– Exploziile produse la gazoductele „Nord Stream” au șocat Europa. Cine să fi atacat conductele din apele teritoriale ale țărilor nordice și care sunt temerile privind securitatea instalațiilor europene de transport al energiei, după aceste presupuse acte de sabotaj?
– Toate analizele credibile, bazate pe datele serviciilor de informații occidentale, conduc la concluzia că a fost vorba de un act de sabotaj executat de serviciile speciale ale armatei ruse, GRU. De altfel, aceste explozii nu servesc decât intereselor Kremlinului, care și-a propus să destabilizeze Occidentul, prin sistarea furnizării gazului natural și distorsionarea pieței energiei, astfel încât să genereze probleme de natură să forțeze mâna țărilor din UE și NATO să cedeze în fața presiunilor lui Putin, să ridice sancțiunile și să oblige Ucraina, care tocmai recucerește o parte din teritoriile ocupate de ruși, să accepte pretențiile Rusiei. Este un act terorist, conceput de un stat care a anunțat de câțiva ani că furnizarea de energie către Vest este parte componentă a politicii sale internaționale, deci o poate folosi cum crede de cuviință, pentru a-și atinge scopurile. Caracterul terorist al sabotajului gazoductelor Nordstream este demonstrat și de efectul catastrofal asupra mediului, dat fiind că a fost eliberată în atmosferă cea mai mare cantitate de gaz metan din istorie, extrem de toxic, precum și de amenințarea implicită la adresa gazoductelor norvegiene, care aprovizionează Europa cu gaze naturale. Recent, Norvegia și-a sporit livrările de gaze către Europa, pentru a compensa pierderea gazelor furnizate de Gazprom. Așa cum acum susține, fără dovezi, că exploziile Nordstream ar fi fost provocate de americani, Rusia poate susține și că o explozie a gazoductului norvegian ar fi tot „opera” americanilor. Dacă s-ar dovedi că este mâna rușilor, ar fi vorba de un atac asupra unor state NATO, ceea ce ar provoca represalii. Dar nimeni nu poate anticipa ce va face Putin, care, potrivit directorului CIA, se află cu spatele la zid și a devenit extrem de periculos. Temerile sunt, deci, justificate, deși Europa are capacitatea de a se apăra, mai ales cu sprijinul SUA. Nu este însă nimic nou în această situație: civilizația europeană este amenințată de Rusia, un stat mafiot și terorist. De ce nu au înțeles acest lucru mai demult liderii marilor puteri?
„Încrederea internațională în statul britanic s-a prăbușit”
– Noul prim-ministru al Marii Britanii, Liz Truss, se confruntă cu o situație economică gravă, care a creat haos pe piețele financiare internaționale. Are ea legătură cu ieșirea din UE? Există riscul ca o înrăutățire a situației să contamineze comunitatea europeană?
– Să precizăm, mai întâi, că turbulențele de pe piața financiară internațională s-au calmat în urma intervenției Băncii Angliei și lira sterlină a revenit la valoarea dinainte de criză. Totodată, criza a fost provocată în totalitate de premierul Liz Truss și de cancelarul (adică ministrul de finanțe) Kwasi Kwarteng, care s-au grăbit să anunțe reduceri de taxe masive, concomitent cu creșterea sumelor alocate de guvern sprijinirii populației afectate de criza energetică. Piețele internaționale au înțeles imediat că, în condițiile în care veniturile la buget scad, ca urmare a reducerii impozitelor, cheltuielile cu pachetul de sprijin vor fi finanțate prin împrumuturi masive, ceea ce va duce la o creștere nesustenabilă a datoriei publice a Marii Britanii, mai ales că premierul nu a precizat cum vor fi compensate reducerile de impozite. Încrederea internațională în statul britanic s-a prăbușit, și investitorii au vândut masiv lirele sterline. În același timp, decizia de a reduce și impozitele aplicate celor cu venituri foarte mari, într-o perioadă în care majoritatea populației suferă din cauza multiplelor crize, a provocat o revoltă masivă în Partidul Conservator. A devenit limpede că partidul nu va vota bugetul propriului guvern în Parlament. Popularitatea partidului în sondaje a suferit, și ea, o cădere masivă. Drept urmare, Liz Truss a fost obligată să renunțe la o parte din măsuri, slăbindu-și considerabil poziția în propriul partid și recunoscându-și implicit incompetența, pe care analiștii de elită o semnalaseră deja. Totuși, Europa nu are de ce să se îngrijoreze, pentru moment. Dar, într-adevăr, dacă ar fi rămas în UE, Marea Britanie nu și-ar fi putut permite astfel de extravaganțe financiare. Brexit a promovat ideea eliberării de orice constrângere externă, ceea ce ar fi trebuit să genereze o creștere economică fără precedent. Deocamdată, a adus doar libertatea totală pentru politicienii populiști, aroganți și/sau incompetenți. Prețul îl plătește întreg electoratul britanic – pentru că merită.