă a stă­rii generale: durerile intense, instalate brusc, febra ridicată, respirația îngreu­nată, dar și oboseala extremă, o senzație neobiș­nuită de extenuare suge­rează prezența unei suprain­fec­ții. Dacă simptomele răcelii nu se ame­liorează și persistă după o perioadă de două săptămâni sau chiar înregistrează o agra­vare, adre­sați-vă neapărat unui medic. În asemenea situații, este adesea necesară administrarea unui antibiotic. Nu luați anal­ge­zice, în speranța că vă veți simți mai bine. Și evitați tot ce în­seam­nă suprasolicitare.

Programul scurt

O răceală durează, de obicei, între șapte și nouă zile. Acordați organismului dvs. acest ră­gaz, înainte de a-i pretinde din nou eforturi. Cât mai mul­tă odihnă în cursul zilei și suficiente ore de somn vor înarma sistemul imunitar cu energia ne­cesară pen­tru lupta cu germenii. Plimbările zil­nice, de câte o jumătate de oră, eliberează căile respiratorii, îmbunătățind ventilația pulmo­nară, și împiedică proliferarea masivă a microor­ganismelor. La combaterea guturaiului sunt, de asemenea, utile, inhalațiile, ca și picătu­rile na­zale. În completarea tratamen­tului, este im­por­tant să vă asigurați o alimentație să­nătoasă, cu multe le­gume și fructe, precum și hidratarea corespun­ză­toare: 1.5 – 2 litri de apă sau ceaiuri pe zi.

Cum stimulăm metabolismul

Magneziul este considerat un mineral de însemnătate vitală, fiindcă    participă la toate pro­ce­sele metabolice care se petrec în or­ganismul uman. De aceea, este deosebit de important să ne asigu­răm în permanență un aport suficient. De­fici­tul de magneziu se poate ma­nifesta în di­ferite for­me. Sunt tipice crampele mus­culare, pre­zente mai ales noaptea, la nivelul gambe­lor, ca și con­tracturile în zona cefei și a umerilor. Du­rerile de cap, ta­hicardia apă­rută subit, zba­terea pleoapelor și tulbu­rările de somn pot indica atât un stres scăpat de sub con­trol, cât și o carență de magneziu – de altfel, cele două deficiențe coexistă frecvent. Cercetările recente au evidențiat totodată și faptul că lipsa mine­ralului respectiv favorizează crizele de mi­grenă.

Nu ignorați semnalele corpului

Organismul are nevoie de circa 350 miligra­me de magneziu în fiecare zi. De regulă, o ali­mentație echilibrată satisface acest necesar. Prin­tre sursele cele mai bogate de magneziu se regă­sesc nucile, semințele de dovleac și floarea soa­relui, leguminoasele și produsele pe bază de cereale integrale. Dacă însă parcurgem o peri­oa­­dă foarte stresantă sau practicăm un sport care ne impune eforturi fizice intense, rezervele noas­­tre de nutrienți se vor epuiza mai repede. Crește­rea necesarului zilnic poate fi determinată și de o răceală sau gripă. La rândul lor, și anu­mite medicamente contribuie la creșterea canti­tății de magneziu consumate zilnic. Dintre ele fac parte, de exemplu, diureticele sau prepara­tele din categoria așa-numiților inhibitori ai pom­pei de protoni (substanțe ce reduc producția de acid gas­tric). În asemenea cazuri, va trebui să ne ajustăm corespunzător aprovizionarea or­ga­nis­mului cu minerale. Cine dorește să aibă certitu­dinea absolută că va preveni o carență ar putea să-și administreze unul dintre supli­mentele nutri­țio­nale cu concentrație mai ridicată (ex. Mag­neziu organic – Herbagetica, Mag­nesium 500 mg – KAL/Secom, Lipozomal mag­neziu – Hyper­natura).