Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Când banii strivesc corola de minuni a lumii

„Formula AS”    m-a onorat de curând cu un interviu în primul său număr din luna August. În titlu, contextual, stă scris: „…se pregătește o crimă de mediu”; rostire    potrivită    și    rândurilor ce vor urma. Asta, cu atât mai mult cu cât încheiam interviul spunând:    „Din păcate, frumoasa Bucovină    este adesea batjo­co­ri­tă de oamenii săi, de afacerile cu lemn, cu fa­ună, de afacerile care distrug natura, cum este și be­tonarea râurilor. Chiar săptă­mâ­na trecută, am fost pe Nea­gra Broștenilor…”.

Dar, să o iau cu în­cepu­tul…

Un Pierce Brosnan ardelean

Nicolae Dărămuș

Neagra Broștenilor: un su­perb râu de munte… Astăzi încă superb. Adică, aproape cum fusese în vremile ui­ta­te… Veneam la el, de la Cluj, încă din vremea stu­denției, atras de întreaga fru­musețe a ți­nutului, iar asta se întâmpla cu aproape    patru­zeci de ani în urmă.

Îi găsisem numele și „ta­bloul”, în cartea „Pes­cuit în ape de munte”, scrisă de co­rifeul salmo­niculturii, regre­ta­tul Paul Decei, inginer sil­vic prin vocația vieții; căci există și astfel de oa­meni!…    Am dat peste cărțile lui întâmplător, în bi­blioteca unui prieten pasionat de pescuit. Am vrut să împrumut volu­mul, dar el, simțindu-mi ar­doarea, mi l-a dăruit pe loc. Iar cartea avea să devină ghidul „expedițiilor” mele halieutice, an de an, împreună cu altă scriere a aceleiași neos­tenite mâini: „Lacuri de munte; drumeție și pes­cuit”. Iarna visam cu ochii des­chiși la râurile de mun­te, iar vara urcam pe cursul lor cu ochii în­chiși, fiindcă Paul Decei străbătuse Carpații ca ni­meni altul până la el și descria totul: stânci, cas­cade, bulboane, canioane, borne, dis­tanțe,    adă­pos­turi pentru nopți cu stele…

Originar din Luna de Arieș, studiase Politeh­nica și Silvicultura, înțelegând nevoile Carpaților și, mai cu seamă, bunele posibilități ale acelor vremi… Nu era un silvicultor „de pantof”, ci unul pentru care bocancii, rucsacul și binoclul păreau să-i fi crescut din trup… E drept că Dumnezeu îl dă­ruise cu o vigoare puțin comună și cu un far­mec ce făcea din el un „bărbat bine”,    imposibil de ignorat; mie – care l-am cunoscut – amintin­du-mi de alura unui Pierce Brosnan ardelean. Prin stră­dania pe care ți-o poate da iubirea de na­tură, ajunsese șeful departamentului de sal­mo­nicultură din M.E.F.M.C. (Ministerul Eco­­nomiei Forestiere și al Materialelor de Cons­trucții) și aici vocația sa a găsit „porta­ti­vul” trebuincios. Înar­mat cu un aparat inventat de el – și ajutat de per­sonalul silvic – a călcat ma­lurile tuturor lacu­rilor alpine, alcătuindu-le schițele batime­trice, studiindu-le chimia, spre a le popula cu păstrăv, uneori prin ac­țiuni ris­cante; având parte și de o prăbușire cu elicop­terul, din care a scăpat. Tot el a re­popu­lat cu capre negre munții din care această spe­cie dis­păruse – Masivul Rodnei fiind un exem­plu. A umblat, a pus pază, a scris cărți necesare, des­chizând drumuri; cele despre creșterea păstră­vului datorându-i-se deopotrivă.

Albiile râurilor de munte, pândite de călăi ai naturii

Neagra Broș­tenilor, în trecut

Grație lui Paul Decei am ajuns pe Neagra Broș­tenilor, un afluent de dreapta al Bistriței, în aval de Vatra    Dornei, și am descoperit un râu pre­cum cel al prunciei mele din zona Clujului– Va­lea Frumoasei; ia­răși o poveste, acum de lăsat ca promi­siu­ne… Astăzi, Neagra Broștenilor este încă un cristal curgă­tor, adă­­postind în um­­broa­­sele sale bul­boa­ne păs­trăvi ru­giniți, li­pani cocoșați, zglă­voa­ce asemeni monș­­trilor pictați pe por­țelanurile chinezești, boișteni și – prin câ­te-o enigmatică dor­nă    – chiar pe „doam­­na gătită-n mov”: los­trița. Străbătându-i ză­voaiele – cu lanse­ta mai mult martor de­cât unealtă – sau umblând cu aparatul foto pe câte un aflu­ent la ceas potrivit, pașii mi s-au împletit cu cei ai urșilor, ai lu­­pilor, cerbilor și râ­­­șilor pentru care va­­lea Negrei Broște­ni­lor înseamnă, deo­po­trivă, sursă și adă­post. Până când va mai    fi așa, nu pare greu de presupus, fi­indcă în România ăstui timp, albiile râurilor de munte au devenit teren de „oportunități”: bles­tematul termen care, pe zi ce trece, înseamnă tot mai mult, ucidere pen­tru câștig.

