Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Sfârșitul împăciuitorismului

Dacă există o lecție care ne pare limpede acum, după toate câte s-au întâmplat în ulti­mele săptămâni, e că vremea împăciuitoris­mu­lui a trecut. Pus în fața faptului împlinit,    oc­ci­dentul acceptă, azi, că vorba bună nu a funcționat ca strategie de con­­versație cu un personaj din ca­te­goria președintelui rus Vladimir Putin. Tot timpul scurs în schim­bul de amabilități ipocrite cu Pu­tin, în speranța că ar putea fi îm­blânzit (vezi înfeudarea Germaniei față de ga­zul rusesc) a fost timp pierdut pentru lumea ci­vi­lizată și timp câștigat pentru agresori. Poa­te că un alt ton al Uniunii Europene sau al NATO nu ar fi împiedicat războiul de azi, căci Putin își putea fabrica oricum un pretext ca să dez­lăn­țuie iadul asupra Ucrainei, dar măcar lumea ar fi fost mai pregătită pentru ce avea să urmeze. Mulți sunt uimiți de teribila rezistență ucrai­neană: dincolo de patriotismul manifest al vecinilor noștri din nord, explicația e că, în timp ce cancelariile europene rumegau la ne­sfâr­șit vorbe goale la adresa Moscovei, Ucrai­na a lăsat deoparte împăciuitorismul și, averti­zată de invazia asupra Crimeei din 2014, s-a pre­gătit și s-a antrenat temeinic pentru un even­tual război. Fără o analiză lucidă a situa­ției și fără o direcție strategică limpede, Kievul era de mult sub papuc rusesc. Dacă liderii ucrai­neni lăsau lucrurile la voia întâmplării, mi­zând pe „bunul-simț putinist”, conform tacticii UE, Rusia chiar ar fi câștigat războiul în trei zile, așa cum își propusese!

Puțini oameni politici din Europa au aver­tizat, ferm și sonor, în privința adevăratelor pla­nuri ale Moscovei, iar, în împăciuitorismul general, ei au părut niște oi negre. Președintele Ro­mâniei, la acea vreme, Traian Băsescu, a fost unul dintre cei puțini. Era tras de mânecă și pe la noi, pe acasă, că toarnă gaz pe foc, că pro­­voacă fără motiv, că ne expune în fața lumii ele­gante. Timpul i-a dat, din păcate, dreptate fos­tului președinte. Și tot timpul – sau timpu­rile – evidențiază și mai mult diferența de prestanță și de atitudine dintre Traian Băsescu și dem­nitarii care au preluat după el condu­ce­rea țării. Ne-am complăcut și ne complacem în conti­nuare într-o atitudine placidă, al cărei substrat pare a fi, de fapt, lipsa de strategie. Ani de zile am tărăgănat rezolvarea situației et­nicilor ro­mâni din Ucraina – acum, vedem bine, se va putea discuta despre acest subiect, când situația din țara vecină se va liniști. La fel tărăgănăm, tot dintr-un împăciuitorism pă­gubos, rezolvarea situației etnicilor români din Serbia. Și mai grav, tolerăm planurile tot mai manifeste ale lui Viktor Orbán în Transilvania. Lecția pe care istoria ne-o pune în față zilele acestea este că sunt lideri cu care vorba bună nu merge, și că dacă nu găsești la timp un ton just de discuție, nu faci decât să le dai timp să-și pregătească și mai bine ofensiva. Știm lim­pede că Viktor Orbán – recent reconfirmat în alegeri – are un plan clar de cumpărare și de controlare, bucată cu bucată, a Transilvaniei, dar și un plan de contaminare a zonei noastre cu tot felul de idei nocive. Noi, în afară de ama­bilități diplomatice, ce plan avem? Căci vremea împăciuitorismelor a cam trecut…

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian