* Jan Willem Bos, „De la Rin la Dunăre și înapoi. Autobiografia mea românească”, Editura Humanitas (tel. 0723/68.41.94), 364 p.
Olandezul Jan Willem Bos (n. 1954) e cunoscut de zeci de ani nu numai ca un excelent traducător din literatura română în neerlandeză, ci și ca un promotor al României pentru care a făcut mai mult decât instituțiile abilitate ale statului. Pe lângă 35 de cărți românești traduse în neerlandeză (aflu dintr-o notă de subsol că sintagma „limba olandeză”, cum încă zicem noi, nu se mai folosește din anii 80, când Olanda și Flandra au făcut în mod oficial o unire lingvistică), a scris el însuși 10 volume și peste 150 de articole despre România, atât înainte cât și după 1990, plus dicționare. Vorbește și scrie românește ca mine și ca dvs., poate chiar mai bine ca noi, fiindcă s-a încumetat să-i transpună în limba lui maternă pe Ion Creangă, Urmuz, Mateiu Caragiale, între alții. Veți observa, citindu-i autobiografia scrisă direct în românește, că folosește cu naturalețe expresii argotice și jocuri de cuvinte, aluzii accesibile doar în spațiul nostru cultural. Și totuși, până la sfârșitul liceului, habar n-avea de țara asta estică, spre care doar hazardul l-a condus. Jan Willem mărturisește că n-a fost un elev conștiincios (a rămas și repetent) și că nu știa ce profesie i-ar fi plăcut. S-a încris după bacalaureat la Facultatea de Geografie Fizică de la Universitatea din Amsterdam, dar cum acolo se făceau și matematică, fizică, chimie, a abandonat-o în mijlocul primului an, 1974. Dintr-un ghid al Universității a văzut că la Facultatea de Litere se făceau și cursuri de română, unde mai erau locuri. Cum în liceul lui latina fusese obligatorie, iar pentru admiterea la Română cunoașterea ei era o condiție, a fost acceptat de Sorin Alexandrescu, lectorul secției. Avea 19 ani și decizia aceea avea să-i marcheze definitiv viața. În vara acelui an a venit pentru prima oară în România cu o bursă și de atunci încolo ne-a vizitat țara anual, și-a făcut prieteni buni printre români, i-a bătut cu autostopul și la pas toate coclaurile, fermecat de peisaje și de afabilitatea oamenilor. La Amsterdam erau extrem de puțini studenți interesați de limba română, așa că baza erau lecturile de literatură și istorie, dar mai ales vacanțele în România comunistă, când putea vorbi pe săturate cu nativi. Sigur că oaspetele olandez a intrat în vizorul Securității, iar din 1978 i s-a deschis un dosar de urmărire și i-au fost racolați prieteni ca informatori. Bos a fost supravegheat de poliția politică a lui Ceaușescu până la finele lui 1989 (după ce și-a citit dosarele de la CNSAS, Jan Williem Bos a scris, pentru conaționalii săi, o carte pe baza lor, „Suspect. Dosarul meu de la Securitate”, tradusă și la noi în 2013). În perioada petrecută la București pentru specializare (1978-79), a locuit în căminele de la Grozăvești rezervate studenților străini, a căror atmosferă e evocată simpatic. Acolo a cunoscut-o pe Cornelia Golna, cetățean american de origine aromână, cu care s-a căsătorit și au o fiică. În București, cu un copil mic, au simțit pe pielea lor teribilii ani de privațiuni în 1982-84, când el a predat neerlandeza la Universitatea București, după ce făcuse un masterat în SUA. Întorși la Amsterdam, principala lui sursă de venit va fi cea de traducător autorizat și interpret pentru azilanții și infractorii români. Cazurile relatate cu un savuros talent de povestitor sunt proză realistă de o autenticitate izbitoare. Când condițiile de stabilire în Olanda au devenit draconice și românii n-au mai dat năvală, Jan Williem Bos s-a reprofilat ca interpret de limbă engleză pentru azilanți africani. Cu toate că veniturile familiei erau destul de mici, din pură pasiune ei nu ezită să își înființeze o editură, Go-Bos Press, pentru a publica traduceri din literatura română, fiindcă marile edituri olandeze nu acceptau decât autori români care avuseseră deja succes într-o limbă de largă circulație. A fost și cazul lui Mircea Cărtărescu, din a cărui operă Jan Willem Bos a tradus nu doar „Travesti”, ci și trilogia „Orbitor” (o muncă uriașă, considerată momentul de vârf al carierei lui de traducător), precum și, apărut chiar anul acesta, „Solenoid”.
Romanian