Pe Kiseleff, cu excavatorul

Cât văd cu ochii, verdele a fost smuls cu to­tul și rădăcinile arborilor ies precum niște degete zdrelite din pământul răs­colit. Celebra zonă istorică protejată a Bucureș­tiului, Șoseaua Aviatorilor – Kiseleff, este pângărită și arată dezolant. O lucrare mamut, de instalare a unui sistem de irigații pentru flori, făcută din bani publici (750.000 de lei!), pune în pericol sute de arbori de pe aliniamentul bulevardelor. O sfidare, într-un context internațional, în care arborii și spa­țiul verde sunt prețuiți, nu numai ca frumusețe, ci pen­tru impactul uriaș pe care îl au asupra sănătății și calității vieții. Iar după cum bine se știe, Bucu­reștiul este o capitală tot mai poluată și neprie­te­noasă. Și ca și când tortura anuală a arborilor nu­mită „toaletare” nu ar fi de ajuns, acum, rădăcinile lor sunt supuse distrugerii, prin lucrările de irigare a florilor. Pe cele două bulevarde istorice ale Ca­pitalei și chiar în prima grădină istorică a orașului, Kiseleff, peste rădăcinile arborilor se trece cu șe­nilele. Nu-i nici un șef care să dea explicații, doar un miniexcavator ce scurmă pământul la rădăcinile arborilor, de parcă ar săpa în beton. Alertat, am su­nat la Poliția Locală a Sectorului 1, la Poliția Mu­nicipiului București și, în cele din urmă, la Poliția Națională, dar nu s-a deranjat nimeni să vină să vadă ce se întâmplă la fața locului. „Nu tri­mit echi­paj că taie unii iarba”, mă admonestează polițistul de la 112 și-mi închide telefonul, enervat de deranj.

Ce spun specialiștii

„În București se intră, peste tot, cu ranga”

Avem puțini specialiști în arbori în România, dar nici măcar ei nu sunt solicitați de primării pen­tru consultanță. Lipsa de interes pentru natura ur­bană e generalizată în București. Ștefan Nica, de la Asociația Română de Arboricultură, explică de ce lucrarea de pe bulevardele Aviatorilor și Ki­se­leff nu este făcută corect. „Utilajele folosite acolo nu au ce să caute în apropierea arborilor. Este foar­te clar că rădăcinile arborilor au fost afectate și pun în pericol integritatea acestora. Orice rană, cât de mică, este o poartă de intrare a agenților patogeni, care, în timp, sapă în corpul copacului și îl fac vul­nerabil. Astfel, stabilitatea sa este pusă în pe­ricol și, la un vânt pu­ternic, se poate pră­buși”. Diana Culescu, pre­șe­dinta filialei Bucu­rești-Ilfov a Aso­cia­ției Peisa­giștilor, îi sfătuiește pe tre­că­tori să fie foarte a­tenți pe vii­tor, pen­tru că efectul lucră­rilor se va ve­dea în arbori pră­bu­șiți. „E ca în bancul în care dai brânci unei băbuțe pe scări și o întrebi de ce a­leargă, așa se pro­cedează cu arborii din Bucu­rești. Exis­tă o carte nemțească pentru copii, în care scrie că rădăcinile arborilor au o forță uriașă, de pildă, o rădăcină de 4 centimetri poate susține greutatea a doi elefanți. Atâta doar, nu o răni, nu săpa șan­țuri în jurul ei, lasă rădăcinile în pace. Bine că a fost tra­dusă în limba ro­mână, poate o vor citi și «specialiștii» pri­măriilor. Nu doar că rădă­cinile au fost agresate, dar, ca să fie siguri că arborii vor muri, au pus la rădăcinile lor plan­te ce au nevoie de multă apă. Ră­dă­cinile copacilor vor putrezi. În nu­mele frumosului, al plă­cerii ochiu­lui viitorului votant, în Bucu­­rești se intră peste tot cu ran­ga. Când acei co­paci vor că­dea, cine-și va mai aminti, în lipsa Registrului Verde, că acolo s-a făcut o lu­crare dezastru­oasă? Dăm bani publici pen­tru lu­crări ce distrug natura și pa­tri­mo­niul. În acea zonă istorică, cu bule­varde sim­bol ale Bucu­reș­tiului, era nevoie de o documen­tație serioa­să, ce dura luni de zile, de semnătură de la Mi­nisterul Culturii, dar ci­ne să-și mai bată ca­pul când pu­­tem băga direct excavato­rul?”.

Ucigașii de arbori

Alături de dezvolta­to­rii imo­biliari, cei mai mari uci­gași de arbori din comunele, orășelele și orașele României sunt, de mulți ani, Admi­nis­trațiile Domenii­lor Publice. Ele pri­mesc din bu­getele lo­cale sume im­pre­sio­nan­te, pe care le direc­țio­nează unor fir­me prie­tene, care nu au spe­cialiști, nu au utilaje, așa că lasă prăpăd în ur­ma lor. Cea mai de suc­ces schemă este, de mulți ani, cea a „toa­le­tă­rilor”. La momentul în care scriu acest ar­ti­col, cartierul meu din sec­torul 1 răsună de druj­bele echipelor plă­tite din bani publici, pentru a defrișa arbori uscați în urma „toaletărilor” făcute anul trecut. Deci, A.D.P. 1 plătește din banii noștri de două ori pentru a ne lăsa fără copaci. Tot A.D.P. 1 este res­ponsabilă pentru lu­crarea de pe bulevar­de­le Aviato­rilor și Kise­leff. Deși susține că lucrarea este făcută sub „supravegherea specialiștilor” și nu aduce nici un prejudiciu naturii, A.D.P. 1 refuză să dez­­văluie numele celui ce și-a pus semnătura pe act. Care es­te componența comisiei ce a apro­bat modul de lu­cru, cine sunt specialiștii ce își asu­mă res­pon­sa­bilitatea? Nu știe nimeni. Toate „toale­tările” au fost și ele făcute sub su­pra­vegherea „spe­cialiș­ti­lor” și ia­tă rezultatul. Ins­titu­ția nu și-a asu­mat vina pen­tru copa­cii uciși. Poate că A.D.P. 1 are specialiști în druj­be, dar sigur nu lucrează cu specia­liști în ar­bo­ricultură. Când acei ar­bori de pe Aviatorilor se vor usca sau prăbuși, se va spune că e din cauza sece­tei, a încălzirii globale, nimeni nu va fi tras la răs­pundere. A.D.P.-urile își permit să ciopârțească, să distrugă sute de arbori, pentru că nimeni, nici o instituție de stat nu verifică ce lasă în urmă echi­pele de „specialiști”.

Ce spun instituțiile

De peste un an, nu reușesc, nici ca bucureștean, nici ca ziarist, să găsesc la Primă­ria Sectorului 1 sau în Primăria Capitalei un birou sau o persoană care să gestioneze problemele de mediu tot mai apă­sătoare ale orașului. Nu a existat niciodată! În cazul de față, Poliția Locală și Pri­măria Sectorului 1 mi-au răs­puns că, dacă A.D.P.1 zice că e bine, atunci e bine. Te­oretic, instituția de specialitate a orașului este Di­rec­ția de Mediu din cadrul Pri­măriei Municipiului București, care ne-a transmis ur­mătorul răs­puns: „Ca urmare a so­licitării pri­mite din par­tea revistei For­mula AS, Direcția de Me­diu a luat act de lu­crările aflate în desfă­șurare pe bu­le­var­dul Avi­atorilor (pentru care nu au fost înre­gis­trate sesi­zări anterioare) și a efec­tuat verificări la fața lo­cului, identificând lucrări ce se desfă­șoară cu afec­tarea sistemului radi­cu­­lar al arborilor ce al­cătu­iesc aliniamen­tul stra­dal. De ase­menea, aspec­tele consta­tate au fost comu­­nicate Di­recției Gene­rale de Poliție Lo­cală și Con­trol a Municipiului București, în ve­derea analizării și aplicării sanc­țiunilor, în confor­mitate cu legislația de mediu în vigoare”. Ce ur­mează? Ei bine, polițiștii Primăriei Municipiului Bucu­rești merg la fața locului și constată că ră­dăcinile ar­borilor nu au fost afectate și nu iau nici o mă­sură! Ce șanse sunt ca, din cei 6 comisari ai biroului de mediu al Poliției P.M.B. să se gă­sească un spe­cialist arbo­ricol, care să conteste de­ciziile unui di­tamai departament de mediu? Zero! Sunt însă mul­te șanse ca problemele flagrante de mediu ale bucu­reștenilor să rămână blocate, din cauza acutei lip­se de interes manifes­tate în mod repetat de D.G.P.L.C.M.B. Cum se explică această bâlbă ad­minis­trativă? Le­gea 544 spune că orice cetățean are dreptul să pri­mească de la instituțiile statului, în termen de 10 zile, informațiile de interes public so­licitate. Ei bine, au trecut 40 de zile și nu am primit nici un răspuns. Îl vom primi, probabil, când bu­levardele istorice ale Bucureștiului vor rămâne fără copaci. O capitală a pustiului și a bolii.