Regimul Viktor Orbán a căzut zgomotos duminică, dat jos de la putere după 16 ani, în care politica promovată de la Budapesta s-a profilat ca o voce distinctă în Uniunea Europeană – și nu întotdeauna la modul pozitiv. Tonul independent, curajos, față de politicile promovate de Bruxelles i-a atras multă vreme simpatie premierului Orbán și apropiaților săi, din partidul FIDESZ. Ideolog al iliberalismului și promotor „avant la lettre” al suveranismului, Orbán a devenit, cu timpul, un agent de contaminare care i-a sedus până și pe vajnicii naționaliști români, al căror model a fost chiar și după apariția pe marea scenă a lui Donald Trump. Populismul natural, nedeghizat, al lui Viktor Orbán, a funcționat multă vreme, iar liderul de la Budapesta a folosit încrederea reînnoită a maghiarilor pentru a-și consolida controlul asupra statului la un nivel de neimaginat într-o țară UE.
Câtă vreme banii de la Bruxelles au continuat să curgă, în paralel cu petrolul ieftin trimis de prietenul Vladimir Putin din Rusia, modelul economic „suveranist” al lui Orbán a mers înainte. Când cele două conducte s-au înfundat, pe fondul războiului din Ucraina și al contrelor tot mai dese cu UE, maghiarii au început să simtă pe pielea lor efectele economice ale încăpățânării liderului lor. Recentele dezvăluiri internaționale, care demonstrează că „buldog”-ul din curtea UE era, de fapt, un cățeluș de companie, care ducea „aport” informații-cheie Rusiei, n-au mai putut fi contracarate nici măcar într-un peisaj media precum cel din Ungaria, controlat covârșitor de mogulii extrem de bogați din anturajul lui Viktor Orbán.
De fapt, „suveranismul” lui Orbán a fost profitabil în primul rând pentru el și anturajul său, nu pentru poporul maghiar. Nu poți trăi la infinit cu lozinci patriotice, oricât de seducătoare ar fi ele, iar înfrângerea din weekend a lui Orbán ar trebui să fie o lecție și pentru cei de pe la noi, care mor, la modul declarativ, de grija poporului. Înainte de toate, însă, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru UDMR, care tocmai și-a pierdut finanțatorul generos de la Budapesta, pentru care a tras tare în campania electorală. Peter Magyar, noul lider de la Budapesta, i-a și chemat la discuții pe liderii UDMR, și nu s-a sfiit să spună că Hunor și ai săi i-au manipulat pe alegătorii din Ardeal. Așa cum politica de la Budapesta era profitabilă, mai ales pentru FIDESZ, și banii trimiși de Orbán în Ardeal au produs, în primul rând, pentru aparatul UDMR, nu pentru ungurul de rând din Harghita. Universități private, organizații culturale, echipe de fotbal – sunt doar zonele cele mai vizibile în care banul contribuabilului din Ungaria s-a scurs în Ardeal. Întrebarea este dacă Peter Magyar va încerca să folosească rețeaua Orbán în interesul său, sau va începe prin a mai tăia din fluxul de bani. În orice caz, succesul lui Magyar va încuraja tabăra de opoziție din UDMR să facă un pas în față. Dar, până ca alții să facă ceva, statul român trebuie să profite el de schimbarea de la Budapesta, pentru a impune limite clare în relația cu România. Căci acel Orbán, de la care luau lumină „naționaliștii” noștri se întrecuse, în ultimii ani, în a călca toate limitele: se plimba cu harta Ungariei Mari pe fular, venea nechemat în Ardeal să agite spiritele, punea frână unor interese legitime ale României, precum aderarea Moldovei la UE, pompa complet netransparent bani în Ardeal, nici nu vrem să știm câte secrete ale României n-au ajuns pe mâna rușilor prin intermediul rețelelor oficiale și neoficiale din Ardeal…
