„Recensământul” diasporei

Recensământul 2022 e în plină desfă­șu­rare. Miza lui e mai mare decât simpla co­lectare de către stat a unor date despre si­tuația noastră particulară. Pe baza lor se vor construi toate pro­iecțiile țării în următorul deceniu. E un fapt știut printre specialiști că, pe cât ne înde­părtăm de „fotografia” sta­tis­tică inițială (în cazul nostru, recen­să­mântul pre­cedent, din 2011), cu atât riscăm să fim mai departe de realitate. Noi încă operăm cu o populație de 20 de milioane de locuitori, iar noul recensământ s-ar putea să ne ofere, din acest punct de vedere, o surpriză de propor­ții: să fim, de fapt, mult mai puțini decât ne imaginăm. În ultimul deceniu, lumea a tre­cut prin câteva crize severe, care au acce­lerat dinamica societăților. Lumea se schim­bă într-un ritm nebunesc: nici nu apucăm să ne obișnuim cu o anumită realitate, că ea și devine istorie! De altfel, o serie de statistici pu­blicate recent sunt de natură să ne pre­gă­tească pentru eventualele șocuri. Cele mai interesante date sunt privitoare la banii tri­miși în țară de românii din străinătate. Țările din care au venit cei mai mulți bani sunt Ger­mania și Marea Britanie (1,3 miliarde de euro, respectiv 1,2 miliarde de euro), și nu așa cum credeam, Italia și Spania (850 de milioane de euro, respectiv 416 milioane de euro), țările văzute drept puncte de refe­rință pentru emigrația românească. Totalul remi­te­rilor a fost de 5,6 miliarde de euro în 2021, o sumă uriașă, în creștere față de 2019, anul anterior crizei Covid, semn că ro­mânii noștri muncesc pe rupte în Occi­dent. Dar dincolo de hărnicia românilor din dias­pora și de importanța sprijinului lor pen­tru cei de acasă, concluzia cu adevărat revela­toa­re pe care ne-o spune statistica este in­cre­dibila capacitate de adaptare a româ­nului. Oa­meni care munceau de ani de zile prin Italia sau Spania nu au avut nicio ezitare să migreze mai departe, în Germania sau Ma­rea Britanie, când criza economică a lovit țările în care se aflau sau când con­dițiile de salari­za­re s-au dovedit mai bune în altă parte. Oa­meni care aveau o oarecare situație în Italia sau Spania s-au mutat la mai bine, au schim­bat agricultura pe cons­truc­ții sau munca la patron pe munca pe cont propriu, pentru a-și câștiga un trai mai bun. Alt­min­teri nu se explică creșterea mare a bani­lor veniți din Germania (dublu față de 2013) sau Marea Britanie (dublu față de 2017 și triplu față de 2016!). Nu e mai puțin adevărat că econo­mii­le Italiei și Spaniei nu au mai per­format ca înainte de criza econo­mică din 2009-2010, când, singure, cele două țări tri­miteau spre România 5 miliarde de euro. Dar o altă ex­plicație a scăderii ba­nilor veniți din­spre Italia și Spania (pe care așteptăm ca re­censă­mântul să o confirme sau să o infir­me, ca să știm cum stăm) e că mulți dintre ro­mânii ple­cați, la începuturi, în cele două țări, și-au întregit, între timp, familiile acolo, deci nu mai au motiv să trimită bani în Ro­mânia și (o concluzie și mai tristă) nu mai au de gând să se întoarcă.

Puse cap la cap cu rezultatele recensă­mân­tului, informațiile despre românii care lu­crează în străinătate trebuie să fie, cât de cu­rând, suportul pentru niște politici serioa­se și bine țintite. A trecut vremea perorațiilor despre cum vrem să îi atragem pe românii înapoi în țară, trebuie să venim cu oferte concrete, să îi ajutăm acolo unde sunt, să îi încurajăm, dacă vor să vină. Lecția lor de ambiție și ajutorul acordat României, în anii cei mai grei, prin banii trimiși acasă, merită orice efort din partea statului român.