DIANA CULESCU (Peisagist): „Singura cale de a stopa distrugerea arborilor și a spațiilor verzi din București este presiunea publică”

Deși se află pe ultimul loc între capita­lele eu­ropene în ceea ce privește spa­țiile verzi, Bucureștiul continuă să piardă într-un ritm înfricoșător arbori și oaze de ver­deață, sursa de aer și sănătate pentru locuitorii săi. „Ora­șul pierde peste 5000 de arbori anual și procesul se va agrava în anii ce urmează”, spune Diana Cu­lescu, peisagist, doctor în horticultură, specialist arboricol.

„Bulevarde întregi și-au pierdut arborii”

– După mulți ani în care avizele de „toa­letări” și defrișări au curs cu larghețe, actualul primar al Bucureștiului a interzis aceste practici. Ce a rămas în urma lor și de ce Bucureștiul nu reușește să își revină?

– Oprirea „toaletărilor” a arătat clar că era vor­ba de operațiuni inutile, ce nu rezolvau nimic, dar afectau în egală măsură atât bugetul local, cât și sănătatea copacilor. Făcând o paralelă, indiferent ce problemă are un om, îl doare capul, e răcit, tu îi tai o mână ca să îl vindeci? De cele mai multe ori, nu doar că nu rezolvi problema, dar îl și omori, ceea ce s-a întâmplat cu un număr uriaș de arbori „toaletați”. Însă în afară de oprirea avizelor, Primăria Municipiului București nu a mers mai departe în stabilirea unor strategii, în luarea unor decizii importante. O primă urgență ar fi fost punerea la punct a Registrului Verde, esențial în viața unui oraș. El trebuie să fie un instrument de gestionare, care să ne spună în fiece moment cum stau lucrurile, care este situația, ce probleme au apărut, ce trebuie făcut, astfel încât să ne putem calibra resursele de care avem nevoie. Actualul re­gistru conține informații puține, unele greșite, altele neactualizate, și este nefuncțional. El ar putea să ne spună câți arbori am pierdut în urma toaletărilor, dar asta vedem și singuri, avem bu­levarde întregi care și-au pierdut arborii. Și ima­ginile din satelit ne arată cât de drastice sunt schim­bările, o simplă căutare în arhivă ar fi edi­fica­toare. Ce ne-ar putea spune Registrul Verde este cât ne costă, în sănătate, tăierile abuzive. În­să, deocamdată, mi se pare că Primăria nu își do­rește să strângă aceste informații. Ea este instituția care, conform legii, ar trebui să gestioneze și să stabilească strategii pentru îmbunătățirea calității spațiilor verzi.

„Marea preocupare a administrațiilor locale pare a fi tăierea ierbii și strângerea obsesivă a frunzelor”

– Are Primăria Capitalei dotarea tehnică ne­cesară, lucrează cu specialiști? Vedeți vreo stra­tegie pe termen lung pentru păstrarea și creș­te­rea calității spațiilor verzi?

– Primăria are un acord de parteneriat cu filiala locală a Asociației Peisagiștilor din România și cu Universitatea de Științe Agronomice, parte­ne­riat ce are rolul de a oferi administrației o ancoră specializată în domeniu, însă din 2016 încoace, PMB nu a solicitat niciodată acestor profesioniști sfaturi, informații, idei, nu a deschis nici o discu­ție. Din asta eu înțeleg că nu există voință pentru a se îndrepta lucrurile, pentru că decla­rațiile ce vin dinspre administrație mă fac să cred că nu lucrează nici cu alți specialiști în domeniu. Dacă declari că aparatura de specialitate, ce constă în două tomografe, care s-au folosit de 8 ori în 4 ani, arată dacă arborele este viu sau nu, înseamnă că nu cunoști funcționalitatea aparatului. Primăria poate închiria aparatură, nu asta este problema, problema este prezența specialiștilor care să poată citi datele oferite de aparatură și să propună stra­tegii. Administrația trebuie să aiba o secție care să se ocupe de stabilirea unei strategii legate de arbori și de spații verzi: ce tip de arbori plantăm pe viitor, ce tip de materiale încurajăm, sunt spa­ții­le verzi inclusive sau nu? O privire de ansam­blu. Dacă ea ar fi existat, deja s-ar fi văzut rezul­tate. Este nevoie de o strategie care să nu țină de alegerile locale, ci o direcție constantă, o viziune a funcționarilor publici. Deocamdată, marea preo­cupare a administrațiilor locale pare a fi tăierea ierbii și strângerea obsesivă a frunzelor, nici­decum calitatea spațiilor verzi, a arborilor. Nici măcar nu respectă regulamentele în vigoare, pen­tru că niciuna din aceste instituții nu știe să le folosească, uneori nici măcar nu iau avize de la alte instituții importante pentru lucrările pe care le întreprind.

„O simplă călătorie în Serbia sau Ungaria ne poate arăta diferența de gestionare a spațiilor verzi din orașe”

– Aveți exemple pozitive în București, în Ro­mânia, în țările vecine, de orașe ce au trecut prin acest haos, dar și-au stabilit o strategie care a dat roade?

– La noi, nu aș putea menționa o strategie în sensul stabilit de lege, dar avem orașe mici, pre­cum Slobozia, Satu Mare, Reșița, care și-au dat seama că au procedat greșit în ceea ce privește ar­borii și spațiile verzi și au început să se instru­iască, să caute specialiști cu care să lucreze pentru a îndrepta situația. Dar va dura, dacă nu s-a făcut ni­mic corect în 30 de ani, nu se vor rezolva lucru­rile peste noapte. Mereu s-a zis că nu ne putem com­para cu Franța, Germania, dar o simplă călă­torie în Serbia sau Ungaria ne poate arăta dife­rența de gestionare a spațiilor verzi din orașe. Ideea lor de bază a fost să respecte regulamentele, să la­se specialiștii să se ocupe și rezultatele nu au întârziat să apară.

„Autoritățile abilitate să intervină, Poliția, Inspectoratul de Stat în Construcții, nu o fac”

– Pe lângă amatorismul legat de gestionarea spațiilor verzi și de arborii distruși prin toa­letare, investitorii imobiliari taie masiv fără nici un fel de aviz, plătind sume infime ca amendă.

– Presiunea imobiliară este peste tot în lume principala amenințare a spațiilor verzi urbane. Creș­terea amenzilor, așa cum s-a propus de cu­rând în Consiliul General, ar putea stopa din avântul defrișărilor, dar nu va rezolva situațiile în care vorbim de investiții de sute de milioane de euro. Dacă am trece și noi la sistemul din alte țări, acolo unde se calculează amenda în funcție de prejudiciul creat societății, și un arbore ar avea cota de 50.000 de euro, altfel ar sta lucrurile.

– Peștele de la cap se împute. În România avem primari și administrații locale ce defri­șează, chiar ele, betonează, distrug spațiile verzi pe care ar trebui să le îngrijească. Numai în va­ra aceasta, am avut în trei zone ale Bucureș­tiului câteva șantiere ce funcționau fără avize și afectau grav, prin lucrările întreprinse, rădă­cinile arborilor, spațiile verzi…

– Acele intervenții se fac fără autorizații și pro­blema principală constă în faptul că auto­ritățile abilitate să intervină, Poliția, Inspectoratul de Stat în Construcții, nu o fac. O măsură minimă ar fi blocarea acelor lucrări, pentru că nu poți face șantier fără proiect, iar acel proiect trebuie au­torizat. Un specialist ar trebui să-și pună semnă­tura pe acea aberație care distruge mediul, iar apoi, tras la răspundere. Dar cine și-ar asuma asta? La noi se face și fără proiect, fără nimic le­gal. Vorbim de lucrările de pe Bulevardele Șincai, Unirii, Tineretului, de zeci de lucrări mai mari sau mai mici, ce afectează grav arborii și pot duce, în timp, la moartea și prăbușirea lor. Un edil a spus la o întâlnire publică: „Noi mai întâi facem și după aia, dacă este necesar, o să ne cerem scuze”. Adică, dacă te omoară ceea ce facem, ne cerem după aia scuze, asta e abordarea administrațiilor publice. Atâta timp cât nu ne protejează institu­țiile abilitate, ce putem face? Din fericire, oamenii au început să vadă diferențele, lucrurile se schim­bă foarte tare în ceea ce privește spațiile verzi din oraș, din cartier, din jurul blocului. Ima­ginile postate cu „înainte” și „după”, cu spații verzi be­tonate și arbori uscați, devin virale pe in­ternet. Se vede clar cât de rea este situația. Eu cred că, la ora actuală, singura schimbare poate veni din pre­siune publică, este singulul mod la care reac­țio­nează unele administrații locale. Dacă alegă­torii se sesizează și își doresc foarte tare anumite lu­cruri, sunt șanse să se rezolve.