Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

RODICA CULCER despre… „Boris Johnson a provocat haos economic în Marea Britanie”

– Premierul britanic Boris Johnson și-a dat demisia din funcția de șef al Partidului Conservator și, implicit, din cea de șef al guvernului. Pe plan ex­tern, el s-a remarcat însă pozitiv, prin susținerea militară și financiară a Ucrainei. Există riscul ca, prin plecarea sa, Ucraina să-și piardă unul dintre cei mai importanți aliați? În ce măsură felul său atipic de a face politică i-a grăbit sfârșitul? Mai pot avea viitor în politica de azi lideri ca el, ieșiți din canoanele tehnocrației?

– Conducerea Partidului Conservator a anunțat că po­ziția Marii Britanii față de Ucraina nu se va schim­ba, deci nu ne putem imagina o transformare completă de atitudine, cel puțin pe termen scurt. Totul va depin­de însă și de succesorul lui Boris Johnson, care nu a fost ales încă. Dar plecarea lui Boris Johnson din frun­tea partidului său și a guvernului nu are nicio legătură cu situația din Ucraina, pe care Johnson a încercat să o instrumentalizeze politic tocmai pentru că avea probleme pe plan intern, care nu țineau de imagine, ci de substanță. Demisia sa trebuie privită în altă cheie. Nicio publicație serioasă cu valori conservatoare din Marea Britanie nu o regretă, ci, dimpotrivă, toate au cerut ca Johnson să părăsească și funcția de premier, cât mai rapid. Cine a urmărit politica britanică și-a dat seama că Johnson s-a dovedit incapabil să ofere soluții la problemele economice ale țării, că deficitul de cont curent al Marii Britanii a crescut astronomic, rata de creștere economică se apropie de stagnare, iar Brexit s-a dovedit un dezastru economic. Boris Johnson a pro­vocat haosul economic, pentru că nu a reușit să-i reconcilieze pe conservatori, adepți ai impozitelor mici, cu cei care cer cheltuieli guvernamentale mari, care implică și creșterea impozitelor. Peste această politică economică incoerentă și ineficientă s-a su­prapus o personalitate puternică, dar plină de defecte de caracter, printre care, scriu analiștii britanici, cele mai grave s-au dovedit lipsa de respect pentru adevăr, infatuarea și lipsa oricărei responsabilități publice. Adevărul este că Boris Johnson a mințit până în ulti­mul moment și a provocat atâtea crize, încât guvernul nu se mai ocupa decât cu rezolvarea acestora. Nu este vorba aici de canoanele tehnocrației, ci de onestitate. Britanicii nu agreează tehnocrația; ei doar nu suportă să fie mințiți și disprețuiți. Conservatorii au forțat de­misia lui Johnson când    și-au dat seama că s-a discre­ditat atât de mult, încât nu le va aduce o nouă victorie electorală. Ar fi bine ca și alegătorii români să fie la fel de exigenți cu conducătorii lor.

„Va fi o iarnă grea pentru Europa”

– Frans Timmermans, vicepre­șe­dintele Comisiei Europene, a de­clarat recent că Europa este în pericol să aibă un „conflict și dispute foarte, foarte puternice” în aceas­tă iarnă, din cauza prețurilor ridicate la energie, și că ar trebui să revenim, pe termen scurt, la com­bus­tibili fosili, pentru a evita tulburările civile. Cine forțează, în Europa, revenirea la combustibilii fosili, și cine se opune acestei soluții de criză? Ce carte joa­că România în această dezbatere europeană?

– Răspunsul este foarte simplu la prima întrebare: Putin este cel care forțează revenirea la combustibilii fo­sili, prin criza provocată pe piața gazului, ca răspuns la sancțiunile economice aplicate de UE, în urma in­va­dării Ucrainei. Putem adăuga rolul nefast jucat de foș­tii cancelari germani, Merkel și Schroeder, care au aservit Germania și, implicit Europa, față de gazul ru­sesc, acceptând o dependență aproape totală față de Krem­lin, căci toată lumea știa că Putin folosește ener­gia ca armă politică – și o știa, pentru că această strate­gie fusese exprimată în documente oficiale ale guver­nului rus. Acum, Putin amenință cu întreruperea livră­rilor de gaze naturale la iarnă, și niciun lider occi­den­tal nu poate risca să-și țină populația în frig sau să-și oprească economia. Blocarea economiei Germaniei ar fi o catastrofă cu consecințe greu de calculat pentru noi toți. Cum tranziția către o economie „verde” abia a început, noile tehnologii nu le pot substitui rapid pe cele convenționale. Desigur, exista deja o rezistență la înlocuirea combustibililor fosili în țări ca Polonia, care nu doresc nici acum să-și închidă minele de căr­bune. Și România a rezistat, dar a acceptat, în final, o re­ducere a mineritului. Din păcate, România nu și-a va­lorificat propriile rezerve de gaze naturale, lăsând ză­căminte neexploatate și tergiversând nepermis de mult adoptarea legii offshore care permite exploatarea gazelor din Marea Neagră, ceea ce a servit interesele Gaz­prom. În plus, guvernul a înțeles să profite pe sea­ma populației de creșterea prețului la energie. În dez­ba­terea europeană, România nu joacă un rol impor­tant nici pe această temă, nici pe alte teme. Ea preferă să urmeze deciziile Comisiei Europene și apoi să le în­calce, dacă nu îi convin. Deocamdată, vedem că pre­ședintele Iohannis susține microcentralele nucleare ame­ricane, ceea ce nu contravine politicii UE de a con­sidera energia nucleară o soluție de tranziție. Deși cu întârziere, UE pregătește o strategie amplă, de răs­puns la amenințările energetice venite din Rusia. Va fi însă o iarnă grea pentru europeni.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian