OSCAR 2023

* Strălucire puțină, emoție multă, povești de viață și premii controversate – cam așa ar putea să fie rezumată Gala Premiilor Oscar de anul acesta. Sigur, nu au lipsit ținutele speciale și bijuteriile care, cel mai probabil, vor da tonul modei de anul acesta *

Când arta devine industrie, spectacolul este modest

Cea de-a 95-a Gală a Premiilor Oscar a părut că și-a propus cu tot dinadinsul să rezolve proble­mele industriei cinematografice americane, în detrimentul show-ului și al plăcerii de a celebra fil­mul. Aș spune că seara a început cu un semn de prost augur: covorul roșu era… „cu­loarea șampaniei”, o gă­selniță de marketing stupidă, doar ca să dea ceva de co­mentat presei (pentru că, nu-i așa, nu există publicitate ne­gativă), dar care le-a pus pe multe vedete în posturi ne­plă­cute, multe dintre toalete pierzându-și din farmec sau arătând chiar penibil pe fundalul incert al noului co­vor. Dincolo de asta, momen­tul „covorul roșu” a sunat ridicol de câte ori a fost pre­zentat, de parcă totul se în­tâmpla la Radio Erevan, și nu în Los Angeles. Restul serii a decurs cam tot așa. Că scena a fost destul de simplă să zicem că a dat un aer clasic evenimentului. Însă, pe mă­sură ce spectacolul înainta, înțelegeai că totul a fost făcut corect, fără riscuri, dar și fără sare și piper. Ca la fabrică. Prezentatorul Jimmy Kim­mel a avut doar glume de­cente, „corecte politic”, să nu supere pe cineva din sală, dar astfel a dispărut și distracția. S-a repetat întruna că această ediție nu va mai fi cu incidente, aluzie, probabil, la palma dată de actorul Will Smith, anul trecut, prezentatorului, dar și la încurcătura cu plicurile, când s-a anunțat câștigătorul greșit. Ba, la final, în culise, ni s-a arătat un panou cu scorul de 0 greșeli per ediție, de parcă asta era marea realizare pe care și-o propusese ditamai Gala Pre­miilor Oscar! Cel mai trist la un astfel de eveniment a fost, însă, absența marilor vedete. Și nu vorbim de legendarii Al Pacino, de Niro, Scorsese și cei din generația lor, pensionari care probabil se culcă devreme, dar nici măcar Brad Pitt, Denzel Was­hington, An­gelina Jolie sau Meryl Streep nu au fost prezenți. Nici măcar Tom Cruise sau James Ca­meron, cu nominalizări în competiție, nu au venit. Probabil au știut ce urmează… Mă rog, cireașa de pe tortul ăsta industrial a fost timpul limitat acordat câștigătorilor pentru a spune ceva la microfonul de pe scenă. Cronometrul înce­pea din mo­mentul în care era anunțat premiul, și multora dintre participanți, până să ajungă din sală la microfon, le expira timpul și rămâneau cu emoțiile în gât, nedumeriți, fără să se poată face auziți în sală. Alții au înțeles repede mecanismul și îi puteai vedea cum se grăbeau să ajun­gă pe scenă, pentru a spune două vorbe gâfâite, alții vorbeau foarte repede la mi­crofon, ca în reclamele idioate, ca să apu­ce să spună ce aveau de spus! Dacă regi­zorii scurtme­trajului animat „The Boy, the Mole, Fox and the Horse” au reușit să bâlbâie două vorbe, iar regi­zorii filmului documentar „The Ele­phant Whis­perers” au apucat să spună un jumătate de „mulțu­mesc”, Judy Chin, câștigătoare pentru machiaj, s-a trezit efectiv cu microfonul tăiat, fără să aibă posibilitatea de a zice un cuvânt. Cum se poate să umilești în felul ăsta niște artișți, și nu pe oricare, ci tocmai pe cei care au câștigat? Și pentru ce? Doar pentru timingul corect al industriei tv și de publicitate? La un mo­ment dat, și spectatorii au protes­tat… dar degeaba. Afa­cerile sunt afaceri.

