Mafia alimentelor falsificate

– Ulei de măsline vopsit, vin etichetat incorect, miere de porumb: poliția internațională luptă împotriva afacerilor cu pro­duse alimentare contra­făcute. Ele ajung și în România –

A fost una dintre cele mai mari operațiuni desfășurate vreodată de o unitate spe­cială a Organizației europene de poliție Europol: 68.000 de persoane au fost controlate, au fost emise 663 de mandate de arestare, 42 de rețele criminale destructurate și 15.451 de tone de ali­men­te confiscate. Operațiunea s-a numit „Opson X” și s-a desfășurat în prima jumătate a anului 2021. Scopul a fost identificarea organizațiilor criminale specializate în contrafacerea de alimente și băuturi.

Europolul în alertă

De zece ani au loc operațiuni Opson și an­che­tatorii descoperă de fiecare dată tot mai multe fraude. Directorul Europol, Cathe­rine De Bolle, consideră că sănătatea noastră este ame­nințată într-o măsură tot mai mare: „În lanțul de aprovizionare cu alimente au pătruns produse contra­făcute, de calitate pericu­loasă. Deși mii de făptași au fost prinși, mafia ali­mentară continuă să gă­sească noi modalități de a comercializa alimente fal­si­ficate, alterate și stricate”.

Cel mai frecvent este falsificat uleiul de măsli­ne. Escrocii se folosesc de clo­rofilă pentru a schim­ba în verde culoarea lui, reci­clea­ză uleiul uzat sau îl vând drept „extra virgin”. La rândul ei, mierea de al­bine este adesea produsă din porumb sau sirop de orez. Vinurile și băuturile spirtoase sunt ameste­cate cu glicerină, acizi sau chiar metanol și etiche­tate inco­rect. În loc de carne de vită sau de pui, se vinde carne de cal, iar peștele panga­sius, care este mai ieftin, e vândut pe post de cod.

Operațiuni precum „Opson X” demonstrează ce profituri uriașe generează aceste produse. Iar ulte­rior, ele pot fi folosite pentru finanțarea altor ac­tivități ale crimei organizate.

În timp ce funcționarii poliției luptă în primele linii pe frontul împotriva criminalității, oamenii de știință lu­crează în culise pentru a dovedi înșelă­toria. Aceasta este adesea o sarcină complexă. Școala de Științe Alimentare (SFS) de la Univer­sitatea din Hamburg este considerată unul dintre centrele cele mai avizate.

Teste ca pentru coronavirus

Pentru a recunoaște un produs contrafăcut, specialiștii trebuie să analizeze mai întâi produsul original. De pildă, cu un test PCR, ca acela folosit pentru depistarea coronavirusului. PCR înseamnă reacția în lanț a polimerazei, un proces prin care ADN-ul poate fi amplificat din materialul genetic. Apoi, ADN-ul produsului real este comparat cu cel al produsului care ridică suspiciuni. Scopul este de a descoperi diferența dintre ele. Aceasta este adesea o muncă grea, asemănându-se cu încercarea de a găsi o piesă greșită dintr-un puzzle cu 10.000 de piese. Însă o condiție prealabilă pentru analiza produsului original este ca acesta să fie mai întâi obținut. Și chiar și asta se poate dovedi dificil.

Testul cacao. Industria ciocolatei preferă să folo­sească cacao din cele mai alese soiuri, deoarece aceasta este mult mai aromată decât soiurile mai ief­tine de cacao de larg consum. Însă producă­torilor din America de Sud și Malaezia le place, din păcate, să amestece cele două tipuri de cacao, pen­tru a obține astfel mai multă marfă din categoria scumpă. Și, în mod evident, nu au niciun interes să furnizeze mostre de cacao cu aromă fină, pentru ca specialiștii să le poată da de urmă. În plus, în cazul exportului și importului de plante, există restricții internaționale, instituite parțial de teama pirateriei genetice sau a introducerii în țară a unor exemplare purtătoare de anumite boli. Totuși, specialiștii au reușit până la urmă să analizeze cacao din so­iurile cele mai alese. Când s-a efectuat com­parația cu mostrele sus­pecte, a fost descoperită o altă fraudă: în unele tranșe livrate, există can­­tități prea mari de coajă măcinată de fructe de cacao. Iar asta nu e bine, pentru că pe coajă există mucegai și to­xine.

Testul alunelor de pădure. 70% dintre toa­te alu­nele de pe piață provin din Turcia. Însă în 2014, un val de frig a distrus nenumărate plan­te de pe coasta Mă­rii Negre. În aceste con­diții, unii furnizori au venit cu ideea de a adău­ga la făina și pasta de alune și de caju, și ara­hide. Deși pare o înșe­lăciune inofensivă, acest ames­tec poate pune în pericol viața persoa­nelor care au alergie la arahide.

Testul fileului de peș­te. Peștele proaspăt prins este filetat și con­gelat încă pe când va­sele de pes­cuit se află în larg. Și toate fileu­rile arată cumva similar. Dar, de exemplu, peștele pollock și bibanul ocea­nic au prețuri diferite. Bibanul oceanic este de apro­ximativ două ori mai scump. În aceste condiții, co­mercianții sunt ten­tați să reeti­cheteze ieftinul pește pollok cu preț de biban. Cer­cetătorii dez­voltă și în acest caz o metodă de analiză.

Lucrurile se complică încă și mai mult când se pune pro­blema determinării originii exac­te a pro­duselor. Din acest punct de vedere, analizele ADN oferă doar un ajutor parțial. Scopul, în acest caz, este de a descoperi care sunt factorii de mediu, de pildă modul în care solul determină conținutul de fier, zinc sau cobalt din unele plante. În laboratoare există numeroase dispozitive folosite în acest scop, cu ajutorul cărora probele pot fi pulverizate, centri­fugate, înghețate, la temperaturi foarte scăzute, expuse unui laser și descompuse în molecule, pen­tru a găsi, de exemplu, prezența anumitor metale grele.

Testul sparanghelului. Lăstarii de sparanghel din fermele de top ale Germaniei sunt mai populari și mult mai scumpi decât sparanghelul din Polonia, Grecia sau China. Deja de mai multă vreme, pla­nează suspiciunea că furnizorii fac contrabandă cu sparanghel străin ieftin, ambalat în lăzi germane. Această practică ar trebui să dispară. Cercetătorii au prelevat mostre din Germania și Olanda și au obți­nut, totodată, mostre de la reprezentanții unor ma­ga­zine din Peru, China și Grecia. În noul sezon al sparanghelului, ei vor putea spune destul de precis dacă lăzile conțin, într-adevăr, ce scrie pe ele.

Lungul drum de la producător la sacoșă

O problemă majoră în lupta împotriva fraudei alimentare o reprezintă complexele lanțuri globale de aprovizionare. Ele conduc de la fermier la puncte de colectare, care se află eventual pe un alt continent. Urmează transportul în Europa, proce­sarea industrială, livrarea pe piețele angro, către comercianții cu amănuntul, și de-abia după aceea produsele ajung    în sacoșele noastre de cumpără­turi. Pentru infractori, toate acestea reprezintă o mulțime de „centre nodale”, unde pot interveni cu falsificări. Iar ei știu să se folosească de ele. Com­pania internațională de testare „Food Safety Net Services” (FSNS) estimează că organizațiile și companiile criminale realizează un profit de 45 de miliarde de euro pe an din alimente și băuturi con­trafăcute.

Testul mozzarella. Mozzarella de bivoliță este mult mai scumpă decât mozzarella obținută din lap­te de vacă. Nu e de mirare că laptele de bivoliță este adesea înlocuit cu lapte de vacă ieftin, o înșe­lătorie în care mafia alimentară e implicată masiv. În 2012, o întreagă fabrică de lapte a fost confis­cată în Italia, pentru că fabricase brânză contra­făcută. Din câte se pare, a fost impli­cată și orga­nizația mafiotă Camorra. În 2021, autori­tatea UE împotriva fraudei alimentare (EU Agri-Food Fraud Network) a desco­perit și în Spania un caz similar. Laptele de bivoliță era amestecat acolo în pro­porție de 75 la sută cu lapte de vacă. Lipsit de scrupule, producătorul a recomandat în mod spe­cial brânza unor persoane cu intoleranță la laptele de vacă. Autoritatea UE estimează că profitul com­paniei    a sporit cu 14 procente folosindu-se de aceas­tă înșe­lă­torie.

În prezent, Europol pre­gă­tește următoarea ope­ra­țiune „Op­son”. Când, unde și împo­triva cui vor lovi forțele spe­ciale? Asta rămâne secret. Ope­ra­țiunile polițienești și vamale cu descinderi, confis­cări și exe­cutare a mandatelor de arestare vor înce­pe abia în următoarele câteva săptămâni. Mafia ali­men­tară nu trebuie avertizată.