SELECȚIA „FORMULA AS”

* Lavinia Braniște, „Mă găsești când vrei”, roman, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 200 p.

Știu că odată cu scumpirea facturilor și a ali­mentelor pasionații de lectură au fost nevoiți să taie de pe lista de cumpărături cărțile. Cu atât mai mult cu cât cititorii de ediții pe hârtie, câți mai sunt, fac parte în general din categoria celor cu venituri mici, din care, fără economii la sânge, nu-și pot acoperi nici strictul necesar. Instituțiile statului care ar trebui să se ocupe concret de „încurajarea lecturii” și pro­pa­gandă culturală – Ministerul Cul­turii, Ministerul Educației, Insti­tutul Cultural Român, în lipsa unei le­gislații concepute prin consultarea cu specialiști direct implicați (scriitori, editori, profesori, librari, bibliotecari), alocă subvenții pentru cu totul alte „activități”, doar ca să bifeze că sinecu­riștii ce um­plu schemele de personal își merită leafa. Acum, când costul hârtiei și al tiparului a crescut mult, ceea ce se reflectă, normal, în prețul cărților, mă și jenez să vă fac poftă de noi apariții editoriale. Și sunt cu atât mai multe și mai tentante, cu cât puterea de cum­pă­rare a cititorilor scade. O soluție pentru „criza cărții” ar fi reînființarea bibliotecilor publice de cartier, în școli (chiar și în mediul rural) și finan­țarea achizițiilor pentru ele de la buget. Am ajuns și eu să mă gândesc de două ori și să sufăr pen­tru renunțări când fac turul librăriilor supravie­țuitoare. În vara care s-a sfârșit am optat mai ales pentru ro­mancieri români din „noul val” și am scris aici despre cei în care am recunoscut, atât cât mă pricep ca amator, talente remarcabile. „Criza cărții” nu e la noi și o criză de scriitori tineri, cu voci dis­tincte, subiecte cu miză actuală, structură originală. „Mă găsești când vrei” e al treilea roman al Lavi­niei Braniște (n. 1986), după „Interior zero” (2016) și „Sonia ri­dică mâ­na” (2019), care primise mai mul­te premii, deplin meritate! Așteptările în cazul ei îmi erau mari. Se tot spune că, oricât de strălucit ar fi debutul, abia a doua carte confirmă roman­cierul de cursă lungă și „Sonia…” asta făcea, cu brio. Noul roman însă are deja o tentă de manie­rism feminist și cam bate pasul pe loc. Forța ro­manelor și poves­ti­rilor ei realiste despre lumea românească de azi în relație cu trecutul comunist și viitorul incert, mâna sigură cu care dădea viață unor personaje variate formate și deformate de mediile lor se diluează acum în psi­hologism și „cazuri” ce fac succesul cărților scrise de „consi­lierii de cuplu”. Per­sonajul narator, Maria, e la fel de nesigură, derutată, nemulțumită de ea în­săși ca și cele din romanele precedente. Tatăl Ma­riei, medic, deci om de știință, devine la bătrânețe un fanatic religios, tot așa cum bunicul fost securist din „So­nia…” – dacă țin bine minte – ajungea bisericos. Mai sunt și alte reluări, bănuiesc neinten­ționate, vădind oarece secătuire a imaginației narative. „Mă găsești când vrei” e un roman de dra­goste sortită eșe­cului. Bărbatul de care se îndră­gostește Maria la 34 de ani, Victor, e dominator, bogat și îi dă iluzia de siguranță. Descurcăreț, perseverent, pe cât de culant pe atât de brutal, cu o slujbă misterioasă ce implică multe deplasări prin lume, el se vădește a nu fi partenerul cu care să pună totul la comun: „După mult timp în care am crezut că era cu adevărat fascinat de mine, după ce s-a prăbușit totul, după ce a trecut toată durerea și a început furia, am început să mă uit în urmă cu alți ochi. Și să mă întreb dacă nu cumva era fascinat de el însuși”. Relația lor de­vine treptat pentru Maria un carusel emoțional insu­portabil. În povestea ei spusă la persoana I sunt in­cluse și alte cupluri: cel al părinților ei, cel al fratelui lui Victor cu soția An­drada, dar spre deosebire de femeile-victime din aceste mariaje, naratoarea ține la identitatea și in­dependența ei. Își scrutează lucid vulnerabilitățile, frica de singurătate, nevoia de iubire și îl părăsește pe Victor („Aveam impresia că toată viața mea e un lung șir de alegeri greșite, că eu însămi sunt greșită”). Scris în ritm alert, cu un bun dozaj între observații de detalii, atmosferă, dialoguri și vorbire indirectă liberă, romanul se citește ușor.