Emoții, lacrimi și povești de viață

Ce a salvat, totuși, seara de gală au fost emoțiile celor ce au câștigat și au apucat să vorbească. Mulți dintre pre­mianți și-au primit statueta cu lacrimi în ochi. Lui Brendan Fraser, câștigătorul trofeului pentru cel mai bun actor (în filmul Balena), îi șiroiau la­crimile și abia putea să vor­bească de fericire. Pentru cei ce îi cunoșteau povestea, mo­mentul era de înțeles – acto­rul american, una dintre cele mai mari vedete de la Holly­wood în a două jumătate a anilor ‘90, s-a lăsat complet de actorie, din cauza proble­melor personale, abuzat se­xual chiar în breasla cinematografiei, părăsit de soție și fără serviciu. Cine ar fi crezut că, din groa­pa depresiei și a vieții eșuate, va ajunge să fie în galeria selectă a actorilor de Oscar?! La rândul său, Ke Huy Quan a avut lacrimi în ochi, la primirea premiului pentru cel mai bun actor în rol masculin (în filmul „Orice, Oriunde, Oricând”), după ce a fost un simplu emigrant pe o barcă, a trăit ca un refugiat, a profesat ca actor, o scurtă perioadă, pen­tru ca acum să câștige o statuetă de aur. Sau cine n-ar plânge pe scenă, să fi fost în locul lui Jamie Lee Curtis… Cândva actriță apreciată, ajunsă pe final de carieră să fie cunoscută mai degrabă din spoturile publicitare la iaurt dietetic și, deodată, premiată cu Oscar, pentru cea mai bună actriță în rol secundar (în filmul „Orice, Oriunde, Ori­când”)! Chinezoaicei Michelle Yeoh, la cei 60 de ani ai săi, mulți i-au spus: Gata, ți-a trecut vremea! Și iat-o pe scenă, plângând cu Oscarul pentru cea mai bună actriță, în brațe! Așadar, chiar dacă fastul a lipsit, de plâns, s-a plâns mult și au fost emoții mari în această seară de gală, ceea ce a mai uma­nizat atmosfera de market-show. Și tot la momente de trăire intensă ar trebui menționate și acordarea premiului pentru film documentar și recitalul Lady Gaga. La film documentar a câștigat „Navalnîi”, o investigație despre dizidentul rus aflat acum în închisoare, în Rusia, doar pentru că a avut curajul de a vorbi liber. Filmul prezintă tot parcursul său politic, cu multe răsturnări de situație, inclusiv cu momentul otrăvirii sale de serviciile secrete rusești, din care a scăpat ca prin minune. La decernarea premiului, au urcat pe scenă nu doar realizatorii filmului, dar și întreaga sa familie. Soția sa a avut în felul acesta șansa de a-i transmite un mesaj public, cu lacrimi în ochi: „Fii puternic, iubirea mea!”. Iar Lady Gaga, deși pe „covorul roșu” (sic!) a apărut într-o rochie senzațională Versace, foarte transparentă în partea de sus și foooarte decoltată la spate, în momentul în care a urcat pe scenă a fost îmbrăcată doar în blugi și tricou, fără bijuterii și fără machiaj. O apariție extravagantă prin sim­plitate, față de ținutele celor din sală, dar știm că ăsta este stilul artistei. Ce a contat mai mult a fost felul în care a interpretat melodia „Hold my hand” (nominalizată, dar nepremiată la categoria Oscar pentru cel mai bun cântec): simplu, din tot sufletul, de făcea și pietrele să plângă. În concluzie, Gala nu a dus lipsă de momente speciale și memorabile, nu le pot aminti pe toate. Oricum, ele se datorează în special premiaților, cu trăirile și mesajele lor.

Premii și controverse

Luni, 13 Martie, la cinci dimineața, când Gala Pre­miilor Oscar se încheia, anunțând și marele câș­tigător, filmul „Orice, Oriunde, Oricând”, mulți cinefili au stins televizorul, au trântit nervoși tele­co­manda și au zis: „Serios? Ăsta este marele pre­miu? Un film de divertisment, fără idee, fără pro­fun­zime, fără emoție, o chinezărie bună de pus pe TikTok, în 200 de episoade, un lung videoclip făcut pe ciuperci halucinogene?”. Greu să-i contrazici. Și pe măsură ce unii sărbătoreau victoria acestui film, considerându-l non-conformist și deschizător de noi drumuri, ceilalți erau stupefiați, privind și la cei ce au pierdut în fața lui – „Fabelmans”, un film autobiografic al lui Spielberg, făcut „în dulcele stil clasic”, „Spiritele din Inisherin”, un film emoțio­nant prin simplitatea, umorul și povestea sa irlan­deză, sofisticatul Tar sau sclipiciosul „Elvis” și alte câteva pelicule la fel de bune. Dar acesta a fost doar vârful icebergului, întrucât, pe măsură ce ziua de luni creștea, se înmulțeau protestele pe rețelele de socializare și în presă; „chinezăria” nu doar că a luat în mod controversat marele premiu, dar și-a pus la butonieră alte șase premii, cam tot atâtea mo­ti­ve de nemulțumire față de o Gală Oscar consi­derată meschină, căci și-a văzut doar de interesele financiare, legate de producătorii chinezi. Că „Orice, Oriunde, Oricând” a luat și premiul de mon­taj, mai treacă meargă, dar cum să îi dai pre­miul pentru cea mai bună actriță în rol principal, când Cate Blanchett a jucat uimitor în Tar, cu o prestație chiar mai bună decât cea pentru care a luat primul Oscar, în 2013? Sau cum să îi acorzi premiul pentru cel mai bun scenariu original, când povestea filmului Spiritele din Inisherin este fermecătoare și cu mai multe niveluri de lectură? Aceeași problemă cu rolul secundar masculin, unde cel puțin Bren­dan Gleeson (bătrânul fără degete din „Spiritele”…) și Judd Hirsch (tatăl din „Fabelmans”) au fost două clase peste chinezul Ke Huy Quan (personal mi-a plăcut Barry Keogan, în rolul de nebun al satului, din „Spiritele”…). Cam acestea au fost punctele fierbinți ale nemulțumirilor sau mai degrabă cele mai evidente „gafe” ale Academiei Americane de Film, fiind pe secțiuni foarte importante. Pe lângă acestea, sigur că au mai fost voci recla­mând și alte premii acordate sau mai degrabă neacor­date într-un mod greu de înțeles: cum de filmul lui Spielberg nu a luat niciun premiu, din șapte nomina­lizări, de ce „Babylon” a fost margi­nalizat și nu a luat nimic, deși Brad Pitt a făcut un rol mai bun decât cel pentru care i s-a de­cernat anterior un Oscar, sau cum de s-a acordat o statuetă cântecului „Naatu, Naatu” din filmul sub-medio­cru al indienilor, „RRR”. Nu se știe nici de ce producția germano-americană „Nimic nou pe frontul de vest” a luat premiul pentru cel mai bun film străin – remar­cabil doar prin banalitatea sa, așa cum „Avatar 2” a luat premiul pentru efecte speciale, aceleași ca și în prima parte a filmului (în timp ce, de exemplu, „Top Gun” nu a folosit deloc calcula­torul pentru spectaculoasele sale efecte vizua­le cu avioane).

