Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Prof. dr. AUREL ROMILĂ – S-a dus „doctorul fără de arginți”!

De ziua Sfinţilor Împaraţi Constantin şi Elena s-a înălţat spre ceruri cel care era considerat un ade­vărat patriarh al psi­hiatriei româneşti, pro­fesorul Aurel Romilă, (10.08.1934 – 20.05.2022). Recunoscut unanim ca „doctorul fără de arginţi”, domnul profesor Au­rel Romilă rămâne un mentor fără egal al gene­ra­ţiilor de medici şi psihologi, al căror dascăl şi po­vă­ţuitor a fost. Stăpân absolut pe for­ţa argu­mentului ştiinţific, a iu­bit, la fel de profund, mu­zica și artele.

Un mare iluminat

Un psihiatru uriaș: prof. dr. Aurel Romila

Întâlnirea cu domnul pro­fesor Romilă a fost un mare pri­vilegiu pentru fiecare din­tre noi, cei care l-am cunos­cut, domnia sa fiind un ade­vă­rat model etic şi moral, care ne-a îndrumat cum să ne descur­căm în labirintul sufle­tului ome­nesc, ne-a luminat calea, dar ne-a şi iluminat. Era un înţelept, plin de har, lipsit de prejudecăţi. Înţelep­ciunea sa era di­namică, în ciuda unui calm ati­tudinal. O prezenţă activă, într-o per­petuă că­utare, un spirit scli­pitor cu o gândire libe­ră, cu un mental puter­nic, dublat de cunoş­tinţe plu­ridisciplinare. Un per­­­sonaj care emana o li­bertate umană auten­ti­că şi o transmitea şi ele­vilor săi. Era într-un con­­­tinuu mara­ton al min­ţii, prin dife­rite spa­ţii cul­turale şi spirituale, de la isi­hasm la in­dia­nism, de la gândirea ti­be­tană la cea ortodoxă, un veşnic căutător al mo­­­de­lu­lui de om ideal. Aşa se explică de ce a expe­rimentat şi medi­taţia trans­ce­­dentală, pentru care, alături de alţi in­te­lectuali ostracizaţi, a suportat conse­cin­ţele pu­ni­tive al regimului comunist (1982).

Cu inima între Dobrogea și Ardeal

Avea o verticalitate şi o onestitate ab­solute, valori de referinţă şi pentru dis­cipolii pe care îi îndruma cu bunătate şi prietenie sinceră. Dorinţa sa era să for­meze continuatori care să-i ducă ideile mai departe. Idealurile sale aveau o pu­ritate de tip in­genuu, asemeni Madonei lui Rafael, în faţa căreia a trăit o revelaţie divină, la Muzeul de Isto­rie a Artei din Viena, şi care l-a convertit spre cre­dinţă totală, aşa cum ne-a poves­tit la curs. Avân­du-l ca idol pe marele psihiatru şi filosof fran­cez Henry Ey, profesorul Romilă era nu doar un mare Mentor, ci şi un formator de Con­ştiin­ţe. Opera sa cuprinde peste 200 de lucrări știin­țifice, dar şi tratate: Psihiatria (2004) – consi­derat de spe­­cia­liștii în domeniu „cea mai im­por­­tantă sin­teză de psi­hiatrie elaborată vreo­dată la noi în țară”, „Psi­ho­patologie și psiho­lo­gie clinică” (2018), pre­cum și „Expresia psi­hopatologică în pic­tură” (2019), iar prin modul său original de abor­dare se poate spune că profesorul Aurel Romilă a revoluţionat psi­hopatologia şi psiho­patia din România. A fost psihiatru model la Spitalul de Psihiatrie „Ale­xan­dru Obregia” din Bucureşti (1962-2004), profesor de psihiatrie și psiho­patologie, şef de catedră la Univer­si­tatea de Me­dicină şi Farmacie „Carol Da­vila” din Bucu­reşti, în perioada 1994-2004, iar du­pă pensionare, a condus doctorate, până la sfâr­şitul vieţii, ca profesor emerit. În 1990, înfiin­ţează Aso­ciaţia Psihiatrilor Liberi din Ro­mânia (A.P.L.R), prin intermediul căreia promo­vea­ză curentele gândirii internaţionale în dome­niul psihiatriei şi ultimele cercetări şi abordări te­rapeu­tice. Dincolo de iniţiativele şi studiile în domeniul psihiatriei era ata­şat sentimental de Dobrogea, ţinutul său natal, dar şi de Ardeal, un­de a de­ve­nit medic cu ade­vărat. Iubea psi­ho­logia şi psihologii şi credea în eficienţa psi­ho­tera­piei. Era de părere că lumea mo­dernă are ne­voie de psi­hologi, în­trucât mulţi din­tre membrii so­cie­tăţii în care trăim „dera­pează din ambiţii paranoi­de fără de mă­sură”, iar fap­tul că „în România per­for­manţa se mă­soară doar în putere, bani şi sex” era trăit ca o tragedie personală.

