Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

TIA ȘERBĂNESCU: „Vizita lui Klaus Iohannis la Kiev, alături de liderii Franței, Germaniei și Italiei, e o recunoaștere a importanței României, dar și a rolului jucat de țara noastră în această perioadă”

Analiza politică a lunii IUNIE

„În momentul de față, România reprezintă un punct de interes pentru UE și NATO”

– Președintele Klaus Iohannis a făcut o vizită în Ucraina, alături de „grei” ai UE, președintele Franței și premierii Germaniei și Italiei. Ce con­cluzii putem trage despre poziționarea strategică a României în formatul acesta „3+1”, cum a fost el denumit?

– Fără îndoială, acest format, „3+1”, e un in­diciu important. România reprezintă, în mo­mentul de față, un punct de interes atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru NATO. Prezența României a fost, în primul rând, un mesaj pentru flancul estic, extremitatea cea mai vulnerabilă a UE și a NATO. E important ca această zonă să concentreze efor­turi, mai ales că plutesc în aer (uneori exprimate cât se poate de direct), amenințări la adresa României, a Poloniei și a Țărilor Baltice. Pe de altă parte, e și o recunoaștere a faptului că România s-a implicat de la început, condamnând invazia rusească și afir­mându-și solidaritatea cu Ucraina, atât în felul în care s-a purtat cu refugiații, cât și prin sprijinul cu echipament militar. E o recunoaștere a importanței României, dar și o recunoaștere a rolului jucat în această perioadă, rol afirmat și prin alte eveni­mente, precum vizita președintelui Poloniei la Bucu­rești, reuniunea liderilor NATO din zona estică, tot la București, sau vizita lui Emmanuel Ma­cron la Constanța. Această formulă „3 + 1”, trei lideri occidentali și unul din Est, e menită să arate și coeziunea dintre flancul estic și cel vestic. În fine, e important că vizita a avut loc și că ea a mar­cat momentul de solidaritate a Uniunii Europene față de Ucraina. Poza cu cei patru lideri UE alături de președintele Volodimir Zelenski reprezintă fo­tografia politică a lunii. Nu e deloc de mirare că ea l-a enervat pe Vladimir Putin, care a acuzat Vestul că trăiește printre fantomele trecutului. Taman Putin a spus asta, el care trăiește între fantoma lui Petru cel Mare și fantoma URSS, la care visează! Dar nu e prima dată când Putin proiectează asupra altora propriile obsesii și propriile defecte.

Totuși, deși s-a arătat impresionat de ruinele de la Irpin, odată întors în Franța, Emmanuel Macron a afirmat că vrea să continue discuțiile cu Putin, deși are peste 100 de ore de convorbiri telefonice cu el! A fost și el, la Moscova și l-a ținut Putin la marginea mesei la 30 de metri distanță, tot fără niciun rezultat. Premierul italian, Mario Draghi, și-a dat seama după prima convorbire că pierzi timpul cu Putin și că nu obții nimic de la el. Și cancelarul Germaniei a zis că ar trebui continuate discuțiile cu Putin. Sigur că e mai bine să discuți în loc să bombardezi, dar întrebarea e dacă ai cu cine. Că se tot discută de trei luni și nici vorbă să se schimbe ceva. Lucrurile sunt încurcate, războiul e departe de a se termina. După cum arată situația, tensiunea se va domoli când va vrea Putin, după ce va consi­dera că a luat ce putea să ia. Crimele și dramele continuă, iar lumea pare că s-a și obișnuit cu răz­boiul, nu prea mai reacționează.

– Toate țările, inclusiv România, se confruntă în ultima vreme cu probleme economice interne, care distrag și ele atenția de la război.

– Pe de o parte, lumea s-a obișnuit cu războiul, pe de altă parte, într-adevăr, sunt aceste probleme interne, agravate și ele de războiul din Ucraina. Ele existau dinainte, nu putem să spunem că Vladimir Putin e de vină că s-au scumpit toate. Peste tot s-au scumpit încă dinainte de războiul din Ucraina. Criza facturilor la energie era anterioară, dar nu e mai puțin adevărat că războiul a agravat situația generală. Niciun război n-a ieftinit niciodată nimic pe lumea asta! Dimpotrivă, a scumpit totul, a agra­vat evaziunea fiscală, specula și foametea. Sun­tem în fața unor probleme interne greu de ges­tio­nat.

„Guvernanții fac declarații contradictorii, dar certurile sunt doar la televizor”

– Coaliția pare disperată să găsească soluții pentru mai mulți bani la buget. Se vehiculează o mulțime de idei, de la impozitarea marilor com­panii, la supraimpozitarea pensiilor speciale sau a salariilor mai mari decât cel al președintelui.

– S-a vorbit și de impozitarea progresivă a sa­lariilor, pe care o tot vântură PSD și domnul Marcel Ciolacu și cu care premierul Nicolae Ciucă și pre­ședintele Klaus Iohannis, liberalii, în general, nu sunt de acord. Țin la ea, pentru că e marca PNL-ului. S-a și iscat pe tema asta un schimb de replici, de amenințări. Ciucă a spus că într-o perioadă de instabilitate nu poți să te joci de-a Codul Fiscal, ceea ce e adevărat, că trebuie să ai o brumă de stabilitate și de predictibilitate, să nu dai peste cap toate planurile de afaceri, când, deja, ele sunt cu sem­nul întrebării din cauza situației generale. Cio­lacu a sărit imediat, spunând că avem un Cod Fiscal ca-n Evul Mediu și că s-a săturat de ședințele în care tot felul de „tiriplici” vin și susțin cota unică, amenințând cu ieșirea de la guvernare. Amenințare retorică, evident, pentru că n-o să iasă PSD veci de veci de la guvernare, mai ales că la anul, conform rotației, vine premier de la PSD chiar Marcel Cio­lacu. La rândul lui, Florin Cîțu, de care am fi uitat, dacă n-ar mai sări din când în când să se bage în seamă, a zis că forma aceasta a PSD de susținere a in­tervenționismului statului, arată că se trage din PCR. Dar statul intervine în toate țările, mai ales când apar crize. Totul e cum o face, dacă efectul e pozitiv. Dacă intervii doar ca să te afli în treabă și nu rezolvi nimic, degeaba intervii! În fine, guver­nanții noștri ies la declarații, fac pe grozavii unii cu alții, dar, în ciuda acestor frecușuri, care au fost și vor mai fi, majoritatea certurilor sunt doar la televizor. Când sunt ei între ei, nu cred că se ceartă. Nu-l văd pe Ciolacu zicându-le la ședința coaliției: „Ce vorbiți, tiriplicilor?”. Când ies în public, vor să vadă electoratul că sunt viteji. Dincolo de toate astea, coaliția va rezista, pentru că n-are încotro. Nici nu există, din păcate, altă soluție. Dacă o vor găsi în viitor, vom vedea, deocamdată și specia­liștii noștri, care sunt și ei tot niște politicieni ratați, tot des­pre ace­leași variante vorbesc. La AUR, dacă te uiți, so­lu­ția supremă e naționalizarea, invocând uneori exem­ple și din străinătate. Adevărul este că unele priva­tizări au reușit, altele au fost complet pă­gu­boase. Pe de altă parte, să zicem că iei la stat niș­te companii particulare: păi, avem deja companii de stat care sunt pline de datorii, în faliment nede­clarat sau, uneori, declarat, și care nu se descurcă neam. Ui­tați-vă la Tarom, ce nebunie e! Au schim­bat di­rec­torii de 100 de ori.

„Legile siguranței naționale sunt vechi. Trebuie aduse la zi”

– Una din temele interne cele mai dezbătute în ultima lună a fost cea legată de legile siguranței na­ționale. Care e miza acestor încercări de repo­ziționare a serviciilor de informații în societate?

– Nu e prima oară când se încearcă modificarea legilor siguranței naționale, pentru că sunt, într-adevăr, vechi, și trebuie aduse la zi, actualizate în funcție și de evenimentele petrecute între timp și, pe cât posibil, în acord cu ce se poate întâmpla de acum încolo. Bănuiala începe atunci când vezi ce-și propun. Avem de-a face cu încălcări flagrante ale drepturilor: cetățenii obligați să sprijine SRI, ceea ce nici Securitatea lui Ceaușescu nu te obliga prin lege, cetățenii obligați să păstreze secretul colabo­ră­rii cu serviciile, o autoritate de interceptare a con­vorbirilor, ideea ca ofițerii SRI să nu poată fi an­chetați decât de procurori agreați și multe alte ase­menea bazaconii. Președintele Iohannis a promis însă, că se va îngriji ca aceste derapaje să fie co­rectate, pentru că „nu vrea nimeni restaurația vechii Securități”. Păi ce să restaurezi, că e deja în funcție! Vechea Securitate și urmașii ei sunt în funcții-cheie de 30 de ani, îi găsești băgați în toate instituțiile, în toate mediile. În plus, noua Securitate, cei mai tineri, au aceleași năravuri, dovadă ce-au scris în propunerile pentru noile legi.

A ieșit, după acest scandal, și Hellvig, directorul SRI, altminteri foarte discret, și s-a detașat de pro­iectele respective, zicând că se va pronunța când vor fi gata. După părerea mea, e bine că a explodat în presă această situație, cu pachetele de legi. Să vedem dacă va fi cineva capabil să găsească o for­mulă compatibilă cu sistemul democratic, cu si­tuația actuală și cu obligațiile care le revin servicii­lor de informații în epoca noastră, atât de solicitan­tă.

– Zilele trecute, Elena Udrea a fost adusă în ța­ră pentru ispășirea pedepsei. Există o nedu­merire a societății legată de cazul ei și al altor fu­gari. Cum se poate să fugi undeva, în Grecia sau în sudul Italiei, și să te scape justiția de acolo de pedeapsa hotărâtă în țara ta?

– Până la urmă, se pare că ghinionul Elenei Udrea a fost că nu a apucat să treacă în Grecia, iar justiția din Bulgaria a tratat foarte serios cazul ei și nu i-a înghițit minciunile. Sunt nenumărate cazuri de fugari celebri, care sunt în Italia, în Grecia, în Marea Britanie, Dumnezeu mai știe pe unde… E ceva putred și în justiția din Europa, nu doar în cea de la noi, nu există un comportament unitar, un corpus de legi care să se aplice la fel. Sunt țări care au o ciudată îngăduință față de tot felul de fugari, unii dintre ei foarte bogați, care pesemne că își cumpără bunăvoința pe acolo. Nu e normal ca ci­neva condamnat în România, cu probe, să fie salvat în altă țară din UE, iar apoi acele țări europene să se plângă de cum merge justiția în România.

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian