DRAGOȘ POPESCU (Senator): „Statul român nu a găsit încă pârghiile necesare opririi fenomenului incendierilor de deșeuri”

Fumurile negre ce otrăvesc aerul bucu­reștenilor se văd în plină zi de la etajele superioare ale clădirii Parlamentului, iar în unele nopți, mirosul pestilențial al gazelor ema­nate de marile depozite de deșeuri ajunge până la Palatul Victoria. Și totuși, politicienii noștri își întorc privirea în altă parte într-o tăcere complice. Una dintre excepții: senatorul Dragoș Popescu, care pe lângă munca asiduă de teren, a demarat o serie de proiecte legislative ce ar putea avea un im­pact major pozitiv pen­tru sănătatea și calitatea vieții românilor. Doar că instituția ce pune be­țe în roate acestor legi este chiar Ministerul Mediului, do­vadă că peș­tele de la cap se îm­pute.

„Bucureștiul, orașul european cu cele mai mari costuri legate de poluare”

– Implicarea dvs. în pro­bleme de mediu este exem­pla­ră. Ce vă mâ­nă în luptă? Ce mo­tivații aveți?

– Există suficiente studii și da­te ce arată clar influența ne­fas­tă a po­luării asupra să­nă­tă­ții publice. Aceasta este mo­ti­vația mea. Avem ra­­poarte eu­ro­­pe­ne ce cuan­tifică cos­turile so­ciale aso­ciate poluării, iar România are cele mai ridicate astfel de costuri per locu­i­tor, anume – 1810 euro a­nu­al. De ase­me­nea, Bucu­­reștiul, cu 3000 de euro anual, es­te orașul euro­pean cu cele mai mari cos­turi sociale cauzate de problemele de sănă­tate asociate poluării.

– Ați propus un pro­iect de lege pentru pro­­tecția calității ae­rului. Nu e sufi­cientă legisla­ția europeană?

– Problema majoră este neaplicarea legi­lor ac­tuale. Asta încer­căm să facem prin noile propuneri legislative, să găsim acele modifi­cări care să facă mai ușoară aplicarea legii de către ins­tituțiile statului. Avem aceste di­rective euro­pe­ne, dar ele trebuie adaptate, îmbună­tățite la ne­voile societății românești, realității din țara noas­tră. Una din ini­ția­tivele pe care le-am depus este aceea de trans­formare în infracțiuni penale a ar­derilor de deșe­uri, care deocamdată sunt cataloga­te drept contra­venții. Se dovedește că nu este sufi­cient, statul nu a găsit pârghiile necesare stopării acestui feno­men. Avem foarte puțini comisari de mediu, care nu sunt întotdeauna pe teren, și nu fac față gra­vității fenomenului. Nici în Bucu­rești, nici în țară. În multe comune, pri­marii, pen­tru a nu plăti prețul salubrizării, prefe­ră să în­groape sau să in­cendieze gunoiul și să sca­pe de el. Vorbim de o tactică extrem de noci­vă, ce ar tre­bui oprită imediat, dar care se perpe­tuea­ză fără opreliști. A doua problemă punctuală este legată de dezmem­brările de vehicule scoase din uz. Sunt implicate rețele ce se ocupă cu dez­membrări de mașini, scot fracția nemetalică, pe care nu o pot va­lorifica, o duc pe câmp și o ard. Ar­derea acestor substanțe eliberează substanțe de 4000 de ori mai toxice decât ar­derea lemnului. Tre­­buie să stopăm acest fenomen, care se întâmplă mai mult în sudul țării. În Ardeal, astfel de eveni­mente se întâmplă mult mai rar.

„Polițiștii nu-și prea cunosc atribuțiile legate de deșeuri”

– Ați surprins deseori astfel de ac­țiuni de incendieri. Cum reac­țio­nează Po­liția, insti­tu­țiile de control?

– Am să dau ca exemplu satul Băl­teni, de lângă mine, din Dâm­bovița, o lo­calitate mică, cu 800 de oameni, în care au fost emise nu mai puțin de 23 de avize de mediu pe persoană fi­zică, pen­tru gestio­narea de­șe­urilor. Însă nici o au­to­rizație pentru ges­tio­­narea deșeurilor din auto­vehicule scoase din uz. Pentru asta e nevoie de un alt tip de autori­zație, dar chiar și în lipsa ei, majori­tatea curților sunt pline cu resturi de auto­ve­hi­cu­le. Aceste a­vi­ze ar pu­tea fi foarte ușor anu­late, pentru că nu co­respund, dar nu se face asta. Garda de Me­­diu are program până după amiaza, iar noap­tea, se ard în con­tinuu astfel de părți de autovehi­cule. Polițiștii nu-și prea cunosc atri­buțiile legate de deșe­uri, introduse anul tre­cut prin OUG 92, și, în plus, în astfel de co­munități, dacă nu sunt sufi­ciente echipaje, le este frică să intervină, așteaptă întăriri, poate de­veni periculos chiar și pentru ei.    Când i-am între­bat pe polițiști de ce nu fac filtre la intrarea în lo­ca­litate pentru a vedea de unde vin acele auto­vehi­cule, mi-au răspuns că nu au su­ficienți oameni. Mai fac câtodată filtru, dau câte o amendă, dar nu descurajează pe nimeni. Cu o lună în urmă, am găsit pe câmp, la Bălteni, patru autocare și cinci mi­crobuze pregătite pentru dez­mem­brări. Am ve­nit cu Poliția, Garda de Mediu, șe­ful Poliției Eco­no­mice pe județ, seara s-au în­toc­mit documentele, rămânând ca a doua zi să fie confiscate vehiculele. De dimineață, s-a mai găsit unul singur, chiar dacă Poliția stătuse în noaptea aceea de pază… Am făcut reclamații la Procura­tură, la DNA. Sper să se descopere substraturile poveștii. Până atunci, nu vreau să aduc acuze nefondate.

„Chiar dacă, public, ministrul Mediului se declară de acord cu inițiativa noastră, practic acționează exact invers”

– Uluitoare este și reacția lui Tanczos Barna, ministrul Mediului, care a dat aviz negativ pro­punerii dvs., pe motiv că… trebuie mai întâi de­finit cuvântul incendiere!

– În OUG 92, incendierea deșeurilor este interzisă și se consideră contravenție. Noi vrem să o transformăm în infracțiune. Cuvântul este deja în legislație, nu înțeleg sensul controversei. Chiar dacă, public, ministrul Mediului se declară de acord cu inițiativa noastră, practic acționează exact invers. Pe lângă amânarea produsă de „neîn­țelegerea” acestui cuvânt, ministerul aduce 5 pagini de amendamente, ce n-au nici cea mai mică legătură cu această inițiativă, ci cu… urșii, râșii și alte animale sălbatice!

–    Ce alte propuneri legislative ați depus?

– Am lucrat timp de șase luni, alături de echipa cabinetului meu, specialiști din Agenția pentru Protecția Mediului, ONG-uri, comisari din Garda de Mediu, cercetători, profesori universitari. Re­zultatul este pe măsura eforturilor depuse, însă Mi­nisterul nu îl dorește. Din punctul meu de vede­re, este vorba de bani. Banii ce se acordă Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, contracte pe care le câștigă mereu aceeași firmă, încă de la înființarea Rețelei. Noi am propus crearea unui comitet director, din care să facă parte ONG-uri, institute de cercetare, astfel încât banii statului să fie direcționați corect și eficient. O altă propunere legislativă este crearea unui ca­zier de mediu, care ar funcționa precum punctele de pe carnetul de conducere. Când ai strâns nu­mărul maxim de puncte, ți se suspendă, pentru o perioadă de timp, autorizația de mediu și trebuie să îți oprești activitatea. Asta i-ar durea cu adevă­rat pe marii poluatori. Cazierul se referă la agenții economici autorizați, ce au un profit îndeajuns de mare încât să nu le pese de amenzile primite și își continuă activitățile poluante, și, totodată, vi­zează și primăriile, care îngroapă și ard deșeuri, produc pagube mediului, iar când sunt amendate, plătesc din banii contribuabililor. Alte propuneri sunt legate de transparentizarea datelor privind ca­lita­tea aerului, astfel încât orice român să le poată accesa.    Aceste date ar trebui să fie publice, nu as­cunse prin tot felul de rapoarte, departe de ochii lumii. O altă problemă este că în cazul unor acci­dente de mediu, autoritățile se sesizează greu, iar populația nu este anunțată. Poluatorii mă­­soară ei înșiși media emisiilor, și, de multe ori avem motive să ne în­tre­băm cât de co­recte sunt aceste ra­por­tări.