Acum… dacă e să ne uităm în istoria Oscarurilor, premiile acestea s-au stră­duit mereu să onoreze, măcar periodic, îndrăznețul și noul. Dacă „Sunetul mu­zicii”, „Dansând cu lupii” și „Braveheart” au fost filme premiate pentru „clasicismul” lor, pelicule precum „Midnight Cowboy”, „No Country for Old Men”, „Tăcerea miei­lor” sau mai noul „Moonlight”, deși as­tăzi le con­siderăm tot „clasice”, la premierea lor au fost la fel de scandaloase ca „Orice, Ori­unde…”. Toate au riscat, au încălcat regulile și au schimbat formele, i-au învățat pe cinefili un nou mod de a vedea cinematografia. Și asta face parte din ceea ce pot schimba Osca­rurile, în felul lor controversat: să gireze filme popu­lare, care au totuși ceva inovativ. Perso­nal, cel puțin anul acesta, nu sunt de acord cu opțiu­nile americane. Dar nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva așa a fost dintotdeauna, și doar acum mi se pare mie diferit, pentru că am îmbătrânit și nu am TikTok pe telefon.

Un pic de strălucire

Dar să închei această cronică a Oscarurilor pe un ton mai optimist. Dacă Gala a avut un pic de strălucire, ea s-a datorat ținutelor etalate de vedete. Nu putem să nu le trecem pe scurt în revistă, ele făcând parte, în mod tradițional, din atracțiile aces­tei seri, pe care mulți o așteaptă un an întreg. În plus, hainele și bijuteriile nu sunt doar stil, au și ele povestea lor, anunță noile trenduri, făcându-ne să visăm. Noaptea Oscarurilor ne-a arătat anul acesta măreția rochiilor voluminoase, din tafta de mătase, sau look-uri elegante, în culori neutre, pa­lide. Au existat și excepții, cu ro­chii sau bluze în culori meta­lice (Cate Blan­chett, Nicole Kid­man sau Salma Hayek). O pre­ferință hotărâtă a fost în multe cazuri pentru bijuteriile vin­tage. Cine s-a remarcat, în cele din urmă, în mij­locul mării de ve­dete prezente la Oscar? Iată câteva dintre ele.

După ce actrița Cara Delevingne a fost sin­ceră și a recu­noscut că se luptă cu tot felul de de­pen­dențe, de la alcool la droguri, pe covorul roșu a uimit, arătând sur­prin­zător de bine. Tot ce a purtat s-a îmbinat frumos, începând cu rochia ei purpurie, din mătase, Elie Saab, cu un singur umăr, care prezenta o potrivire impecabilă și detalii perfecte, cum ar fi fundița luxuriantă de la umăr. Bijuteriile ei Bulgari, inclusiv un colier Serpenti, împodobit cu diamante albe, de 62 de carate, au adăugat un strop ideal de strălucire, în timp ce ochii ei fumurii și părul moale au completat un look ireproșabil, din cap până-n picioare.

Rihanna a sosit la premiile Oscar într-un look personalizat de Alaïa, cu o rochie neagră, cu bandă din piele, purtată peste un body din jerseu negru. Nominalizată pentru cea mai bună melodie pentru „Lift Me Up”, din filmul „Black Panther”, Rihan­na și-a accesorizat look-ul cu bijuterii de la Mous­saieff, inclusiv cercei cu diamante maro, portoca­lii și galbene, și un inel cu un diamant maro-porto­caliu.

Nominalizată la categoria Cea mai bună actriță pentru rolul din „The Fabelmans”, Michelle Wil­liams a fost o prezență diafană. Au ajutat-o hainele Chanel: o rochie-bustieră din șifon alb de mătase și tul brodat, purtată cu o pelerină din tul de mătase, închisă cu un nasture cu bijuterii. Williams a accentuat rochia și pelerina cu diamante montate în platină, de Tiffany. Pe covorul „șam­panie”, părea că plutește!

Așa cum am spus deja, Lady Gaga a arătat senzațional la deschiderea Galei. Ea a purtat o rochie cu corset „dezosat”, ultima fiță printre vedete. Semnătura crea­ției vestimentare a fost a Donatellei Versace, în timp ce bijuteriile Tiffany au inclus un colier din diamante și platină din colecția anilor 50-60.

Nu este loc aici pentru toate divele și toată eleganța serii, însă nu pot să nu o menționez pe superba Jessica Chastain (o nouă, mai puțin visătoare, dar mai sexy, Liv Ullman a cinemaului, de altfel și joacă într-un remake după Bergmann). Chastain a purtat din cap până în pi­cioare Gucci, pornind de la o rochie per­sonalizată, realizată din paiete argintii și cristale, terminată cu ornamente de cati­fea și o trenă extinsă, tot de catifea. Colierul cu cap de leu al actriței a fost marca Gucci, fiind realizat din diamante și tsavorite de 80 de karate, toate prinse în aur alb, de 18 karate.

Și ca să fiți la curent cu noile mode de la Hollywood, ar mai fi de spus că împodobirile cu trandafiri sunt „pe val”. Pare să sune a nun­tă la țară, dar asta e. Trandafiri au fost pe rochia Tamara Ralph a lui Halle Berry, tranda­firi negri-argintii, dramatici, a purtat și Nicole Kidman, a cărei rochie neagră, Giorgio Ar­mani Privé, avea o singură mânecă. Nu cred că trandafirii erau de la Moldova, dar bijute­riile ei cu diamante cu siguranță erau de la Harry Winston, iar ceasul, tot cu diamante, era din colecția vintage Omega.

Cât despre domni… mi-a plăcut stilul cla­sic al lui Austin Butler, interpretul lui Elvis, și mai ales ținuta lui Andrew Garfield, tot clasică, dar cu ceva foarte șic și retro. El s-a îmbrăcat cu un smoking negru Fendi, având sacou cu nasturi la două rânduri, și la piept, rever din satin, împerecheat cu pantaloni ne­gri, clasici, cu dungi laterale, tot din satin, plus o cămașă albă și papion. Pantofii, cu șireturi din piele lăcuită, au fost tot de la Fendi, iar la mână a purtat un inel cu sigiliu, de David Yurman, care mergea bine cu ceasul Omega.

Cam asta a fost, foarte pe scurt, ediția cu numă­rul 95 a premiilor Oscar. Până anul viitor, să spe­răm că spiritele se vor liniști și artiștii ne vor răsfața cu filme mai bune ca anul acesta. Contează statue­tele de aur, dar, până la urmă, important este să mergem la cinema, acolo unde fiecare dintre noi poate acorda premii personale, după placul inimii.

Lista completă a câștigătorilor de la Oscar 2023

Cel mai bun regizor – Daniel Kwan – „Orice, Oriunde, Oricând”.

Cel mai bun film – „Orice, Oriunde, Oricând”.

Cel mai bun actor – Brendan Fraser – „Balena”.

Cea mai bună actriță – Michelle Yeoh – „Orice, Oriunde, Oricând”.

Cel mai bun actor în rol secundar – Ke Huy Quan – „Orice, Oriunde, Oricând”.

Cea mai bună actriță în rol secundar – Jamie Lee Curtis – „Orice, Oriunde, Oricând”.

Cel mai bun film străin – „Nimic nou pe frontul de vest”.

Cel mai bun film documentar -„Navalnîi”.

Cel mai bun film de animație – „Pinocchio”.

Cea mai bună coloană sonoră – „Nimic nou pe frontul de vest”.

Cea mai bună melodie originală – „Naatu Naatu” în filmul „RRR”.

Cel mai bun scenariu original – „Orice, Oriunde, Oricând”.

Cel mai bun scenariu adaptat – „Women Talking”.

Cel mai bun documentar de scurtmetraj – „Familia elefantului Raghu”.

Cele mai bune efecte vizuale – „Avatar 2”.

Cea mai bună imagine – „Nimic nou pe frontul de vest”.

Cel mai bun machiaj – „Balena”.

Cele mai bune costume – „Black Panther: Wakanda Forever”.

Cel mai bun montaj – „Orice, Oriunde, Oricând”.

Cel mai bun design de producție – „Nimic nou pe frontul de vest”

Cel mai bun sunet – „Top Gun 2”.

Cel mai bun scurtmetraj de animație – „The Boy, the Mole, the Fox and the Horse”.

Cel mai bun scurtmetraj live-action – „An Irish Goodbye”.