Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

De ce o iubim pe CARA

Foto: Shutterstock

Cu foarte mulți ani în ur­mă, am adus aca­să o pi­si­cuță rea, o bir­maneză care re­fu­zase pâ­nă atunci patru stă­pâni, făcând peste tot câte o boa­­cănă, spăr­gând o vază sau un bibelou de porțelan. Pe vre­mea aceea, copiii erau încă în li­ceu, iar noi, părinții, „în câm­pul muncii”, în­cât cu greu ne mai fă­ceam timp să-i obser­văm „dră­gă­lă­șeniile”. Ceea ce ne-a atras aten­ția a fost prima naș­tere, când ea a avut nevoie de noi, chemând-o in­sis­tent pe so­ție să o asiste la acest im­por­tant eveniment. A făcut pa­tru pi­so­iași de o frumu­sețe in­cre­dibilă, unul mai nostim decât al­tul. Îi îngrijea cu o afec­țiune de in­vi­diat de orice ființă uma­­nă. Ea, care zgâria pe ori­cine ar fi în­cercat să o mân­gâie, era acum de un de­vo­tament exa­gerat. Îi alăp­ta, îi pur­ta în gură prin toată casa, ale­gându-le cele mai bune locuri, dar mai ales îi învăța să se poarte. O edu­cație alea­să, ce pre­supunea lo­cul în care să se ușu­­reze, cum și când să se îm­prăș­tie prin casă, su­pra­veghin­du-i în per­manență. Suferea vizibil pen­tru fiecare pisoi dat, dar s-a re­semnat pe par­cursul altor naș­teri. Acum, și ea, și noi, sun­tem „vârstnici”, copiii, la ca­sele lor, iar adevă­rata stăpână a casei es­te birmaneza Cara, pe ca­re nu o pu­tem convinge ni­cio­­dată să pă­ră­sească aparta­men­tul, nici măcar până la ușa blocului.

Iubitorii de animale trăiesc o ma­re satis­facție găsind în preaj­­ma acestora plusul de afec­țiune de care au nevoie, since­ritatea ex­pri­mă­rii ei dezinte­resate, une­ori chiar fetișizând această stare. Dar un lucru es­te cert: în preaj­ma lor devii mai bun, poate chiar mai uman. S-a spus de multe ori, și pe bu­nă drep­tate, că cei ce nu iu­besc animalele, nu pot iubi cu adevărat nici oame­nii. Cu mâna pe inimă putem afir­ma (soția este biolog, eu, istoric) că iubind-o pe Ca­ra, ne iubim și mai mult copiii și, cu siguranță, sun­­tem mai atenți cu celelalte ființe. Dar de ce o iu­bim pe birmaneza Cara? Sunt greu de concentrat ar­gu­men­tele, pen­tru că sunt și foar­te mul­te. Acum, când tre­buie să le ex­pun public, nici nu știu cu ce să în­cep. Birma­ne­za este dis­tan­tă, suportă cu greu apro­pie­rea și chiar mân­gâ­ie­rea, dar se com­por­tă elegant, cu o dis­­tinc­ție ce depășește orice ra­fi­na­ment, pu­nându-te în si­tuația de a o res­pecta. Are și momente de tan­dre­țe, ele sunt rare, însă de o afec­țiune pătrun­ză­toare, cuce­ri­toa­re, încât nu îndrăznești să o tul­buri în acele momente, pen­tru a nu strica vraja.

Un important argument ar fi ace­la că a ino­culat copiilor un profund sentiment al nece­sității „mângâierii”, i-a crescut în spi­ritul „iu­birii de animale”, iar ei o res­pec­tă ca pe o „doi­că” afec­tivă. Pe noi, „bătrânii”, ne apro­pie când o dezmierdăm pe ea, pisica, și parcă ne și înțe­legem mai bine, un punct co­mun fiind și cel legat de vi­zio­narea emi­siu­­nilor de la „Animal Pla­net”. Cu soția mai putem avea con­­tro­verse (inegalabila în­dă­răt­nicie a femeilor), chiar dacă este un su­perb tovarăș de viață, dar cu pi­si­ca, extrem de rar. Credin­cioșia ei este desăvârșită. Dacă mă scol noaptea să lucrez ceva, mi se ală­tu­ră, oricât de adormită ar fi, une­ori chiar mo­ță­ie, dar se așea­ză lân­gă mine „protectoare”, „în­țe­le­gă­toa­­re”, „încurajân­du-mă” din pri­viri cu o admi­ra­ție du­ioasă. Nu este o nostalgică. Deși este bătrâ­nă, chiar foarte bă­trână pentru o pi­si­că, se com­portă ca în tine­rețe (mai are doar doi dinți în față), este încă vi­oaie, cu sărituri ele­gan­te, iar cu cei străini, are o com­­­por­tare sfi­dătoare. Nu le ad­mite mân­gâierile și niciun fel de dul­ce­gării. Îi zgârie sau îi muș­că. În ti­ne­rețea ei, era și pe post de câi­ne. Dacă plecăm pen­­­tru câte­va zile, rămâne sin­gură, iar la sosi­rea noastră ne primește cu tan­drețe și recu­noș­tință, aștep­tând doar să o ridi­căm în brațe, să simtă că o iu­bim și o respec­tăm. Ne amin­teș­te ast­fel că este o fiin­ță, și încă una foarte sensibilă.

GELU M. – București

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian