Din 1989 până în 2022, România a pierdut peste cinci milioane de cetăţeni. Rezultatele preliminare ale recentului recensământ indică actualmente o populaţie de 18,3 milioane de locuitori pe plaiurile mioritice. În 1989, ţara avea aproape 23 de milioane. Putem, desigur, accepta că deschiderea graniţelor i-a atras pe mulţi români în testarea mirajului străinătăţii. Firesc ar fi fost ca, după primii ani de libertate, şuvoiul să se subţieze, ba chiar, în anume limite, să evolueze invers, în contextul democratizării societăţii. Or, şi după încheierea aşa numitei perioade de tranziţie, el continuă în acelaşi sens şi în acelaş ritm. România este părăsită, în fiecare an, de resursele ei umane cele mai valoroase, de tinerii aflaţi în deplină putere și care, odată intraţi „în câmpul muncii” din străinătate, nu mai sunt tentaţi defel să revină. Ţara noastră bogată este tot mai slab populată, cei rămaşi fiind, într-o proporţie covârşitoare, bătrâni şi copii. Ba, ultimii, copiii, se împuţinează şi ei, pe zi ce trece, nu „natural”, ca bătrânii, ci luând drumul părinţilor, ce şi-au făcut un rost în afară şi vor ca descendenţii lor să aibă parte de o educaţie şi o viaţă decente. Lozinca „reziştilor” faţă de nenumăratele minciuni turnate de clasa politică la putere , „vrem o ţară ca afară!”, a fost o reacţie în perfectă cunoştinţă de cauză şi un strigăt de speranţă pe care politicienii noştri nu le-au băgat în seamă. Drama mare a României este că şi cei rămaşi acasă se reduc numeric, în urma unei rate uriaşe a mortalităţii şi a unei scăderi a ratei natalităţii. Lipsa de orizont în privinţa viitorului, nivelul de trai, într-un stat dominat de o „nobilime de aparat” intangibilă din perspectivă juridică și așezată ca o piatră în drumul celui mai mic progres, sunt „argumente” pentru renunţarea la orice „apetit demografic”. Într-un asemenea context, nu este de mirare că mulţi cercetători au ajuns la concluzia extincţiei României în câteva decenii, locul etnicilor români fiind luat de migratori de pe alte continente, din alte arii culturale. Evident, de o îmbătrânire a populaţiei se vorbeşte peste tot în „vechiul continent”. Sociologii şi psiho-sociologii, dar şi economiştii şi futurologii au stabilit cauzele şi, în unele ţări europene, s-au propus şi s-au luat măsuri de contracarare a fenomenului. În România, însă, criza demografică pare a fi devenit legică. O analiză a CIA, agenţia centrală de informaţii a SUA, arată că în privinţa ratei mortalităţii, România se situează, cu 16,39 decese la mia de locuitori, pe locul doi în lume. În privinţa natalităţii, cu 8,76 de naşteri, la aceeaşi mie de locuitori, ea se plasează, de asemenea, pe unul dintre cele mai joase locuri din lume (207), iar creşterea demografică negativă este accentuată și de migraţie, în 2022 peste 4,3 la mie dintre români pregătindu-se să părăsească ţara. După CIA, pe baza acestor date, sfârşitul etnic al românilor este apropiat şi inevitabil. Cui se datorează această catastrofă demografică de acum observabilă de oricine? E greu să dai un singur răspuns. Cert este că unul din ele privește confiscarea statului român de către foştii nomenclaturişti comunişti şi urmaşii lor. În timp, clasa politică a ţării s-a sudat, indiferent de culoarea ideologică afişată, ceea ce înseamnă că „partidele” româneşti sunt doar butaforii politice, reprezentând cam acelaşi grup de interese în ciuda proclamatei opoziţii dintre ele. Cum să explici alegătorului că, deşi au alternat la putere, niciunul dintre ele nu a făcut nimic pentru stoparea declinului demografic, pentru asigurarea traiului decent al familiilor tinere, pentru garantarea unei educaţii performante, inclusiv pentru sănătatea lor şi a urmaşilor lor. Fenomene recente, ca pandemia şi războiul, au pus în cea mai crudă lumină precaritatea întregului sistem structural al statului român şi corupţia generalizată ce-l măcina dinăuntru. Şi totuşi, cetăţenii români, câţi au mai rămas aici, îi votează tot pe cei care, de peste trei decenii, îi învăluie cu promisiuni deşarte. Înainte ca etnia asta să dispară cu totul, ar trebui să se întrebe, în ultimul ceas, care ar fi căile prin care fenomenul, aparent inevitabil al prăbușirii demografice, să poată fi stopat!
