Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Opinii de la cititori – De bine și de rău, despre „Formula AS”

„Mai departe decât foarte departe”

Dragă „Formula AS”,

Foto: Shutterstock

Sunt o femeie de 81 de ani, fără talent literar, dar dornică de a-și expune pe hârtie frământările sufletești. Mă doare lipsa de interes față de oamenii bătrâni și singuri,    de aceea am avut mari emoții citind reportajul „Stăuini” al talentatului scriitor Matei Florian. L-am recitit de câteva ori și mi-au dat lacrimile. Trei bătrâni mai țin un sat în viață. Dacă n-ar fi ei, nu s-ar mai auzi nici clopotul bisericii, nici lătratul câinelui, nici o vorbă, doar vegetația ar pune stăpânire peste tot, ca să ascundă orice semn că acolo, cândva, a fost viață tumul­tuoasă, bucurie, sens al vieții.

Într-o zi de vară toridă, prin Stăuini, din Munții Geoagiului, trece un om. Arșiță, liniște, fără o adie­re de vânt. Doar trecătorul bucuros că vede pri­ma casă, semn că acolo e cineva. Trecătorul e repor­terul Matei Florian. Doamne, ce talent, ce stiluri diferite de comunicare, ce capacitate de a pătrunde în adâncurile ființei, ce implicare a cititorului! Do­resc să-l felicit pe autor pentru pro­funzimea cu care a scrutat sufletele celor trei oa­meni care țin în viață satul, deși trăiesc la capătul lumii, oameni uitați de Dumnezeu pe pă­mânt. Recunoștință, „Formula AS”, pentru inițiativa de a ne face cunoscută viața care mai pâlpâie în ultimele sate românești de munte. Viața lor se stinge, încet, încet. Oare de ce nu le vede nimeni năruirea? Ar fi bine să    treacă și guvernanții prin satele rămase ale nimănui, sunt tipare care se pierd, satul românesc din vechime, căruia îi datorăm identitatea pe care o avem. Nădăjduiesc că articolul o fi fost citit și de oameni cu bani. Cum să stai liniștit în biroul tău de ministru, când un om de 80 de ani trăiește o iarnă întreagă, doar cu un sac de cartofi, „după o muncă de zeci de ani, și cu soția grav bolnavă”? Augustin Mariș, unul dintre perso­naje, a suferit un atac de pa­ralizie. O oră și jumă­tate îi trebuie ca să ajungă la singurul lui vecin, spri­jinit în bețe de alun, pen­tru a schimba două vorbe, pentru a uita cât de singur este.

Oare se vor găsi tineri cititori ai revistei, care să ajungă la acești oameni? Se vor găsi niscaiva oa­meni buni în Mada, ori în Geoagiu, care să treacă măcar o dată pe lună și prin Stăuini? Să-i vadă și să-i ajute pe cei trei bătrâni, ca­re-și împart singu­rătatea cu animalele din pă­dure? Nici în Hunedoara nu vor fi fiind asociații de vo­luntari, care să meargă măcar o dată în Stăuini, pen­tru a-i ajuta pe bătrâni, dacă nu cu bani, măcar cu atenție omenească, cu duioșie? Supermarke­tu­rile aruncă atâtea borcane de legume, gemuri, produse neperisabile etc. Cu astfel de alimente Fica, Mariș și alții ca ei ar trece mai ușor iarna. Și haine, lenjerie, le-ar fi necesare acestor vârstnici. Cum să trăiești cu 150 de lei ajutor social? Să ne transpunem în locul lor, măcar o zi. Ce frumos și dramatic spune Matei Florian: Stăuini, satul aflat „mai departe decât foarte departe”. Minunat!

Toți străbatem, mai fericiți sau mai încercați de viață, anii ce ne-au fost dați. Nimeni nu scapă de bătrânețe. Cum va fi? Cum va trece? Vom fi singuri și noi, ca Fica și Ioan Cazan? Să ne bucuri încă mulți ani, dragă revistă! Ești AS în presa ro­mâ­nească! Cu prețuire,

O bunică din Arad

„Mai multe flori și icoane!”

Sunt o veche cititoare a revistelor „Formula AS” și „Asul Verde”. Sunt abonată la aceste două reviste de 30 de ani, de la Revoluție. Le aștept în fiecare săptămână cu nerăbdare. De-a lungul timpului am învățat multe lucruri din paginile lor și am descoperit multe informații interesante. Dar ce m-a determinat să vă scriu este faptul că în ultimul timp revista nu mai este atât de bună. Eu realizez un catalog botanic și mă interesează poze cu flori. În revistă se reiau mereu aceleași flori. Mai sunt și altele, deosebit de frumoase, care merită să fie prezentate. Am așteptat în primăvara și vara aceasta să văd în paginile revistei flori pre­cum: trandafirul, iasomia, liliacul, bujorul, crinul, care sunt și plante medicinale. Trandafirul, care este regele florilor, floarea inimii, simbolul iubirii, a apărut doar într-un singur număr. Revistele din Iunie trebuiau să fie inundate de poze cu trandafiri, în toate nuanțele și culorile. Dați și poze cu crizanteme și tufănele, căci acum este sezonul lor.

