LENUȚA BUBUR (Primar PNL al comunei Crăciunelu de Jos, jud. Alba): „Să nu spui niciodată că nu se poate!”

PRIMARII NOȘTRI

Pentru că Decembrie e luna Crăciunului, m-am gândit să văd cum se pregătesc de săr­bătoare locuitorii uneia dintre localită­țile din țară care-i poartă numele. Am ales Crăciu­nelu de Jos, din județul Alba și pentru că în frun­tea acestei comune – formată doar din localitatea care-i poartă numele – se află, de 22 de ani, o… doam­nă. Lenuța Bubur are 68 de ani și este de profesie economist. În primii ani de activitate a lucrat la CAP-ul comunei, iar din 1979, a fost con­tabila Primăriei Crăciunelu de Jos. A candidat, pentru prima dată în 2000, la rugămintea și în­dem­nul consătenilor săi, și de atunci a avut, de fiecare dată, între patru și opt contracandidați, pe care i-a surclasat, obținând, la fiecare tur de scrutin peste 70-80 la sută din voturi. Comuna Crăciunelu de Jos are, în prezent, aproximativ 2050 de locuitori.

„Am vrut și la Crăciunelu de Jos apă, gaz, străzi asfaltate”

– Doamnă Bubur, erați contabilă a Primăriei Crăciunelu de Jos, știați din interior cum merg lucrurile, poate chiar de ce nu merg așa cum ar fi trebuit. Și totuși ați candidat pentru funcția de primar. De ce?

– Am candidat la îndemnul oamenilor și ru­gămințile lor. Lucrând cu ei o viață întreagă și la CAP, și la primărie, au con­si­derat că sunt omul potrivit pen­tru a fi pri­marul comu­nei.

– Iar faptul că vă aflați deja la al șaselea mandat dovedește că nu s-au înșe­lat când v-au pro­pus…

– Așa zic și eu.

– Ce nu mergea în co­mună, ce îi nemulțu­mea?

– Au fost multe neîm­pliniri care mă frămân­tau și pe mine, ca locuitor al co­mu­nei, pentru că vedeam alte sate care aveau apă cu­rentă, gaz în sobe, iluminat stradal, aveau străzi asfal­tate și multe încă. Te durea să vezi că alții pot, și tu, nu. Iar asta m-a moti­vat să mă im­plic. De fapt, cam aces­ta este și crezul meu: „Să nu spui ni­ciodată că nu se poa­te!”

– Cum ați por­nit la drum? Cum ară­ta lista priori­tăților dvs.?

– După ce am câș­tigat alegerile, în­că din pri­mul man­­­dat, am început să prioritizez toate ne­voile comu­nei. Am reușit, în primul rând, să asfal­tăm toate străzile. Am rezolvat apoi problema ilu­minatului stradal, am realizat rețeaua de apa pota­bilă, cana­lizarea, am introdus gazul metan, toate utilitățile necesare unei vieți decente. Iar acum, în luna Decembrie, vom face recepția lucrărilor la rigole, trotuare și la modernizarea iluminatului public. Când le înșir acum, par lucruri banale, dar a fost un efort uriaș, iar    faptul că satul mi-a ținut partea a contat foarte mult. Încrederea oamenilor m-a motivat permanent.   

„Oamenii se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor. E, încă, principala lor preocupare”

– Aveți și proiecte realizate pe fonduri europene?

– Avem în derulare un proiect, un drum care să facă legătura între Crăciunelu de Jos și municipiul Blaj, un proiect depus și aprobat spre finanțare prin Programul „Anghel Saligny”. Și un alt proiect, tot în cooperare cu Primăria Blaj, de achiziționare a unor autobuze electrice, care să circule pe ruta Blaj-Crăciunelu de Jos și retur, evident, și ame­na­jarea unei stații de reîncărcare pentru aceste auto­buze.

Cu primăriile din Blaj, Mihalț și Teiuș, suntem acum în faza de pregătire a documentațiilor pentru modernizarea drumului național DN 14B. Eu am făcut această propunere de realizare a unei centuri ocolitoare, pe care să fie deviată circulația de pe drumul actual, care traversează comuna Crăciunelu de Jos chiar prin mijlocul satului. Din păcate, tra­ficul mare s-a mutat de pe calea ferată pe șosele, ceea ce creează un disconfort evident locuitorilor comunei noastre.

– Câți kilometri sunt până la Blaj?

– Șapte kilometri. Pentru comuna noastră, in­fluența orașului este foarte mare. La Blaj sunt marii angajatori, firmele Bosch și IAMU, dar sunt mulți oameni din Crăciunelu de Jos care lucrează și la CFR. Și mai sunt, așa cum nu ne-am fi dorit, destui tineri care pleacă pe dincolo. Nu sunt mulți, dar sunt, ca peste tot. Eu cred că plecatul în lume a de­venit o modă. Dorința de aventură. Ma­terial, se pot descurca și aici.

– Care e situația șco­lilor din comună? Mai aveți elevi sau fac cu toții naveta la Blaj?

– Avem în comună școală gimnazială și gră­diniță cu program nor­mal, unde învață aproxi­mativ 160 de elevi.

– De unde vă vin bani la bugetul local? Din ce tră­iesc oamenii?

