* Simon Sebag Montefiore, „Pecetluită de istorie. Scrisori care au schimbat lumea”, traducere și note de Irina Negrea, Editura Trei (tel. 021/300.60.90), 224 p.
Montefiore (n. 1965) a devenit un brand internațional. Cărțile istoricului și romancierului englez dedicate în special spațiului rus au fost traduse în 48 de limbi, au fost bestsellers peste tot și au primit o grămadă de premii. „Biografii” ale unor orașe importante în istoria umanității (Ierusalim, Istanbul ș.a.) n-au făcut doar subiectul unor volume groase, ci și al unor reportaje istorice TV prezentate cu farmec de el însuși, ce au putut fi văzute și la noi. Toate volumele și filmele lui s-au bucurat de succes atât pentru documentarea cu date uneori inedite, cât și pentru talentul de a povesti captivant, cum a făcut-o în „Ecaterina cea Mare și Potemkin”, „Romanovii”, „Stalin. Curtea țarului roșu”, „Tânărul Stalin”, „Titani ai Istoriei”. S-au tradus în românește nu doar ele, ci și romanele de ficțiune politică din trilogia „Moscova”, astfel încât am putut aprecia hărnicia pasionată a acestui om devenit celebru care și-a petrecut mulți ani cercetând prin arhive. Nu s-a limitat doar la cele rusești, ci a scotocit în mai toate marile depozite de documente ale lumii, căpătând o viziune sintetică asupra faptelor și făptuitorilor ce au marcat istoria omenirii. Comentariile lui, nepărtinitoare chiar dacă uneori ironice, pun în lumină resorturile, motivațiile evenimentelor și urmările lăsate, într-o formă accesibilă publicului larg. Sub semnătura ce le asigură vânzarea au apărut și două antologii în care S.S. Montefiore a selectat și prezentat texte „care au schimbat lumea”. Una, apărută tot la Ed. Trei, în 2015, conține 50 de „Discursuri” care au marcat și modelat cursul istoriei, iar cea pe care v-o recomand acum e alcătuită din scrisori. Conștient că se adresează și unor generații tot mai ignorante, istoricul explică succint în introducerile lui cine au fost personalitățile mai mult sau mai puțin ilustre ale expeditorilor, precum și contextul corespondenței, alese din antichitate și până în sec. 21. Cu excepția „scrisorilor deschise” vizând, prin presă, spațiul public al epocii, majoritatea epistolelor nu erau destinate publicității. În ele, autorii necenzurați de vreo instanță externă își expun pasiunile, părerile, viziunile, ideile care au influențat unele decizii prin care istoria și-a căpătat cursul știut, sau au stat la baza unor opere artistice de patrimoniu. Grupate tematic în capitole intitulate „Dragoste”, „Familie”, „Prietenie”, „Creație”, „Război”, „Putere”, „Descoperire”, „Curaj”, „Libertate”, „Sânge” ș.a. scrisorile ne aduc mărturii tulburătoare despre cei ce le-au compus, despre atitudinea lor față de semeni, deficiențele și complexele lor, despre suferințele, credințele și dorințele din spatele faptelor consemnate de istoria academică, inclusiv cea a artelor. Dacă unele texte sunt impresionante prin sensibilitate, profunzime și noblețe, altele sunt brutale și detestabile, revelatoare de cruzime și cinism. Poți afla de exemplu între multe altele că Marx și Engels erau clevetitori, ranchiunoși și antisemiți (!), că nemilosul Stalin se supunea capriciilor copilului favorit, Svetlana, că genialul Mozart avea porniri scatologice, că marele poet T.S. Eliot i-a respins categoric, pe când era editor, lui Orwell „Ferma animalelor”, că, în 1941, „Hitler îl considera pe Mussolini un fanfaron caraghios, în timp ce Ducele vedea în Hitler un tiran periculos și necioplit”. Ghidat de indicațiile lui Montefiore (care îi spune cine au fost și ce-au făcut Columb, Napoleon, amiralul Nelson, Rasputin, Mao, Voltaire, Cehov etc.) cititorul, chiar și cel mai neexperimentat cultural, va trăi o aventură instructivă, o călătorie plină de surprize prin timpuri și printre caractere.
