– Cu siguranță că printre vechii cititori ai revistei noastre mai există persoane care în anii copilăriei purtau o bucățică de camfor la gât. Vârâtă într-o punguță de stofă, rolul ei era să te apere de bolile iernii. Și chiar că te apăra! Pe atunci nu se vorbea de sistemul imunitar, dar cu siguranță că bobița translucidă și puternic mirositoare avea darul să alunge microbii, cu aroma ei. Împins în uitare, înlocuit cu medicamente supersofisticate, dar cu efect măsurat, camforul ar trebui reabilitat pentru virtuțile sale. Un demers cu argumente puternice, cum sunt și cele pe care vi le oferim –
Rășina magică
Camforul este obținut din rășina unui copac originar din sudul Chinei, Cinnamomum camphora, înrudit cu arborele din care se obține scorțișoara. Arborele de camfor este un fenomen de vitalitate: ajunge la vârste de peste două mii de ani, atinge cincizeci de metri înălțime, secretă antibiotice și antimicrobiene atât de puternice încât este practic invulnerabil la boli. Firește, proprietățile sale terapeutice sunt pe măsura caracteristicilor sale biologice, fiind printre cele mai vechi și mai folosite medicamente din lume. Chinezii, la fel ca și indienii, aveau un adevărat cult pentru această rășină despre care spuneau că sporește energia tuturor celorlalte plante cu care intră în amestec, că este printre puținele remedii capabile să reînvie spiritul adormit și că stimulează circulația energiilor stagnante. Apoi, camforul împreună cu theriacul venețian (un remediu alchimic obținut din rășină de zadă) se spune că sunt singurele componente ale bitterului suedez care nu pot fi substituite de nicio altă plantă. Camforul reglează activitatea inimii și a sistemului nervos, decongestionează căile respiratorii și plămânii, scade febra, „unește” toate componentele remediilor în care intră, făcând din acestea un tot unitar. Apoi, se mai spunea că această rășină are proprietatea de a transporta și de a difuza în tot corpul principiile vindecătoare ale celorlalte plante.
Până de curând, în mai toate farmaciile noastre se preparau remedii pe bază de camfor pentru afecțiuni din cele mai diverse, de la astm la reumatism, de la hipertensiune la gripă, remedii pe care, din păcate, le găsim tot mai greu, fiind împinse deoparte de avalanșa de medicamente de sinteză. Iată câteva dintre cele mai reușite remedii pe bază de camfor și câteva din aplicațiile lor.
Alcoolul camforat
Este leacul pe bază de camfor cel mai simplu și mai la îndemână pentru a fi folosit atât intern, cât și extern. Se obține prin dizolvarea cristalelor de camfor în alcool alimentar de mare puritate (96 de grade), în proporție de 1:9. Pentru a obține 100 de ml de alcool camforat, se pun într-o sticlă 10 grame de camfor și 90 de ml de alcool, după care se pune dopul și se agită bine pentru a se omogeniza. Intern, se administrează 50 de picături de alcool camforat de 3-4 ori pe zi, iar extern se folosește sub formă de comprese sau pentru fricționări.
Unguentul cu camfor
În varianta sa casnică, se obține din untură (circa 10 linguri) și cristale de camfor (10 g). Se pune într-un vas camforul, se adaugă peste el o linguriță-două de alcool alimentar de 96 de grade, se zdrobește și se amestecă bine pentru a se dizolva, după care se adaugă osânză de porc (untură de prăjituri) și se omogenizează prin amestecare. Se păstrează la frigider și se aplică local. Cel mai bine este însă să găsiți o farmacie în care se mai prepară unguentul camforat, al cărui mod de obținere este relativ similar cu cel descris mai sus, atât doar că în loc de untură (care are numeroase inconveniente) se folosește un amestec de lanolină și vaselină.
Elixirul pentru inimă și sistemul nervos
Este o veche rețetă farmaceutică, readusă de curând la lumină în Occident și care face adevărate minuni în clinicile și sanatoriile naturiste din Germania și Franța. Se obține din camfor și tinctură de Păducel. Mai întâi se prepară tinctura de Păducel: se umple pe jumătate un borcan cu pulbere (obținută prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea) de flori și frunze de Păducel (Crataegus sp.); se completează volumul rămas cu alcool alimentar de 70 de grade; se închide ermetic borcanul și se lasă să se macereze 8 zile, după care se filtrează conținutul, iar tinctura rezultată se trage separat într-o sticlă închisă la culoare. La jumătate de litru de tinctură de Păducel astfel obținută se adaugă o linguriță (aproximativ 7 grame) de camfor, care se va dizolva prin agitare. Din acest elixir se ia câte o linguriță de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Afecțiuni în care sunt recomandate preparatele cu camfor
* Palpitații cardiace, hipertensiune – Se administrează elixirul de mai sus pentru inimă și sistemul nervos, din care se ia câte o linguriță de patru ori pe zi, la orele 8, 12, 18 și 22. Se face o cură de trei luni, cu trei săptămâni de pauză, după care se reia de câte ori este nevoie. Este un remediu extraordinar mai ales pentru firile agitate, cu tendință spre irascibilitate, nervozitate sau anxietate.
* Tulburări de menopauză (bufeuri, transpirație, aritmie, nervozitate) – Se ia de trei ori pe zi câte o linguriță din elixirul pe bază de camfor și Păducel descris mai sus. Tratamentul durează un an și are efecte de reglare hormonală și nervoasă extraordinare. Persoane care erau dependente de medicamentele hormonale de sinteză au reușit să le înlocuiască cu acest remediu simplu și fără efecte adverse.
* Sindrom premenstrual, ciclu menstrual abundent și/sau dureros – Se ia alcool camforat începând cu o săptămână înainte de ciclul menstrual și până în ultima zi, câte o linguriță de patru ori pe zi. Camforul are efect de reglare a gonadelor, este un anafrodiziac de intensitate medie, iar cercetări de ultimă oră confirmă efectele sale contraceptive, cu care era creditat în trecut de către medicina chineză.
* Tulburări de dinamică sexuală la bărbați – Se recomandă, de asemenea, alcoolul camforat: câte o linguriță de patru ori pe zi, pentru combaterea ejaculării premature și a hiperexcitabilității. Contra ejaculării premature se mai folosește extern un unguent special cu camfor, care reduce excitabilitatea senzorilor tactili de la nivelul glandului.
* Epuizare psihică – Se recomandă elixirul pentru inimă și sistemul nervos pe bază de camfor: 2-3 lingurițe pe zi, pe stomacul gol.
Utilizarea externă a camforului
* Reumatism – se fac aplicații cu unguent de camfor de 2-3 ori pe zi, pe articulațiile dureroase.
* Bronșită, astm, adjuvant în pneumonie – Se amestecă în unguentul camforat clasic câteva picături de ulei volatil de Mentă (se găsește în magazinele naturiste). Se masează cu acest unguent întreaga zonă toracică (pieptul și spatele). Efectele de stimulare și ușurare a respirației, de eliberare a căilor respiratorii de secreții sunt imediate. Acest tratament este indicat și contra tusei.
* Mâncărimi ale pielii, indiferent de natura lor – Se pun în alcoolul camforat câteva picături de ulei volatil de Mentă. Se aplică pe piele printr-o fricționare ușoară.
* Dureri de cap – Se masează ceafa și tâmplele cu alcool camforat.
* Crampe musculare – Se masează blând zona afectată cu unguent camforat.
* Leac băbesc – Pe timp de iarnă, o bucățică de camfor, pusă într-o punguță și atârnată la gâtul copiilor (și adulților), îi ferește de răceli și gripe.
Atenție, nu supradozați camforul!
Intern, în doze mai mari de 4-6 g pe zi, camforul generează simptome neplăcute: hipotensiune, deranjamente digestive, dificultate în respirație. La adulți, o doză de peste 17 g produce paralizia unor centri nervoși, care duce la comă și apoi la moarte.