În urmă cu vreo 12 ani,    pu­se­seră ochii pe râu niște afa­ceriști ai „certificatelor verzi”: patronii    fir­mei „Ta­bita Tour” (Filadelfia Group), inși, cu totul    întâmplător, de con­fe­siune penti­costală; fapt legat de    pro­veniența sume­lor menite inves­tiției. Nu erau „ori­ginali”, fiindcă în Ro­mânia ultimi­lor 20 de ani, sute de râuri de munte au dis­părut în conductele mi­cro­hi­drocentralelor private, vărsând bani în buzunarele unor călăi ai naturii, în lipsa unei legislații firești.

Pe vreo 30 de kilometri, râul tre­bu­ia să dispară, fiind captat îndă­ră­tul unor mă­runte baraje, între care conductele    „de cădere” urmau să pro­iecteze apa în turbinele a patru mi­crohidrocentrale pri­vate. Culmea tră­dării o întrupase prima­rul de atunci al Broștenilor, introdus și el în afacerea ce urma să confiște râul!

Nu conta că apa aceea pură însemna viață – viață în sine! – nu conta că ea înviora zăvoaiele cu arini și sălcii, nici că la malul ei își stâmpărau setea cerbii, bursucii, urșii și vitele localnicilor, că fântânile uli­țelor își trăgeau răcoarea tot din ea!… Bani să iasă!…

Scriam pe atunci la Jurnalul Național și la Kamikaze. Și, nu tocmai liniștit, m-am pus pe dru­murile Negrei și pe scris. Am chemat o tele­viziune… Paznicii barajului betonat de sub con­fluența Negrei cu Dârmoxa au sărit cu toporul, ame­nințând… Și al­tele… Întâmplări banale și nu prea. Campania de presă sus­ținută a fost urmată de sesi­zarea prefectului județului,    Sorin Arcadie Po­pescu – alt silvicultor cu vocație – care a în­țeles și s-a implicat eficient. Iar râul a scăpat! De subliniat: Sorin Arcadie Popescu cred că e sin­gurul silvicultor care, du­pă o carieră politică, s-a întors la meserie, fiind azi șef de ocol la Frasin!

Maluri defrișate, ciment în locul verdelui

Râul Neagra Broș­teni cu malurile betonate – o crimă ecologică

Au fost de-ajuns câțiva ani, pentru ca apele Negrei Broș­­tenilor, ajutate de iernile as­pre, de îngheț și dezgheț, să ștear­gă cu totul urmele ba­zi­nelor și ale primului baraj de beton. Iar păstrăvii și lipanii și-au văzut de viață, fără să știe pe lângă ce trecuseră… Începând cu vara lui 2022, bles­temul betonului a ajuns iar pe râu… Nea­gra a de­venit din nou „oportunitate de afa­ceri”. Malurile – acoperite de veacuri cu sălcii și arini, copleșite ici colo de brusturi cât roata ca­rului – sunt de­fri­șate. Diguri cenușii și trepte din ciment iau lo­cul verdelui, al căsoaielor din lemn și al bătrâ­nelor cascade podite: adevărate lucrări de artă a lem­nului, rod al iubirii unor sil­vicultori din ve­chime. Pretextul?…    „Regulari­zarea apei”, ca și când veacuri de-a rândul, rădăcinile bătrâ­nilor ar­bori întărind malul nu au însemnat regulă; dum­nezeiască regulă… Se defrișează la greu ma­lurile, se îndiguiesc prin betonări nesfârșite, iar peisajul se urâțește… Prin apă, în totala pu­tu­roșenie a Agen­ției de Mediu și a Gărzii de Me­diu de la Su­ceava, lamele buldozerelor și cupele ex­cava­toa­relor fac legea. Iar peștii hăituiți sunt bra­conați la lu­mina zilei, de lacomi pescari necio­pliți, care pes­cuiesc cu râmă – metodă interzisă! – ne­stin­ghe­riți de vreo pază autoritară. În vremea ve­che și a ră­postului M.E.F.M.C. – al cărui de­par­ta­ment sal­monicol era condus de Paul Decei – râ­urile ase­meni Negrei Broștenilor erau declarate „fond re­zervat de interes național, destinat repro­ducerii păstrăvului”. Și erau păzite și păstrate cu bătrânul lor chip,    mereu întinerit sub anotimpuri. Astăzi…

NICOLAE DĂRĂMUȘ

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian