Selecția „Formula AS”

* Zülfü Livaneli, „Serenadă pentru Nadia”, traducere și note de Luminița Munteanu, Editura Humanitas Fiction (tel. 0723/68.41.94), 476 p.

Așa cum unii dintre cei mai buni scriitori ruși de azi au avut curajul să se exprime public îm­po­triva războiului lui Putin, cu toate consecințele ce ar putea decurge din asta, și în Turcia există pro­zatori și jurnaliști cunoscuți care se opun dictaturii lui Erdogan și care au fost condamnați în urma unor procese însce­nate. Regimurile totalitare cred că, dacă își în­temnițează scriitorii și dau legi îm­potriva li­bertății de exprimare, le amuțesc vo­cile in­fluente. Dimpotrivă. Astfel, unul dintre cei mai citiți și traduși prozatori turci, Ahmet Altan, a fost condamnat, fără probe, în 2016, la închisoare pe viață și, cu toate pro­testele in­ter­naționale, e și acum în puș­cărie. Cărțile lui însă cir­culă și mai abitir prin lume. O altă per­sonalitate a Turciei contemporane,    Zülfü Liva­neli – scriitor, compozitor, cantautor, re­gizor și sce­narist, devenit incomod ca militant pen­tru dreptu­rile omului, a avut și el parte de mai multe con­damnări la în­chisoare și a primit amenin­țări cu moartea. Traduse în 40 de limbi, cărțile lui se axea­ză cu predilecție pe episoade omi­se din istoria ofi­cială a Turciei, pe evenimente care au provo­cat dra­me în destinele indivi­duale din spațiul multietnic al țării sale. În tradiția și cu ta­lentul special al orien­talilor de a înnoda povești captivante, cu o bună știință a construcției roma­nești moderne, Livaneli e și el preo­cupat de traiectul in­dividual sub presiunile is­toriei, dar și de vinovății co­lective pentru crime asmu­țite de ideologi și dictatori, când iese la iveală partea ira­țională și crudă din na­tura umană. Țesătura nara­tivă din „Serenadă pentru Na­dia” o are în centru pe încă tânăra Maya Duran, funcțio­nară la rectoratul Universității din Istanbul, desemnată să se ocupe de un bătrân profesor de la Harvard, invitat să țină o conferință la universitatea lor. Întâlnirile și con­ver­sațiile cu aproape nona­gena­rul profesor ame­ri­can de origine germană, reputat specialist în Drept, o intrigă, personajul i se pare misterios, și, cău­tân­du-i urma, își începe propriile investigații prin ar­hive și pe internet, cu ajutorul fiului ei adolescent. Astfel află că, începând de la mijlocul anilor 1930, chemați de președintele Ata­türk sau fugiți din calea nazismului, peste 190 de savanți din diferite do­menii, evrei și nu numai, veniseră la Is­tanbul și se ală­turaseră corpului profe­soral ca parte din planul ambițios al Turciei de a se sincroniza cu Europa. Printre acești profesori străluciți se afla din 1936 și filologul Erich Auer­bach, care și-a scris la Istanbul opera capitală „Mimesis. Reprezentarea realității în literatura occidentală”, ajunsă până azi biblio­grafie obliga­torie pentru toți studenții la Litere din lume. Coleg cu Auerbach, Max Wagner pusese și el bazele învățământului universitar modern de Drept din Turcia. După mai bine de o jumătate de secol, când revine la Istanbul, e încă suspectat că a fost spion englez și că deține secrete neconvenabile Tur­ciei din sex. XXI. Construcția inelară a ro­manului include și tragica poveste de dragoste a lui Max cu evreica Nadia, îmbarcată pe vasul Struma plecat de la Constanța și scufundat de o torpilă sovietică în apropiere de Istanbul. În paralel cu descifrarea enigmelor lui Max, Maya își descoperă și asumă propria identitate multiplă, căci printre bunici și străbunici nu are doar turci, ci și armeni și tătari din Crimeea, supraviețuitori sau nu ai unor masacre. După opinia lui Max, în prezent trăim într-o epocă în care nu civilizațiile din Oc­cident și Orient se ciocnesc, ci preconcepțiile des­pre ele. Convingerea bătrânului profesor, evi­dent și a lui Livaneli, e că valoarea omului nu decurge din etnie, rasă, religie, sex – pentru care nu are nici un merit – ci din simpla sa calitate de om. Ceea ce sună pro­vocator în Turcia naționalistă și misogină a lui Er­do­gan, unde dacă gândești altfel decât ți se impune oficial ești considerat dușman al nației. Pendulând între prezent și un trecut cu vinovății și suferințe ținute sub tăcere, romanul lui Livaneli e și o pledoarie pen­tru asumarea adevă­rului istoric, oricât de necon­venabil ar fi pentru orgoliul națio­nal.