BEATRICE MAHLER (Managerul Institutului de Pneumoftiziologie ”Marius Nasta”): „Aerul poluat impactează toate afecțiunile respiratorii”

„Rapoartele publicate în România de către Institutul Național de Sănătate Publică indică creșterea numărului de cancere la pacienții care trăiesc în zone poluate”

– Organizația Mondială a Sănătății averti­zează de câțiva ani că numărul deceselor cauzate de poluare l-a depășit pe cel al deceselor cauzate de fumat. O veste înfricoșătoare…

– Semnalul de alarmă lansat de OMS cu privire la poluare a adus în prim-plan o problemă gravă. Primele date apăruseră deja în câteva studii cu pri­vire la frecvența BPOC (bronhopneumopatia cro­nică obstructivă) în rândul    femeilor din Asia, care, surprinzător, nefumătoare fiind, au fost diag­nos­ticate cu această boală. Cercetătorii și-au în­drep­tat atunci atenția asupra mediului în care aceste femei trăiesc și singurul obicei comun s-a dovedit a fi gă­titul pe sobe cu combustibil solid, metodă prin care își și încălzeau    locuința. Studiul a fost ul­te­rior confirmat și de alte cercetări, care au evi­dențiat că BPOC apare nu doar la fumători, ci și la persoane care respiră o lungă perioadă de timp un aer poluat.

– Se confirmă această realitate și în România? Aveți pacienți nefumători, cu probleme pe care le puteți pune pe seama poluării?

– Din păcate, poluarea nu produce o afecțiune bine definită, ci le impactează pe toate, cel puțin atunci când vorbim de afecțiunile respiratorii. De aceea cred că poluarea poate fi considerată mult mai periculoasă decât fumatul. Atunci când respi­răm un aer poluat, în localitățile în care trăim, nu avem prea multe soluții pentru a evita aceasta, sun­tem, practic, victime sigure ale toxinelor pe care le in­­­halăm.    Legat de afecțiuni și impactul poluării, ra­­poartele publicate în România de către Institutul Național de Sănătate Publică, deși extrem de pu­ține, indică creșterea numărului de cancere la pa­ci­en­­ții care trăiesc în zone poluate, iar la Institutul „Ma­rius Nasta”, statistic, avem o creștere a numă­ru­lui de pacienți cu afecțiuni obstructive, de tip astm sau BPOC.

„Trebuie să ne asumăm cu toții responsabilitatea pentru mediul în care trăim”

– În ce fel afectează plămânii diferite tipuri de poluare? Care sunt cele mai periculoase?

– Structura aparatului respirator este astfel cons­truită, încât din momentul în care inspirăm, aerul trece printr-o serie de filtre naturale repre­zen­tate de nas, gât, trahee, bronhii, astfel că până la ni­velul alveolelor, săculeții de aer care ne ajută practic să respirăm, doar parti­culele extrem de mici de poluanți pot ajunge. Acesta este motivul pentru care cele mai periculoase particule de po­luanți sunt cele cu dimensiuni mai mici de 10 mi­croni, vorbim aici de a 5 a par­te din dia­metrul fi­ru­lui de păr, sau par­ticule de 2,5 microni, a 20-a par­te din diametrul fi­rului de păr. Aceste particule nu sunt re­simțite atunci când respirăm, dar contac­tul lor cu plămânul declan­șea­ză o reacție infla­ma­torie locală, care fa­vo­rizează in­fecțiile virale sau bac­teriene, dar și riscul de declanșare a cancerului pulmonar. Par­ti­culele mai mici de 0,1 microni pot tra­versa vasele de sânge din ju­rul alveo­lelor și ajung în diverse or­gane, unde cresc riscul de afec­țiuni cere­brale, car­dia­ce, endocrine și metabolice. Ae­rul pe care îl respi­răm poa­te avea și alte tipuri de po­lu­anți, cum sunt: dioxi­dul de azot, dioxidul de sulf, dio­xi­dul de carbon, ozon, fie­care în parte fiind res­ponsabil de creș­terea in­cidenței afecțiu­ni­lor res­piratorii, a numărului de exacerbări în cazul pacienților cu boli cro­nice și, din păcate, a in­ci­denței cancerului. Nu trebuie să uităm de plas­tic, intens utilizat de fie­care din noi. Studii din 2022 arată că particu­lele mici de plastic pot pătrunde în organism pe cale aeriană sau digestivă.

– În cazul plămânilor afectați, o cură de aer curat îi mai poate ajuta, își pot regăsi sănătatea?

– Orice „gură” de aer curat    este binevenită, de aceea cu toții trebuie să ne asumăm responsa­bi­li­tatea pentru mediul în care trăim. Să nu uităm că, deși pare greu de gestionat, calitatea aerului din lo­cuința noastră depinde și de noi, așa că este impor­tant să men­­ținem curățenia în casa noastră, să redu­cem cât mai mult praful de pe suprafețe, să igie­nizăm de două ori pe an instalația de aer condi­țio­nat din casă, iar pe cât este po­sibil, să facem aerisi­rea în momente în care tra­ficul nu este intens, mai ales dacă avem locuința cu fe­reastra orientată spre o șosea intens circulată.

În cazul poluării aerului din afara casei, mă­su­rile tre­buie luate la nivelul comu­ni­tății. La nivel de respon­sa­bilitate individuală ar fi util să încercăm să avem grijă de spațiul verde din jurul casei, iar dacă nu avem unul, poate reușim să-l creăm. Nu trebuie să uitam că plantele verzi sunt cele care preiau dioxidul de carbon, toxic pentru organismul nostru, și îl transformă în oxigenul atât de necesar vieții. Dacă veți călători în orașele euro­pene, veți observa că blocurile sunt transformate în adevărați pereți verzi, că acoperișurile sunt spații pline cu ver­deață, iar membrii comunității sunt ac­tiv impli­cați în menținerea spațiului verde. O astfel de ati­tudine este relativ ușor de dezvoltat și la noi, până la urmă, grija față de mediu este grija față de natu­ră, Pământul fiind casa noastră, a tuturor.

„Cei mai afectați de aerul poluat sunt copiii”

–    Ce se întâmplă în cazul copiilor, cum se com­­portă plămânii lor când atmosfera e poluată?

– Fără să exagerez, consider că cei mai afectați de aerul poluat sunt copiii. Plămânul lor este în con­­­tinuă dezvoltare, până la vârsta de 7 ani, ceea ce face ca orice agresiune asupra acestuia să lase se­chele. De cele mai multe ori, un copil crescut în­tr-un oraș poluat va avea risc sporit de pneu­mo­nii, ceea ce creează premizele unui adult bolnav de o afecțiune cronică pulmonară, cu consecințe directe nu doar asupra calității vieții individului, ci și cu consecințe    socioeconomice la nivelul socie­tății. Din păcate, o parte dintre copii sunt expuși la po­lu­a­re chiar în casa în care trăiesc, deoarece unii membri ai familiilor fumează, iar fumatul este cel mai mare poluant indoor cunoscut. Fumatul agre­sea­ză nu doar plămânul celor care fumează, ci și pe cel al persoanelor ca­re stau în preajma unui fumător, vorbim aici de fumat „la mâna a doua” sau secundar, cel care adu­ce în plă­mânul co­pii­lor, ju­mă­tate din apor­tul de ni­co­tină pe care îl in­ha­lează adultul fu­mător.

– Cum ați per­ceput recenta dezba­tere din Parlament, le­gată de poluare? Cre­deți că se ur­­nesc și la noi lu­cru­rile? Ați simțit o rea­lă dorință de schim­bare din partea politi­cienilor? Cât de de­parte suntem de țările ce au înțeles mai de­vreme gravitatea situației?

– Orice inițiativă care aduce în discuție o temă de importanță strategică pentru sănătatea publică a României trebuie salutată și susținută. Suntem încă la început, dacă este să vorbim de măsuri care să li­miteze poluarea, iar aceste măsuri pe care le aș­teptăm de la autorități nu pot veni fără dezvol­tarea a două sisteme perfect interconectate. Primul pre­su­pune organizarea unui sistem de coordonare, su­praveghere, raportare și comunicare către cei in­tere­sați a situației reale din România, cu propu­ne­rea de măsuri concrete către legislativ, pentru co­rec­tarea deficiențelor constatate, iar a doua măsură pre­supune o puternică campanie de educare și in­for­­mare a publicului larg cu privire la respon­sabi­litățile pe care le avem fiecare din noi, ca cetă­țeni ai acestei țări, ca oameni ai acestui Pă­mânt. O mobilizare eficientă poate reduce decalajul dintre noi și alte state.

– Ca bucureșteancă și ca mamă, cât de tare vă îngrijorează aerul din București?

– În urmă cu câteva zile, vorbeam cu băiatul meu despre limitările pe care le avem cu privire la integrarea vieții noastre în ciclurile naturii încon­ju­ră­toare, atunci când am ales să locuim într-un oraș. Câmpul cu maci, rapița în­flo­rită, se­zonul de seceră și multe altele le sunt stră­ine copiilor care petrec viața în orașele mari, însă asta nu înseamnă să excludem na­tura din viața noastră. Un prim pas ar fi cul­tivarea dra­gostei față de natură, respon­sabilitatea față de un mic colț cu verdeață, pe care să-l în­gri­jim împreună cu copiii noș­tri. Un astfel de proces am început și în Institutul „Ma­rius Nas­ta”, sunt mici spații verzi care au fost în acest an cul­tivate cu flori. O spun cu toată admirația pentru co­­le­­gele mele, iu­bitoare de natură, avem mici gră­dini dez­voltate în diverse colțuri ale institutului, care concurează între ele prin colorit. Este o încer­care de a schim­ba „pau­za de țigară” cu „pauza de grădinărit”, care nu este o atribuție a fișei de post, dar care face bine și fizicului, și psihicului nostru.