La ora la care citiți aceste rânduri, intrarea României în Spațiul Schengen se prea poate să fi fost tranșată. Dacă va fi vorba despre un refuz sau despre o amânare, cauza se cunoaște deja: opoziția Austriei. O atitudine complet izolată la nivel european, fățiș ostilă, dușmănoasă chiar, față de România. Într-un context mai larg, în care, pe fondul crizelor existente, măștile dichisite pe care și le fabricase lumea bună occidentală încep să crape ori să cadă, e bine să știm cu cine avem de-a face, cine ne sunt, de fapt, prietenii și cine dușmanii, cine sunt cei care doar profită de naivitatea sau de slăbiciunile noastre și care ne trădează cu prima ocazie. Astfel privită situația, Austria avea un foarte bun motiv să stea deoparte. Poziția ei în dezbaterea privind aderarea la Schengen a României, Bulgariei și Croației – în răspăr cu a întregii Uniuni Europene, inclusiv a „colțoaselor” Țări de Jos și Suedia – e surprinzătoare din mai multe motive. Întâi de toate, că nu manifestase, până foarte recent, nicio „îngrijorare” față de subiect. Țările de Jos ne șicanau de ani de zile cu justiția și cu MCV-ul. Suedia era și ea vigilentă cu cea mai vagă amenințare a statului de drept. În tot timpul ăsta, Austria tăcea mâlc, în timp ce, în fundal, se auzeau până la Bruxelles drujbele firmei Schweighofer, care tăiau la sânge pădurile României, pompele de supt gaz și petrol românesc, huruitul serverelor care storceau, în vremuri de criză, profiturile băncilor austriece din România și, din timp în timp, șuieratul unui glonte care dobora, la sigur, un mare trofeu de urs, cu predilecție, din munții Harghitei. În fața acestor atrocități, despre care presa și asociațiile civice au atras atenția vreme de 20 de ani, Austria n-a avut nicio părere, n-a luat nicio poziție, n-a pus nicio opreliște sălbăticiei propriilor sale interese. Câtă vreme poate fi stoarsă de resurse, România e bună. Când ea încurcă, prin ambițiile sale, de altfel juste, confirmate de instituțiile europene, jocurile politice interne ale Austriei sau, și mai probabil, sulfuroasele jocuri geopolitice, România nu mai e bună. De ce nu e bună? Elita politică austriacă nu are niciun argument valid: România îndeplinește toate condițiile tehnice și politice pentru aderarea la Schengen, în plus, nu are nimic de-a face cu fluxurile de migrație spre Occident, după cum tot organismele europene o confirmă! În plus, Austria nu are nici ascendentul moral să dea lecții de moralitate politică și socială: e măcinată de probleme grave de corupție, a tăcut ipocrit când Germania Angelei Merkel a decis deschiderea fluxurilor migratorii spre Europa, iar în ultimul an, a fost pionul Rusiei în interiorul Uniunii Europene, în tandem cu Ungaria. Dar iată că dintre toate țările din UE, tocmai Austria se găsește să ne pună piedici! „Partenerul nostru strategic” care ne rade pădurile, ne ia petrolul și ușurează visteriile băncilor. Dar un câștig tot există: acum știm. În Schengen sau nu, știm care ne sunt prietenii și dușmanii. Și poate că, în ultima clipă, știind, vom și face ceva…