Doamnă Sânziana, nu vă supărați pentru aceas­tă rugăminte a mea, căci copiii și florile sunt cele mai minunate lucruri de pe pământ!

O altă rugăminte este ca în pa­ginile de spi­ri­tualitate, să pre­zentați icoane bizantine cu Mai­ca Dom­nului, Dom­nul Iisus Hristos, Sfân­ta Treime. Sunt icoane ferecate în argint, în care Maica Domnului este de o frumusețe tulbu­ră­toare. Dați astfel de icoa­ne și icoane făcătoare de minuni ale Ei.

Anul acesta, n-a apărut nimic des­pre marile sărbă­tori religioase, nici despre Învierea Domnului, nici des­pre Buna Vestire, despre Pogo­rârea Duhului Sfânt și Sfânta Treime, despre Adormirea Maicii Domnului. Vorbiți despre aceste mari evenimente creștine!

Prezentați evenimente și perso­na­lități care me­rită cu adevărat să fie cunoscute. Nu poze cu țața Floarea și Moș Ion sau Moș Gheorghe și povești cu prostii, cu strigoi, solomonari și alte personaje în­chipuite, case dărâmate și sate părăsite. Prezen­tați lucruri care să ne încânte privirile și să ne bucure sufletele!

Cu prilejul Praznicului Adormirii Maicii Dom­nului, a apărut în revistă un interviu al domnului Costion Nicolescu. Îmi place să citesc interviurile Domniei sale. Spune că există în ortodoxie un cuvânt al Sfântului Grigorie Palama, care afirmă că Maica Domnului este cea mai frumoasă făptură din câte s-au creat pe pământ, dar dvs. ați dat trei poze, dintre care două nu o redau pe Maica Dom­nului ca fiind o făptură frumoasă. Dați poze fru­moa­se cu Maica Domnului!

(Îmi plac interviurile cu domnul Mihai Bogdan Simion!)

Pentru întregul colectiv, multă sănătate și toate cele bune!

O cititoare fidelă din Buzău

„Nu vă întrerupeți nicicând misiunea!”

Vă scriu pentru a doua oară, cu entuziasmul cititorului fidel al minunatei dvs. reviste. Permi­teți-mi să încep prin a vă mulțumi din toată inima pentru bucuria pe care o produceți la fiecare apariție a revistei. Vă declar sincer că revista „For­mula AS”, alături de o altă apariție, „Magazin Is­toric”, sunt singurele publicații ce ne înseninează zilele, într-o atmosferă cețoasă și cu mulți nori negri la orizont. Faptul că a­ceastă publicație re­ușește să se facă iubită și mult apreciată se datorează, în pri­mul rând, mi­nunaților sluji­tori ai conde­iu­lui, care abordează subiecte ce interesează pe orice bun ro­mân.

Mă adresez întregului co­lec­tiv redacțional, cu rugămin­tea să nu întrerupeți nicicând, nobila dumneavoastră misiune. Faptul că ați fost nevoiți să ma­jorați prețul, cred că nu va re­duce numărul cititorilor. Apre­ciez că măsura este justă, întrucât factori obiectivi au generat-o. Nu sunt eu în postura de a da califi­cative dar, după umila mea părere, toți slujitorii acestei reviste merită calificativul suprem. Un plus de recunoștință, pentru distinsul domn Ciprian Rus (cu cât patos, cu câtă acribie pătrunde în esența temelor abordate). În tot ce scrie, emană un pu­ter­nic simț patriotic (ceea ce multor români le lip­sește).

Cu multă stimă și respect.

Aceste rânduri au fost așternute de către pasio­natul cititor,

GHEORGHE MARIUS M. – Cluj-Napoca

„Un balsam pentru minte și suflet”

Stimată redacție,

„Formula AS” și „Asul Verde”, de o bună bu­cată de vreme, se citesc fără preget în familia mea și apreciem actualitatea, diversitatea temelor pre­zentate cu accesibilitate, sensibilitate și mult talent.

Imaginile colorate sugestive sunt încântătoare, și cu multă plăcere ne întoarcem la copilărie, unde parcă totul era magic. Sunteți un balsam pentru minte și suflet! Cu respect,

SILVIA D. – Brașov

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian