Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Riscul de a trăi prin reprezentanți

Era o glumă amară, pe vremea comunis­mu­lui, cum că poporul o duce bine, dar prin repre­zen­tanții săi. De fapt, poporul ro­mân are o lungă tradiție a trăitului prin reprezentanți: să ne gândim la disperarea cu care țăranii noștri investeau ultimul bănuț în fiii lor, ca să-i vadă oameni cu școli, scă­pați de truda grea a muncii câmpului. Succesul ce­lor tineri era succesul întregii familii, chit că doar unul dintre copii ajungea „domn”, iar restul ră­mâneau, pe mai departe, truditori ai pământului.

Potențat de privațiunile de tot felul, acest model afectiv al trăirii prin reprezentanți s-a perpetuat și în deceniile din urmă. În anii ’90, am trăit marile victorii ale Naționalei de fotbal, ca pe propriile noastre izbânzi: în anii cenușii ai tranziției, „visul american” al lui Gică Hagi, Flo­rin Răducioiu sau llie Dumitrescu devenise sinonim cu visul nostru, după cum ratările lor erau și ratările noastre. Nu puțini dintre noi am pus atât de mult la suflet eșecul dramatic cu Su­edia, de la Mondialul din Statele Unite, încât am continuat să suferim mult timp după ce actorii principali ai momentului trecuseră de înfrângere și își vedeau de viața lor…

Pe fondul unei nevoi tot mai mari de legiti­mare pe filon național – de înțeles, pe undeva, dovadă și curentele suveraniste cu mare priză peste tot în lume – ultimii ani au accentuat ten­din­ța trăirii prin reprezentanți. Sportul s-a dove­dit încă o dată catalizatorul ideal, iar explozia în tenisul mondial al Simonei Halep a creat un ve­ri­tabil fenomen. Număr 1 mondial și câștigă­toa­rea unor prestigioase turnee de Mare Slem, Si­mona a devenit personificarea excelenței româ­nești – în ciuda evidenței că sistemul sportiv na­țional nu avusese niciun merit în ascensiunea tenismenei. Simțind atașamentul popular pentru „Simonica”, mari branduri au pariat și ele pe no­torietatea sportivei care, timp de aproape un de­ce­niu, a reprezentat dorința de validare valorică a românilor.

Vestea acuzațiilor de dopaj, îndreptate împo­triva Simonei Halep, a căzut ca un trăznet. Cel mai mare nume din sportul nostru se află în fața unui test capital, pe care ne dorim din tot sufletul să îl treacă cu bine. În joc e mai mult decât un pre­miu sau un trofeu, în joc e onorabilitatea, ca­re, mai ales pentru un aromân (am înțeles mai bi­ne asta în ultima noastră vizită printre ma­che­donii din Albania) e cel mai de preț lucru.

Dar și societatea noastră e în fața unui test de maturitate. Tentația de a lua cazul Halep în mod personal și de a face o mare dramă națio­na­lă din el, este mare, în tensiunea momentului. Mai sănătos ar fi, ca, măcar pe viitor, rămânând alături de marii noștri campioni, să nu-i mai în­cărcăm cu propriile noastre fantasme. Să nu mai trăim prin reprezentanți. Câtă vreme marile noas­tre instituții colcăie de hoți și de plagiatori do­vediți, nu e normal ca o țară întreagă să vor­beas­că despre greșeala, încă nedovedită de instan­țele în drept, a unei mari sportive: Simona Halep.

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian