RODICA CULCER despre… „UE și NATO sunt decise să susțină un regim pro-european la Chișinău”

– Fostul președinte moldovean Igor Dodon a fost reținut într-un dosar de corupere pasivă: ac­cep­tarea finanțării partidului politic de către o or­ga­nizație criminală, trădare de patrie și îmbogățire ilicită. Este acesta un pas riscant pentru Moldova, în actualul context regional? Sau, mai degrabă, un semnal că guvernul pro-european al Maiei Sandu e decis să țină drumul spre UE?

– Cu un teritoriu restrâns și o dotare militară nesemnificativă, Republica Moldova nu poate rezista tendințelor expansioniste vizibile ale Rusiei, decât cu protecția Occidentului. Nu poate cere aderarea la NATO, căci populația nu susține acest demers,    și nici nu ar fi primită, din cauza conflictului teritorial înghețat din Transnistria. În consecință, are nevoie de umbrela Uniunii Europene.    Șansa sa istorică este faptul că UE și NATO, care acționează indirect, do­resc să-și apere frontiera estică și să ajute Ucraina, ce­lălalt vecin al RM, deci sunt decise să susțină un re­gim pro-european la Chișinău. Marea Britanie a declarat, chiar, că dorește, prin acorduri bilaterale, să înarmeze Moldova la standarde NATO. Arestarea lui Igor Dodon este un gest curajos și necesar pentru credibilitatea guvernului reformist și pentru conso­li­darea parcursului său european. Este o lovitură apli­cată sistemului politic corupt, pe care Maia Sandu și partidul său au promis că le vor eradica – un sistem construit după modelul regimului de la Krem­lin, care ține RM captivă în sfera Rusiei și o con­damnă la subdezvoltare și sărăcie, pentru că, du­pă cum a demonstrat Mark Galeotti, expert în istoria Rusiei contemporane, Rusia lui Putin este o sim­bio­ză între un regim autoritar și un conglomerat de re­țele de tip mafiot. Noile autorități de peste Prut își de­monstrează însă voința politică de a scoate țara de sub semnul acestui sistem generat de Rusia, și de a se apropia de standardele europene. Desigur, jude­când după experiența Ucrainei și a Georgiei, Mos­co­va consideră    anti-corupția și apropierea de UE un afront la adresa sa, ceea ce generează riscuri pen­tru Maia Sandu și echipa ei.    În plus, actualul regim este contestat și de minoritatea găgăuză, manifest filo-rusă. Dar armata rusă este blocată în estul Ucrai­nei și nu poate deschide deocamdată un nou front în sud-vest.    În plus, decapitarea rețelei mafiote prin ares­tarea lui Igor Dodon va destabiliza această rețea și va spori sprijinul populației pentru actualul regim și politica sa externă.   

– Un nou episod sângeros – un atac cu arme de asalt asupra elevilor unei școli, a îndoliat Statele Unite și a redeschis vechea dispută legată de de­ține­rea armelor de foc. Dacă președintele Joe Biden cere reglementarea lor mai strictă, rivalul său, Do­nald Trump, face constant lobby pentru produ­că­torii de arme. Va influența această dispută vi­i­toa­rele alegeri prezidențiale din SUA? Și cum ar lupta Occidentul cu Rusia lui Putin, cu Donald Trump la Casa Albă?

– Disputa legată de reglementarea deținerii arme­lor de foc    nu are cum să nu    influențeze și următoa­re­le alegeri prezidențiale din SUA, pentru că în elec­toratul american s-a creat o falie între cei care susțin accesul aproape liber la aceste arme, votanții lui Trump, și cei care se tem pentru viețile lor și ale co­pii­lor lor. Asociația producătorilor de arme de foc, deși a intrat recent în faliment, a finanțat de-a lungul anilor mulți politicieni republicani, care i-au rămas loiali și care, împreună cu organizațiile de media aron­date partidului lor, cultivă o mentalitate favo­rabilă „auto-apărării”, ca în Vestul sălbatic. Acești po­­liticieni s-au impus întotdeauna, și datorită siste­mu­lui electoral anacronic din SUA. Astfel, nici Ba­rack Obama, nici Joe Biden, nu au reușit să treacă prin Congres legi care să restrângă accesul la armele de asalt, pentru că nu au avut o majoritate clară în Senat, unde au fost blocați de republicani. Anul aces­ta, au avut loc deja 27 de incidente armate sânge­roase, dar republicanii au sabotat și cea mai recentă tentativă legislativă a democraților, de a limita accesul la armele de foc. Nu există, deci, nici o șansă să se schimbe ceva anul acesta, iar dacă republicanii vor câștiga și mai multe locuri în Senat    în alegerile de la jumătatea mandatului („midterm elections”), atunci este doar o chestiune de timp până când ame­ri­canii își vor plânge din nou copiii secerați de mi­traliera unui detracat. În „excepționalismul” lor, ame­ricanii refuză să vadă că sunt unica țară în care populația deține un număr record de arme și în care au loc atât de multe atacuri armate, deși există sta­tis­tici elocvente. Trump cere, în schimb, ca profesorii să poarte arme, și școlile să devină fortărețe, iar gu­vernul să nu mai cheltuiască atât de mult pentru aju­to­rarea Ucrainei. Așadar, dacă va ajunge președinte, Trump nu va susține în nici un fel lupta Occidentului împotriva expansionismului rusesc. Nu a spus el, la Helsinki, în 2018, că are mai multă încredere în Putin decât în serviciile secrete ale SUA?