– Avem o făbricuță de che­restea, o mini-fer­mă de găini ouătoare, avem două balastiere și câteva maga­zi­ne. Oame­nii se ocupă cu agri­cul­tura, încă e prin­cipala lor preocu­pare, ca și creș­terea animalelor. Avem pe raza co­munei o firmă cu ca­pital mixt ro­mâno-olandez, care lucrează pes­te 300 de hec­tare de teren în arendă. Asta este o mare realizare, pentru că oa­me­nii au îmbătrânit și nu mai puteau să lucreze acele pă­mânturi, care sunt departe de vatra satului. Forța de muncă e și la noi îmbătrânită, iar tinerii doresc mai mult servicii care să nu aibă tan­gen­ță așa de mare cu agricultura. S-au dezvățat de mun­ca grea a pămân­tului.

„După fiecare piedică a venit un succes”

– Cum a decurs colaborarea dumneavoastră cu echipa din primărie? Ați devenit, din colegă, șefa lor…

– Cei din primărie m-au privit mereu ca pe colega lor. Niciodată n-am venit în primărie cu gândul că o să pedepsesc pe cineva sau să fac ceva ce mie nu mi-ar fi plăcut să mi se facă. Întotdeauna am avut alături un colectiv foarte bun. Gândul meu a fost mereu ca niciunul dintre angajații primăriei să nu vină cu inima strânsă la serviciu sau să aibă, știu eu, o reținere că, vai de mine!, ce va fi astăzi, ce-i va mai cășuna doamnei primar că nu e în regu­lă. Au mai fost probleme, ca peste tot, dar noi suntem prieteni, discutăm, le rezolvăm împreună, pentru că rezultatele sunt mult mai bune atunci când se procedează așa.

„La noi este o tradiție: familiile trăiesc la un loc, părinți și copii”

– Ați avut momente în care să vă vină să re­nunțați?

– Nu. Ar fi nefiresc să spun că nu au fost și mul­te greutăți. Dar totdeauna am știut să gestionăm greutățile și să le depășim, astfel încât, după fiecare piedică să vină un succes, o reușită, încă un proiect realizat.

– Dar familia dvs. cum a reacționat? Șase mandate înseamnă o viață de om… 22 de ani de primărie e și un timp pe care l-ați furat familiei…

– Locuind aici, în sat, eu zic că lucrurile au fost așezate din capul locului, iar soțul meu m-a înțeles tot timpul. La început, am locuit cu părinții mei, care acum, din păcate, nu mai sunt. La noi este o tradiție, ca familiile care se înțeleg bine să trăiască la un loc, părinții și copiii, chiar când aceștia din urmă se căsătoresc și au familiile lor. Acum, băiatul meu, cu nora și nepotul, locuiesc împreună cu noi. Suntem o familie unită, ne-am suplinit mereu unii pe alții în rezolvarea problemelor casnice. La țară, cu toții avem un pic de gospodărie, în care sunt mereu multe de făcut, dar ne-am împărțit sarcinile, încât funcția mea de primar nu s-a simțit ca o povară, din punctul ăsta de vedere.

– Există și nemulțumiri în sat, lucruri pe care nu le puteți rezolva?

– Nemulțumirile oamenilor sunt legate de pen­sii, de salarii, în general. Noi îi putem ajuta, comu­nicându-le mai departe celor care au puterea de decizie și de a le rezolva. În rest, ca primar, nu prea am nemulțumiri, pentru că am reușit să fac ceea ce mi-am propus. E adevărat, mai este câte ceva de făcut, treaba nu se termină niciodată.

De Crăciun, la Crăciunelu

– Cum așteaptă Crăciunul comuna Crăciu­ne­lu de Jos?

– Pentru că este această coincidență de nume și, într-un fel, s-ar putea spune că e și ziua comunei noastre, pregătim daruri pentru localnici. Daruri durabile! În primul rând, este vorba de o investiție mare, de realizare a unui pod peste râul Târnava. Aici a fost un pod din lemn, vechi, care făcea legă­tura între centrul comunei și 35 de gospodării aflate de cealaltă parte a Târnavei, dar și spre 600 de hec­tare de teren, pe care le deservesc unitățile din îm­pre­jurimi. De mult timp, însă, acest pod nu mai corespundea valorilor actuale de trafic și nici nu mai oferea condițiile de siguranță celor care-l tra­ver­sau. Am făcut un pod din beton, o investiție în valoare de aproximativ cinci milioane de lei, bani obținuți din PNDL (Programul Național de Dez­voltare Locală – n.red.). Vom inaugura acest pod în 18 decembrie. După slujba de la biserică, va fi sfințită o troiță amplasată la capul podului, vom tăia panglica inaugurală, împreună cu oficialitățile, du­pă care toată lumea e invitată la Căminul Cultural, la un concert de colinde. Ne pregătim, așadar, cu bucurie și cu lucruri bune să întâmpinăm Nașterea Domnului.

– Județul Alba e dat drept model pentru multe alte județe din țară. Vă rezolvați acolo problemele sau e nevoie să bateți drumul până la București?

– Avem la conducerea județului Alba oameni care bat ei drumul Bucureștiului pentru noi. Al nostru rămâne doar drumul până la Alba Iulia, spre dânșii, pentru că totdeauna am găsit înțelegere la nivelul județului, am găsit implicare din partea factorilor de conducere și cam toate proiectele noas­tre au fost susținute de ei, așa că n-a fost nevoie să batem noi pe la ușile Bucureștiului.