VOVIDENIA (21 Noiembrie)

– Tradiții românești –

Noaptea cerurilor deschise

În calenda­re­le popu­la­re, Vovide­nia este ziua în care începe iarna. O săr­bătoare dedicată lu­mi­nii, care nu tre­buie să se lase în­vinsă de întu­ne­ric. Moartea nu tre­buie să înfrângă viața. De aceea, în noap­tea de Vovidenie, la fel ca și în noap­tea magică a Cră­ciu­nului, ce­rurile își des­chid porțile și oa­menii credincioși și smeriți pot să le vadă adâncurile pli­ne de stele și în­geri, ba – cei drepți și curați din cale afară – îl pot zări chiar și pe Iisus, îm­păratul lumi­nii, simbo­lul vieții veșnice.

Sărbătoarea ochiului curat

Vovidenia este o săr­bătoare dedicată privi­rii, ochiului curat, de început, fără nori de pă­cate, ochiul căruia i se ara­tă minunile cerului. În stră­vechime, de Vovi­de­nie, țăranii români sfințeau la biserică un fuior de cânepă, cu care se ștergeau apoi pe ochi ca să le curețe izvorul vederii.

Lumina de veci

Tot în această zi, se dă de po­mană „lu­mina de veci”, o lu­mâ­nare despre care se spune că nu se va stinge niciodată pe lu­mea cealaltă, luminând pen­tru su­fletul celor morți. De asemenea, se a­prind lu­­mânări și se dă de po­mană pentru sufletul ce­lor ce au murit fără ve­ghe, al celor morți, îne­cați, în­tre ziduri de întu­ne­ric. Lu­mânările aprin­se pen­tru morți neîm­părtășiți sunt înalte cât un stat de om. După ce se aprind, se în­vârtesc în for­mă de co­lac și se lasă să ardă ve­ghea­te de o icoa­nă a Mai­cii Domnu­lui.

Dacă nin­ge la Vovidenie, va fi iar­nă grea.

Cum va fi vremea în ziua de Vovidenie, așa va fi toată iarna.