Tricou de galerie, peste costum de politician

Era doar o chestiune de timp până să se ajungă aici: un meci de fotbal din Liga 1, dispu­tat la Sfântu Gheorghe, a fost suspendat din cauza scandărilor rasiste repetate ale galeriei echipei oaspete, FCU Craiova. Într-o societate în care galeriile de fotbal au fost folosite ca masă de manevră po­litică (un fel de mineri mai ușor de transportat în fața Guvernului) și au fost lăsate să-și facă de cap, conform agendei celor care îi controlau (unii sunt azi personaje politice de prim-plan), astfel de derapaje, care s-au văzut și la meciurile Naționalei, erau de așteptat. Și totuși, prin măsura radicală a suspendării meciului, „cazul Sfântu Gheorghe” marchează un „înainte” și un „după”. Iar dacă ne ascun­dem, precum arbitrul, după regulamentele scor­țoase de la UEFA și nu confruntăm si­tuația sub toate aspectele ei, vom rămâne în eterna paradigmă a formelor fără fond.

Întâi de toate: fenomenul „hooligans”, vinovat de multe dintre violențele de pe sta­dioane, nu are nici pe departe, la noi, anver­gura din alte părți. Elementele cu adevărat agre­sive din galeriile noastre sunt puține și ușor controlabile. Peste tot în lume, galeriile ri­vale își strigă măscări. De câțiva ani, politica forurilor internaționale, UEFA și FIFA, e de a descuraja rasismul, xenofobia și alte feno­mene care aduc atingere demnității umane. O direcție salutară, dacă nu ar fi însoțită de com­plicitatea bănoasă a acelorași foruri cu entități care încalcă în mod frecvent drepturile omu­lui: recentul Mondial din Qatar e un bun exem­plu. În țările civilizate, unde avem nu­meroase galerii violente, situații precum cea de la Sfântu Gheorghe se rezolvă „pe persoană fizică”: cine încalcă legea, e extras din galerie și interzis pe stadioane. Nu e normal ca o în­treagă comunitate să fie stigmatizată din cauza unui grup de teribiliști. Cum se întâm­plă me­reu la noi, la Sfântu Gheorghe s-a ju­decat și la grămadă, și disproporționat. Ga­leria mi­nusculă a celor de la FCU putea fi evacuată cu totul, și nu se ajungea la un astfel de pre­cedent.

Apoi, oaspeții se apără cu faptul că au fost provocați de fanii gazdelor. Până când oltenii vor veni cu probe, trebuie spus că în Secuime, există o tradiție a provocărilor, mai mult sau mai puțin simbolice, încurajate, recent, chiar de miniștri ai UDMR. În locul cântecelor de ga­lerie, acolo se cântă imnul Ținutului se­cu­iesc, în locul steagurilor în culorile echipei, se flutură steagul secuiesc. Mai vizibile la me­ciu­rile de hochei, transformate în mini-răz­boaie etnice, aceste provocări au devenit vizibile și în fotbal după accederea lui Sepsi în prima ligă. Că ascensiunea excepțională a spor­tului din Harghita și Covasna are legătură cu fondurile pompate dinspre Budapesta se știe. Stadionul care a găzduit recentul scandal e construit din fondurile guvernului maghiar! Și dacă, la pachet cu niște rezultate de pres­ti­giu, pre­cum câștigarea Cupei României, „spon­so­rii” de la Budapesta își doresc și scan­daluri precum cel de la Sepsi – FCU? Pro­vocarea unora nu justifică răspunsul agresiv al celor­lalți. Dar însuși finanțatorul de fațadă al celor de la Sepsi recunoaște că nici scan­dările „Ria, Ria, Ungaria!”, folosite de galeria proprie, nu i se par normale. Când folosești sportul mai mult ca suport pentru propagandă națională sau electorală – e valabil și pentru maghiari, și pentru români – atunci ce s-a în­tâmplat la Sfân­tu Gheorghe este un rezultat scontat. Iar câtă vreme societatea românească nu merge mai profund la cauzele care duc la astfel de manifestări și va ignora provocările maghiare tot mai prezente în spațiul public, nu se va re­zolva nimic. Dimpotrivă, măsuri radi­cale pre­cum cea de suspendare a meciului nu vor face decât să inflameze spiritele. E mai simplu să dai vina pe mase, decât să cauți, punctual, vi­no­vații. Mai ales când adevărații vinovați au, pe sub tricoul de galerie, costum de politician…