Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Căldură mare, monșer…

Părinții mei încă locuiesc în Bărăgan, acolo unde am copilărit și eu. Dar nu i-am văzut niciodată atât de deznădăjduiți ca în această vară. Eram obișnuiți cu „luna lui cuptor”, cu ploile rare și nopțile încinse, dar ceea ce se întâmplă acum este o ca­tas­trofă. Cu apa din rețea rațio­nalizată, toată vara au pus, zilnic, doar câte o cană de apă la fiecare pom și fiecare plăn­tuță, ca să nu moară de sete. Zilele și-au schim­bat ritmul: se trezesc la cinci dimineața, ca să lucre­ze doar până la nouă, și doar seara, de la opt, mai poți face ceva, pentru că nu te lasă arșița insupor­tabilă. Vorba unei vecine de pe uliță – „E o căldură, maică, de-ți pune mâna la gură”. A plouat doar de două ori toată vara, și atunci m-au sunat să îmi spu­nă la telefon vestea cea mare. Au adunat în bidoane apa de ploaie, au drămuit-o cum au știut. Și cu toate astea, acum, în prag de toamnă, grădina lor nu arată belșugul din alți ani: legumele sunt pârjolite, pomii din livadă parcă sunt stropiți cu foc, iarba e galbenă și uscată în toată curtea, pământul are crăpături adânci, fioroase. Am auzit la ei aceleași vorbe pe care le-am auzit mergând pe teren, prin satele Ro­mâniei: „Nu s-a făcut nimic, anul ăsta”. Și apoi întrebarea încuietoare: „Ce să facem?”. O întrebare pe care nu și-o pun doar părinții mei, și-o pune toată planeta, din Europa, unde seceta a scos la suprafață vestigii vechi de mii de ani, până în America sau Mexic, unde râuri și lacuri au dispărut cu totul, lă­sând în loc deșert și foamete. Dacă pandemiile, după cum am văzut, vin și pleacă, dacă războiul sau criza economică, la un moment dat, se vor termina, căldura, seceta și schimbările climatice par să fie o problemă tot mai gravă, pentru care umanitatea nu are o soluție. Sau dacă sunt soluții, nimeni  nu are chef să le aplice, nici măcar acum, în ceasul cel de pe urmă, când apocalipsa climatică a început: re­nun­țarea la stilul consumerist de a trăi, încetinirea dezvoltării economice, plantarea masivă de păduri, taxarea la sânge a marilor poluatori, renunțarea la agricultura intensivă, plină de chimicale otrăvitoare, întoarcerea la respectul față de natură, așa cum îl aveau bunicii noștri… Toate aceste soluții aplicate la nivel pla­netar ar însemna, cu siguranță, o schim­bare, deși, luate în parte, par niște… mofturi. Mof­turi de ecolo­giști. Căldură mare, monșer…

Catalin Manole

Născut în 1978, la Călărași, dar crescut în Slobozia, a urmat la Bucurelti studii de Filosofie și Jurnalism. Lucrează ca reporter pentru „Dilema” și „Plai cu Boi”, colaborând în paralel cu BBC, Tele7abc, LA&I etc. În 2002, este declarat Reporterul Anului de către Clubul Român de Presă. Locuiește 3 ani la Paris, unde își aprofundează studiile de Filosofie la Sorbona și efectuează stagii de pregătire la „Liberation” și RFI. În 2005, se alătura echipei de reporteri de la „Formula AS”. „Reporterul are una dintre cele mai frumoase meserii: să pună în cuvinte misterul și emoția vieții”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian