„Partenerul nostru strategic”, Austria

La ora la care citiți aceste rânduri, intrarea României în Spațiul Schengen se prea poate să fi fost tranșată. Dacă va fi vorba despre un refuz sau despre o amâ­na­re, cauza se cunoaște deja: opo­ziția Austriei. O atitudine complet izolată la nivel european, fățiș os­tilă, dușmănoasă chiar, față de Ro­mânia. Într-un context mai larg, în care, pe fon­dul crizelor existente, măștile di­chisite pe care și le fabricase lumea bună oc­cidentală încep să crape ori să cadă, e bine să știm cu cine avem de-a face, cine ne sunt, de fapt, prietenii și cine duș­manii, cine sunt cei care doar profită de na­ivi­tatea sau de slăbiciunile noastre și care ne trădează cu prima ocazie. Ast­fel privită situația, Austria avea un foarte bun mo­tiv să stea deo­parte. Poziția ei în dezbaterea privind aderarea la Schengen a României, Bul­gariei și Croației – în răspăr cu a întregii Uniuni Europene, inclusiv a „colțoaselor” Țări de Jos și Suedia – e surprin­ză­toare din mai multe motive. Întâi de toate, că nu manifestase, până foarte recent, nicio „îngri­jorare” față de subiect. Țările de Jos ne șicanau de ani de zile cu justiția și cu MCV-ul. Suedia era și ea vigilentă cu cea mai va­gă amenințare a sta­tului de drept. În tot timpul ăsta, Austria tăcea mâlc, în timp ce, în fundal, se auzeau până la Bruxelles drujbele firmei Schweighofer, care tă­iau la sânge pădurile Ro­mâniei, pompele de supt gaz și petrol românesc, hu­ruitul serverelor care storceau, în vremuri de criză, profiturile băncilor austriece din România și, din timp în timp, șuieratul unui glonte care do­bora, la sigur, un ma­re trofeu de urs, cu pre­dilecție, din munții Har­ghitei. În fața acestor atro­cități, despre care presa și asociațiile civice au atras atenția vreme de 20 de ani, Austria n-a avut nicio părere, n-a lu­at nicio poziție, n-a pus nicio opreliște sălbă­ticiei propriilor sale interese. Câtă vreme poate fi stoarsă de resurse, România e bună. Când ea încurcă, prin ambițiile sale, de altfel juste, con­firmate de instituțiile europene, jocurile politice interne ale Austriei sau, și mai probabil, sulfu­roa­sele jocuri geopolitice, Ro­mâ­nia nu mai e bună. De ce nu e bună? Elita poli­tică austriacă nu are niciun argument valid: Ro­mânia îndepli­nește toate condițiile tehnice și politice pentru aderarea la Schengen, în plus, nu are nimic de-a face cu fluxurile de migrație spre Occident, du­pă cum tot organismele europene o con­firmă! În plus, Austria nu are nici    ascen­dentul moral să dea lecții de moralitate politică și socială: e mă­cinată de probleme grave de corupție, a tăcut ipo­crit când Germania Angelei Merkel a decis deschiderea fluxurilor migratorii spre Europa, iar în ultimul an, a fost pionul Ru­siei în inte­riorul Uniunii Europene, în tandem cu Ungaria. Dar iată că dintre toate țările din UE, tocmai Austria se găsește să ne pună pie­dici! „Parte­nerul nostru strategic” care ne rade pă­durile, ne ia petrolul și ușurează visteriile băncilor. Dar un câștig tot există: acum știm. În Schengen sau nu, știm care ne sunt prietenii și dușmanii. Și poate că, în ultima clipă, știind, vom și face ceva…

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.