Era doar o chestiune de timp până să se ajungă aici: un meci de fotbal din Liga 1, disputat la Sfântu Gheorghe, a fost suspendat din cauza scandărilor rasiste repetate ale galeriei echipei oaspete, FCU Craiova. Într-o societate în care galeriile de fotbal au fost folosite ca masă de manevră politică (un fel de mineri mai ușor de transportat în fața Guvernului) și au fost lăsate să-și facă de cap, conform agendei celor care îi controlau (unii sunt azi personaje politice de prim-plan), astfel de derapaje, care s-au văzut și la meciurile Naționalei, erau de așteptat. Și totuși, prin măsura radicală a suspendării meciului, „cazul Sfântu Gheorghe” marchează un „înainte” și un „după”. Iar dacă ne ascundem, precum arbitrul, după regulamentele scorțoase de la UEFA și nu confruntăm situația sub toate aspectele ei, vom rămâne în eterna paradigmă a formelor fără fond.
Întâi de toate: fenomenul „hooligans”, vinovat de multe dintre violențele de pe stadioane, nu are nici pe departe, la noi, anvergura din alte părți. Elementele cu adevărat agresive din galeriile noastre sunt puține și ușor controlabile. Peste tot în lume, galeriile rivale își strigă măscări. De câțiva ani, politica forurilor internaționale, UEFA și FIFA, e de a descuraja rasismul, xenofobia și alte fenomene care aduc atingere demnității umane. O direcție salutară, dacă nu ar fi însoțită de complicitatea bănoasă a acelorași foruri cu entități care încalcă în mod frecvent drepturile omului: recentul Mondial din Qatar e un bun exemplu. În țările civilizate, unde avem numeroase galerii violente, situații precum cea de la Sfântu Gheorghe se rezolvă „pe persoană fizică”: cine încalcă legea, e extras din galerie și interzis pe stadioane. Nu e normal ca o întreagă comunitate să fie stigmatizată din cauza unui grup de teribiliști. Cum se întâmplă mereu la noi, la Sfântu Gheorghe s-a judecat și la grămadă, și disproporționat. Galeria minusculă a celor de la FCU putea fi evacuată cu totul, și nu se ajungea la un astfel de precedent.
Apoi, oaspeții se apără cu faptul că au fost provocați de fanii gazdelor. Până când oltenii vor veni cu probe, trebuie spus că în Secuime, există o tradiție a provocărilor, mai mult sau mai puțin simbolice, încurajate, recent, chiar de miniștri ai UDMR. În locul cântecelor de galerie, acolo se cântă imnul Ținutului secuiesc, în locul steagurilor în culorile echipei, se flutură steagul secuiesc. Mai vizibile la meciurile de hochei, transformate în mini-războaie etnice, aceste provocări au devenit vizibile și în fotbal după accederea lui Sepsi în prima ligă. Că ascensiunea excepțională a sportului din Harghita și Covasna are legătură cu fondurile pompate dinspre Budapesta se știe. Stadionul care a găzduit recentul scandal e construit din fondurile guvernului maghiar! Și dacă, la pachet cu niște rezultate de prestigiu, precum câștigarea Cupei României, „sponsorii” de la Budapesta își doresc și scandaluri precum cel de la Sepsi – FCU? Provocarea unora nu justifică răspunsul agresiv al celorlalți. Dar însuși finanțatorul de fațadă al celor de la Sepsi recunoaște că nici scandările „Ria, Ria, Ungaria!”, folosite de galeria proprie, nu i se par normale. Când folosești sportul mai mult ca suport pentru propagandă națională sau electorală – e valabil și pentru maghiari, și pentru români – atunci ce s-a întâmplat la Sfântu Gheorghe este un rezultat scontat. Iar câtă vreme societatea românească nu merge mai profund la cauzele care duc la astfel de manifestări și va ignora provocările maghiare tot mai prezente în spațiul public, nu se va rezolva nimic. Dimpotrivă, măsuri radicale precum cea de suspendare a meciului nu vor face decât să inflameze spiritele. E mai simplu să dai vina pe mase, decât să cauți, punctual, vinovații. Mai ales când adevărații vinovați au, pe sub tricoul de galerie, costum de politician…
