Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

„Nou” nu înseamnă „urât”

Despre haosul urbanistic din România s-au scris tomuri întregi. După ’90, s-a cons­truit enorm. Multe sate anexate orașelor au devenit ele însele așezări citadine, în toată puterea cuvântului. Pe lângă avantaje, există, însă, și pierderi mari. Zo­ne cândva respirabile s-au sufo­cat, în timp, prin aglomerarea de clădiri pe me­tru pătrat. E cazul Bucureștiului, unde ca­sele interbelice, cu curte și grădină în ju­rul lor, au fost dărâmate și înlocuite de blocuri zgârâie-nori, forțând o dezvoltare pe verticală, fără nicio noimă estetică. Marea problemă a României nu este atât lipsa confortului locativ, cât urâțenia noilor cons­trucții, lipsa unui stil distinctiv, așa cum există în țările occidentale.

Și pentru ca răul să fie desăvârșit, exem­plele proaste de la oraș s-au mutat și la țară. Așa ne-am trezit cu viloace colorate în toate culorile curcubeului, construite prin satele de munte. Iar ceea ce la oraș mai poate fi pus, uneori, pe seama unor eclectisme care ne scapă nouă, observatorilor de rând, în zona rurală, devine de-a dreptul hidos, prin contrastul flagrant, cu arhitectura veche – și cât de frumoasă! – a satului românesc.

Scriam, în urmă cu ceva vreme, despre eforturile Consiliului Județean Bihor, de a opri dezastrul estetic din satele de munte, prin impunerea „la sânge”, a unui nou regu­lament arhitectonic. Cât de importantă este implementarea lui vedem în mai toate de­pla­sările noastre prin țară. Sigur, există și mult progres: drumuri asfaltate, canalizare, cămine culturale, săli de sport, în schimb, casele noi, trufașe și opulente sunt stri­dente și nepotrivite cu tra­diția zonei: unul cons­truiește o cabană de lemn, altul își ridică o casă cu multă sticlă și decorațiuni aurite, altul, de-a dreptul un blocșor de oraș. Ce diferență între satele noastre și așezările de munte din Alpii austrieci, care și-au păstrat arhitectura tradi­țională… E o desfătare să le privești! Ceva speranță există, ce-i drept, și la noi. Arhitectul-șef al Consiliului Județean Cluj, de exemplu, Claudiu Salanta, și-a făcut un obicei din a semnala public, proiec­tele cele mai fru­moase și mai potrivite de case pentru satele din Ardeal. Unul dintre ele este cel al comunei Aiton, unde se dez­voltă un superb ansamblu de 23 de case, cu spe­cific arhitec­tonic tra­dițional. Surpriza vine când afli cine e dezvoltatorul proiec­tului    – Biserica Re­for­­mată din Aiton (asta, într-un sat ma­joritar românesc)! Un alt exem­plu că se poa­te sunt fostele sate săsești din zona Bra­șovului și Sibiului, unde ve­chile case au fost renovate, respectându-se cu sfințenie arhi­tec­tura locului. Tot în Sibiu rezistă și tiparul caselor vechi, românești, din satele de sub Munții Cibinului: Sibiel, Săliște, Jina. Te simți aca­să în ele. Te iden­tifici cu locul. Îți cresc puterile, ca lui Făt-Frumos din po­veste! Totul e să ne inspirăm din ele, să păstrăm și în marile construcții elemente ale arhitec­turii tradiționale. Satul românesc e în plină dezvoltare: e păcat ca progresului să îi lipsească tocmai imaginea, marca frumosului, marea zestre a satului tra­dițional românesc.

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian