Regina verii – Floarea-soarelui

– Oropsită de secetă anul ăsta, prețul ei crește. O să ne batem pe uleiurile extrase la rece, dar momentan, s-o folosim ca plantă medicinală. Toate părțile ei – pălăria, petalele, semințele, tulpina și rădăcinile sunt de leac –

Remedii

Discul florii-soarelui se cule­ge imediat după for­­­marea semin­țelor, când ele pot fi strivite între degete. Petalele galbene se înlă­tură, pălăria se spa­lă într-un jet de apă, apoi se toacă prin mașina de tocat carne. Masa obținută se amestecă cu zahăr în proporții egale și se pune în borcane de sti­clă, care se păstrează în frigi­der.

– Probleme de ficat, duoden și colecist: se consumă câte o linguriță de trei ori pe zi, îm­preună cu un pahar de ceai din plante.

– Afecțiuni stomacale, in­tes­tinale, ale pan­crea­sului: se consumă zilnic câte o linguriță de ames­tec cu ceai sau compot de fructe.

Tratamentele durează 30 de zile, iar pentru pro­filaxie, 7 zile.

PETALELE

Infuzie

– O lingură cu vârf de petale uscate se infu­zează în 250 ml apă fierbinte, timp de 10 mi­nute. După strecurare, ceaiul se bea în­dulcit cu mie­re de albine, câte o lin­gură de 2-3 ori pe zi.

Variantă: se amestecă în părți egale petale și frun­­ze tocate de Floa­rea-soarelui. O lingură de a­mes­­tec se infu­zează în 250 ml apă fierbinte timp de o oră. Se stre­coară, stor­cându-se bine. Se adau­gă apă fiartă, până se completează la 250 ml. Se beau câte 2 linguri, de trei ori pe zi, înainte de masă.

Ambele rețete dau rezultate în tratamentul ur­mă­toarelor afec­țiuni: tuse convulsivă, astm bron­șic, răceală, colici gastro-intestinale, malarie, lipsa poftei de mâncare.

Pentru bolnavii de gripă, se amestecă în părți egale flori de Tei și Floarea-soarelui și se pre­pa­ră ceaiul ca pentru răceală, folo­sind aceleași doze.

Tinctură din petale de Floarea-soarelui

Se recomandă în cazuri de malarie, stări fe­brile, lipsă de poftă de mâncare, dereglări de digestie, urticarie, nevralgii pro­vocate de răceală. Un pahar de petale se macerează în 500 ml țuică sau vodcă, timp de 14 zile.

În variantă mai complexă, se amestecă un pa­har de petale cu un pahar de frunze tăiate. Se ma­cerează în 850 ml țuică sau vodcă. Se beau 8-12 picături, ames­tecate cu 100 ml apă, de 2-3 ori pe zi, după masă.

Extern:

– Zona Zoster, herpes. Se opăresc petalele de Floa­rea-soarelui cu apă clocotită și se aplică de 2-3 ori pe zi pe locurile afectate. Rezultatul va fi mai bun dacă în timpul tratamentului se bea și ceai din petale, după rețeta descrisă mai sus.

– Psoriazis – persoanele bol­nave tre­buie să aibă în casă permanent tinc­tură din petale. Se um­ple un recipient cu două treimi de petale, se adaugă țuică cât încape, se închide bine și se lasă la ma­cerat 14 zile. Se tam­ponează locurile afectate.

FRUNZELE

Se culeg frunze de mărimea palmei, se usucă într-un spațiu ferit de praf și de lumina directă a soarelui. După ce s-au uscat, frun­­­zele se râșnesc și pulberea obținută se adaugă, o dată pe zi, câte 1/2 lingură, în alimente care con­țin lichid: supe, ciorbe, so­suri, dar și în ceai, com­pot, zer, borș acru. Se con­sumă 7 zile, apoi se ia o pauză 7 zile. Proce­deul se repetă de 3-4 ori semes­trial. Bor­canul cu pul­bere trebuie ținut pe masă, la ve­dere, deoa­rece trata­mentul are efect dacă nu se omite nicio zi.

Tratamente interne:

– Pentru bolnavii de can­cer, se prepară un ames­tec din 2 linguri de frunze de Floarea-soa­relui, câte o lingură de flori de Găl­be­nele și frunze de Podbal. Ames­tecul se in­fu­zează în 500 ml apă fier­binte, în termos sau învelit în ziare și un prosop flau­șat, vreme de 4-5 ore. Se strecoară, se stoar­ce bine, se beau câte 100 ml li­chid de patru ori pe zi, timp de o lună, cu pauze de 14 zile între cure.

Toate remediile se folo­sesc în me­niul bolnavilor cu probleme ale sis­te­mu­lui he­mato­po­ietic (pro­ducerea sân­gelui), în spe­cial ale spli­nei, dar și ale cre­ierului și ale mă­duvei spi­nă­rii, curăță va­se­le sanguine de diferite depu­neri, mai ales vasele creierului și ale inimii, îm­bunătățesc sta­rea bolnavilor de cancer.

BURETELE DE SUB SEMINȚE

Dacă înlături stratul cu se­mințe de pe pălăria Florii-soa­relui se vede o substanță albă, moale, poroasă, cu aspect de bu­rete, care se folosește cu succes de mii de ani în practica vinde­cătorilor. Aceeași substanță se găsește și în mijlocul tulpinii, un fel de mă­duvă.

– Hipertensiune. O lingură de burete uscat se infu­zează 30 de mi­nute în 250 ml de apă clocotită. Se bea doza ob­ținută, în 3-4 reprize, pe durata zilei. O cură du­rează două săptămâni. După o pau­ză de 7 zile, remediul se repetă, până la îmbună­tățirea stării de sănătate.

– Cancer la stomac – se re­comandă decoctul din bu­rete. Tulpina plantei se taie pe lung, se scoate partea albă, moa­le, se rupe în bucăți mici și se usucă. O lingură cu vârf se fierbe în 250 ml apă, pe un foc mic, 15-20 minute. După răcire, decoctul se strecoară. Se bea câte un pahar pe zi, înainte de prânz.

TULPINA

Tulpinile de Floarea-soarelui se taie după ce sunt culese se­min­țele, chiar și iarna, de pe ogor, dar cele mai bune sunt tul­pi­nile cu pălării semi­coapte. Se fărâmițează în așa fel ca bucățile să fie de mărimea unui bob de fasole.

Infuzie

Planta se lasă în apă rece 3 ore, după care apa se strecoară, se aduce până la punc­tul de fier­bere și se toarnă înapoi, în vas, care se acoperă cu un pro­sopel curat de in. Se infu­zează 24 de ore. Se bea câte 1/2 pahar, de două ori pe zi, sau se adaugă în mâncare și băutură. Se fac cure de 3-5 săptă­mâni. Se re­petă de 3-4 ori, în perioada rece a anu­lui.

Infuzia are un efect diuretic și sudorific puter­nic, de aceea se re­­comandă dușuri dese. În tim­pul tratamentului, pot apărea du­reri în articulații sau dureri de cap, legate de dezintoxicarea și curățarea activă a organismului.

Macerat

Într-un borcan de 3 litri se pun 3 pahare de tulpină mărunțită și se umple borcanul cu apă rece de iz­vor. Pentru mărirea efectului de vindecare, specia­liștii în trata­mente alternative recomandă ca apa să fie scoasă din fântână sau luată de la izvor, în primele 10 minute din fiecare oră, mai ales în zilele de Crăciun, Bobotează, Sfântul Nicolae, sau în fiecare lună, pe data de 31 (din acest punct de vedere, cea mai prețuită apă este din 31 decembrie și 31 ianuarie).

Tratamente interne:

Preparatele din tulpină de floarea-soarelui pot fi de folos bolnavilor cu afecțiuni renale, tiroi­diene și paratiroidiene, afec­țiuni ale suprarena­lelor și apa­ratului urogenital. – Este un remediu bun și pen­tru men­ținerea tonusului vital, curățarea vase­lor sanguine și a întregului organism de re­ziduuri.

– Pentru diminuarea dure­rilor la persoanele cu ar­trită și reumatism, pe durata curelor se fac băi de picioare cu sare, de două ori pe săptă­mână. În lighean se pun 3 pahare de sare și se toarnă 1 litru de apă fier­binte. Bolnavul stă cu pi­cioa­rele în apă 10 minute, apoi se mai toarnă în li­ghean un litru de apă fierbinte, iar peste 10 mi­nu­te se mai toarnă ultimul litru de apă.

RĂDĂCINILE

Sunt partea cea mai prețuită în medicina populară, deoarece se fo­losesc în tratamente pentru toate organele, mai ales în com­binație cu rădăcini de Cătină, Odolean, Rostopască, Măceș.

Cunoscători ai secretelor plan­telor susțin că rădăcinile se scot din data de 15 până pe 20 septem­brie, după-amiaza, între orele 17.30 și 19.00, deoarece în perioa­da zilei planta are mai pu­ține energii pozitive. Dacă rădă­cinile se culeg în perioada de activitate energetică maximă, se obține un produs terapeutic uni­versal. În caz contrar, preparatele din rădăcini vor avea un efect scăzut. Nu se recomandă cule­ge­rea rădăcinilor și frunzelor între zilele a 5-a și a 8-a din fiecare lună, când planta se află în pauze energetice.

Pentru vindecarea proceselor inflamatorii, ulcerului varicos, rănilor, resorbția formațiunilor diverse, se prepară o tinctură. Rădăcinile proas­pete se scutură de pământ, se curăță meticulos cu o perie, se taie în 5-7 bucăți și se mai curăță încă o dată. Se usu­că puțin într-un loc cald (nu se aduc până la uscare deplină) și se toacă mărunt.

Tinctură de rădăcini

Într-un borcan de 3 litri, se toar­nă 400 ml țuică și se pune o cantitate de rădăcini (cât să fie acoperite de țuică). Se mai toarnă 400 ml și se așează rădăci­nile până se um­ple borca­nul. Ră­dă­­cinile se presea­ză bine, bor­canul se închide cu celofan, apoi se pune capac. Se lasă la macerat 21 de zile, dar nu se strecoară. Pe parcursul tratamentului, în bor­can se mai adaugă țuică, în locul cantităților folosite. Tinc­tura poa­te fi folosită timp de 3-4 ani. Se bea nea­părat diluată (o lin­gură de tinctură la un pahar de apă, ceai sau compot). Pentru trata­ment se bea câte un pahar de 2-3 ori pe zi, iar pentru profi­laxie, câte un pahar pe zi timp de o lună în fiecare trimestru.

Decoct din rădăcini

Se aleg toamna cele mai groa­­se rădăcini, se spală bine, se usucă și se toacă mărunt.

1. Decoctul se prepară de două ori: dimi­neața – doza pentru seară, iar înainte de cul­care – doza pentru dimineață. Rădăcina se spală bine, se toacă mărunt. Dimineața, se pun la foc 250 ml apă până dă în clocot. Se introduce o lingură cu vârf de rădăcini, apoi focul se face atât de mic, încât pe suprafața apei să nu se vadă mișcare (bulbuci). Se fierbe așa 15 minute. Lichidul se toarnă fierbinte în termos, îm­preună cu rădăcinile. Seara se stre­coară și se bea cu înghițituri mici, înainte de culcare. Se pre­pară porția următoare la fel, care se bea dimineața.

După o cură de 10 zile, se face o pauză de 5 zile, apoi tra­ta­mentul se repetă, până la di­minuarea durerilor. De regulă, este un tratament de lungă du­rată, aproximativ 3-6 luni.

2. În 3 l de apă se toarnă un pa­har de rădăcină tocată mărunt, se aduce până la punctul de fier­bere și se lasă 10 minute pe foc. După răcire, decoc­tul se stre­coară. Rădăcinile ră­mase nu se aruncă, se pot refolosi de două ori, după aceeași rețetă. Li­chidul obținut se bea în doze mari (1,5 – 2 pahare) vreme de 2-3 zile, cu 30 minute înainte de masă. Când se termină a doua porție, se pun la fiert rădăcini noi, nefolosite.

Tratamente interne:

Dizolvarea și eliminarea să­ru­rilor de­puse pe articulații, di­minuarea durerilor reu­matice.

Sărurile încep să se elimine prin urină la 2-3 săptămâni de la începerea tratamentului. Decoc­tul se bea până când urina devine trans­parentă. Pentru eliminarea mai efi­cientă a sărurilor, în mo­mentul când vasul cu rădăcinile fierte se ia de pe foc, în decoct se adaugă 5-6 linguri de troscot.

Pe parcursul tratamentelor cu rădăcini de Floa­rea-soarelui, se reduce consumul alimentelor să­rate și se renunță la cele acre, altfel se neutrali­zează efectul te­ra­peutic al leacului.

ULEIUL

Este un produs de preț pentru alimentație, dar și pentru tratamente. Iată câteva informații des­pre folosirea uleiului presat la rece pe post de medica­ment.

– Dacă v-ați lovit puternic, imediat ungeți locul afectat cu ulei de Floarea-soarelui și fre­­cați-l puțin, ca să preveniți apa­riția hemato­mu­lui sau a vâ­nătăilor. Dacă hematomul deja a apă­rut, aplicați o compresă cu ulei.

– Răceli la copiii mici. Con­comitent cu tra­ta­men­tele pre­scrise de medicul pe­diatru, puteți să folosiți și me­to­da bu­nicilor înțelepte. Îna­inte de cul­care, se înmoaie un scutec în ulei încălzit și se aco­peră pieptul și spatele copi­lului. Deasupra se pune o mușama sau o folie de plastic, și copilul se înfășoară cu un scutec flaușat, pentru păstra­rea căl­durii. Dacă copilul are și guturai, se unge în nas cu ulei înainte de culcare.

– Pentru tratarea rănilor și afecțiunilor der­ma­­to­lo­gi­ce, bunicile preparau un un­guent din ulei de Floarea-soarelui, în care se prăjea mul­tă ceapă, până căpăta o culoare maronie. Se înlă­tu­ră ceapa, uleiul se răcește și se folosește la ne­voie.

Pentru ca efectul de vinde­care să fie mai puter­nic, uleiul în care s-a prăjit ceapa se toarnă fier­binte peste un morcov ras pe răzătoarea mică. După răcire, uleiul se strecoară printr-un cio­rap, iar morcovul se stoarce bine. Uleiul se pune iarăși pe un foc mic și se încălzește. Se adaugă în el o bu­cățică de ceară galbenă (la 500 ml, o bucată cât o cutie de chibrituri) tăiată mărunt și se ames­tecă până la dizolvare. Ali­fia se toarnă în borcănele mici și se păstrează la frigider.