PUTEREA RUGĂCIUNII

„Sfântul Nectarie așteaptă doar să fie rugat, pentru ca viața noastră să se schimbe în bine”

Vă scriu pentru pri­ma dată, cu spe­ranța că îmi veți acorda atenția dvs. pentru câteva mi­nute. Povestea mea este simplă, dar sunt convinsă că în ea se vor re­găsi mulți români, care, la fel ca mine, se con­frun­tă cu o mulțime de greutăți și de necazuri, ajun­gând la o dis­perare atât de mare, încât nu mai știu ce să facă, la ce uși să mai bată, până nu le mai rămâne decât Dumne­zeu, doctorul tutu­ror. A­tunci te oprești și te întrebi: cu ce am greșit? Ce trebuie să schimb în viața mea? Eu am primit răs­punsul la a­ces­te întrebări, când mi-a că­zut în mână o carte. O car­te cu viața Sfân­tului Nec­tarie Tauma­turgul. A­tunci am înțeles câte gre­șeli am făcut, cât l-am mâniat pe Dumnezeu cu ne­sta­tor­ni­cia mea la rugăciune. Nu mergeam regulat la bise­rică, nu-mi spovedeam pă­ca­­tele, viața mea devenise tot mai tristă, povara tot mai greu de dus, glasul ru­găciunii mele (atunci când o făceam) nu mai urca la cer, din pricina negurii pă­catelor. Recunoș­tința și spe­ranța mi-au umplut su­fle­tul a­tunci când m-am rugat Sfân­­tului Nectarie să-mi aju­­te să-mi găsesc un alt loc de muncă, pentru că a­co­lo unde lu­cram era groaz­nic, nu aveam dumi­nică, nu aveam săr­bători, nimic. Se mun­cea 12 ore cu 24, neîn­trerupt. Nu mai știam de e luni sau joi, de e zi sau e noapte. Într-o duminică, am cerut ajutorul Sfântului, iar luni am primit un tele­fon de la o firmă unde-mi de­pu­se­sem CV-ul în urmă cu câteva luni. Erau sute de CV-uri. Cum m-au ales pe mine, după a­tâ­ta timp, și chiar la o zi după ce mă ru­gasem Sfân­tu­lui Nec­tarie? Sunt sigură că doar el știe. I-am promis că nu va mai trece nicio zi fără să-mi ci­tesc canonul pri­mit la spo­veda­nie și acatistul Sfântu­lui. Asta fac, și daru­rile lui nu încetează să se reverse asu­pra mea și a familiei mele.

Schimbându-mi servi­ciul, mi-a fost greu cu ba­nii. Pierdusem din luna de lucru, dar banca trebuia plă­tită, gazul, lumina, băia­tul meu începuse școala… Dar am sim­țit ajutorul Sf. Nectarie zi de zi și ceas de ceas. Parcă toți prietenii, cunoș­tințele, ru­dele, se înțe­leseseră să mă ajute, care mai de care. Oa­meni pe care nu-i cunoș­team m-au ajutat fără să pretindă nimic în schimb. E o minune? Pentru mine, da! Mare de tot. Pentru că acum, în sufletul meu, în loc de deznădejde este spe­ranță, în loc de tristețe este bucurie. De cine să mă tem, când un Sfânt atât de plăcut lui Dumnezeu mă apără și mă ajută, exact atunci când am nevoie?

Să vă povestesc încă ceva. Aveam doar o singură tristețe: că din cauza bani­lor nu voi putea să merg în insula Eghina din Grecia, să mă închin moaștelor Sfântului meu drag. Dar o revistă despre care nu știam până atunci că există, „For­mula AS”, mi-a fost adusă de o veci­nă și prie­tenă dra­gă, cu îndemnul să citesc un arti­col în care se spunea că la Mânăstirea „Radu-Vodă” din București a fost adusă de un arhie­reu grec o cutiuță cu o parte din moaș­tele Sfântului Necta­rie. O întâm­plare? Nu! O altă mi­nune pentru mine și pen­tru toți oamenii care, dacă vor, pot să se în­chi­ne Sfântului și să-i ceară ajutorul. Îl vor primi cu siguranță. Sfân­tul Nectarie aș­teap­­tă doar să fie rugat, pentru ca viața noas­tră să se schimbe în bine. Să ce­rem, deci,    mij­lo­­cirea bunului sfânt, iubit de Dumnezeu și de Maica Domnului, pentru ier­tarea păcatelor noas­tre, să ne ru­găm, să mer­gem dumi­nica la bi­serică, să încer­căm să fim mai buni, și toate ce­le­lalte se vor adău­ga nouă.

Slăvit fie Dumnezeu și toți Sfinții Lui, în veci. Amin!

Angela M. – Cugir, jud. Alba