Colocvii „regale”

Profesorul și colaboratorii săi

„Psihologilor le re­vine me­ni­rea să fa­că viaţa mai echili­brată, mai vo­ioa­să, mai uşoa­ră. Psiho­lo­gul nu tre­buie să profite, ci să aju­te, să se dăruiască asexuat celui­lalt”. Insista ca noi, discipolii, să dia­logăm, să argumen­tăm, să ex­pli­căm, dar mai ales să spu­nem deschis ce gândim. Conceptul său testamen­tar transmis înainte de a închide ochii, după cum ne-a măr­turisit fiica domniei sale, distinsa muzi­ciană Fer­nanda Romilă, a fost sin­tag­ma „co­nexiu­ne”. Aşa se explică faptul că ne invita cu mare bucurie să-l însoţim la muzee, case memoriale, spec­tacole, concerte, locuri isto­rice cu semni­ficaţie memo­rabilă, în vizite de lucru la spi­talele din capitală şi din ţară, chiar şi în de­plasări spre enclave origi­nale, precum Vama Veche, do­rind să observe noi ati­tudini compor­tamentale şi opţiuni de viaţă esti­vală. Ne stimula să parti­cipăm la sim­pozioane şi dezbateri colegiale, din ţară şi din străinătate. Co­loc­viile lunare pe care le-a iniţiat pe diverse teme de psiho-filosofie erau un regal, acestea au con­ti­nuat online, chiar şi în perioada pandemiei. La aces­te dezbateri erau invitaţi să participe studenţi, doc­toranzi, pacienţi, dar şi personalităţi ale vieţii medicale, şi ne spunea, neîncetat, că orice fiinţă umană, indiferent de patologie, are propria indi­vidualitate şi demnitate şi merită respectul nostru şi înţelegerea cuvenită, dincolo de orice prejude­cată.

Cărţile şi tratatele de psihiatrie publicate ră­mân instrumente teoretice de bază pentru medici şi psihologi. Specialiştii pot găsi în ele informaţii despre magia formativă, dar şi curativă a muzicii, picturii, literaturii şi artelor, în general, ca forme de autocunoaştere, în tratamentul bolnavilor.

O minoritate normală, condusă de psihopați

În cabinetul cu… cărți

A avut curajul să denunţe public adevărul des­pre realitatea vieţii sociale de la noi. Refe­rindu-se la problemele de sănă­tate mentală din România, Aurel Romilă opinează că, de un secol, societatea românească este într-un război social care nu permite dez­voltarea persoanei. „Or, o societate care nu permite dezvoltarea ar­monioasă a perso­na­lităţii indivizilor săi este o societate slabă, în care apar discre­panţe între ce am putea deveni şi ce ajungem de fapt, iar blocarea pre­ma­tură a destinelor duce la tulburări psihice şi ra­tare”. Con­cluzia profe­sorului este că deasupra mi­norităţii de persoane normale, tro­nează nişte in­capabili, psihopaţi care pun pie­dici con­tinuu şi duc la neîmpli­nirea desti­nelor.

Caracteristic pentru psihiatrul Au­rel Romilă e abor­darea pluridis­ciplinară în tra­tamentul psihia­tric, pe care a apli­cat-o în „Pavi­lionul de Reso­ciali­za­re”, pe care l-a construit cu 14 ate­lie­re cu pro­file diferite, în cadrul Spi­ta­lului Clinic de Psi­hia­trie „Ale­xan­dru Obregia”, un­de a fost me­dic din 1962 şi până în 2004. A de­monstrat că în cazul persoa­nelor cu dizabilitate mentală exis­tă un res­tant func­ţional, un poten­ţial care nu tre­bu­ie subapreciat sau ignorat, ci sti­mulat prin varii metode ocupa­ţio­nale şi artistice.

Din perspectiva istoriei medi­cinii ro­mâneşti, dar mai ales a gândirii so­cio-filosofice din Ro­mâ­nia, psi­hia­trul Aurel Romilă poate fi con­si­derat o rara avis în re­cep­tarea şi tratarea psihi­cului uman.

Modestia şi generozitatea pro­fe­­sorului au fost atipice. Era cunoscut ca „doc­torul fără de arginţi” care oferea el ” arginţi” sau omagii la persoană, ca răsplată pentru pacienţii care, de bunăvoie, participau la dezbateri, ofe­rindu-se să fie material didactic viu, pentru de­talierea unor simptome sau sindroame. Cu sigu­ranţă că acest „doctor fără de arginţi” a trecut vă­mile văzduhului fără nici o plată, întrucât, spre binele semenilor, a achitat cu prisosinţă totul, aici, pe pământ.

OLGA JORA

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian