O tragedie sub ochii noștri: Generațiile fără BAC

Mai puțin de 35.000 de tineri, din care 12.000 din promoții anterioare, s-au înscris anul aces­ta la sesiunea de toamnă a Bacalaureatului, cel mai mic număr de candidați din istoria ultimilor 18 ani a „examenului de maturitate”. Asta, după ce în Iunie doar 84.000 de elevi din promoția curentă promovaseră BAC-ul, o cifră la rândul ei istorică, în sens ne­gativ. În 2010, când a început clasa I, promoția care a terminat liceul anul acesta era formată din aproape 200.000 de copii, jumătate din mediul ru­ral, jumătate din mediul urban. Un calcul sim­plu arată că mai bine de jumătate dintre tine­rii care au început școala acum 12 ani n-au mai ajuns să-și ia Bacalaureatul!

Acestea sunt cifrele cele mai noi ale de­zas­trului dintr-un domeniu, al educației, mai con­vulsiv ca oricând în ultimele luni, de când se pregătește lansarea unei noi „reforme”, puternic contestată de personalități și de instituții de mare prestigiu din țară și din străinătate, dar și de elevi și de organizațiile studențești. Cauzele pentru care o jumătate de generație rămâne fără BAC sunt variate: foarte mulți au abandonat școala, unii au emigrat pe urmele părinților, unii au rămas corigenți sau repetenți în clasa a XII-a. Li se adaugă, trebuie spus, și cei care au ales ca­lea absolut onorabilă a învățământului profe­sio­­nal. Dar, cu toate explicațiile posibile, feno­me­­nul e cât se poate de îngrijorător. Peste 10.000 dintre copiii acestei generații se pier­duseră din statistici, după primii 4 ani de școală, iar 30.000 nu absolviseră Evaluarea Națională de după ab­solvirea primelor 8 clase! Vorbim deja de o for­mă agravată de abandon școlar, pe care Româ­nia s-a tot angajat să o combată prin di­verse programe finanțate de Uniunea Euro­pea­nă, și vedem acum cu ce succes. La fel de grav e că o cincime din generație nu s-a arătat in­te­resată de BAC, deși se înscrisese în clasa a XII-a anul tre­cut. Asta ne explică cam câtă bază pun mulți din noua generație pe patalamaua emisă de Minister. Câtă vreme „ascensorul so­cial” continuă să țină la noi foarte mult de sis­temul de pile, cunoștințe și relații, clasele mai puțin favorizate vor avea tentația de a abandona lupta și de a încerca să-și facă o viață pe cont propriu. Eventual, în Occi­dent, acolo unde sunt șanse foarte mari să facă joncțiunea cu cei mai stră­luciți din generația lor, olimpicii cu care ne lăudăm an de an, dar care îngroașă, și ei, rân­durile „migrației de creiere”.

La toate aceste probleme grave și stringente ar trebui să răspundă legile educației, dezbătute insuficient, tocmai în plină vară, când toată lumea din sistemul de învățământ e în concediu! Dacă în loc să caute soluții pentru toți acești copii care nu mai ajung la BAC sau al căror prim gând după terminarea școlii e cum să plece din țară, ministerul Educației ar fi mai preocupat de curățirea politicienilor cu doctorate dubioase, atunci, în numai câțiva ani, cifrele dezastruoase de azi ni se vor părea de-a dreptul strălucite. Căci, în stilul acesta, nu mergem decât din rău în mai rău…