Face parte dintre artiștii basarabeni care au trecut peste Prut, adăugând o strălucire aparte muzicii românești. Cu studii temeinice, pornite încă din anii copilăriei, a izbutit să devină studentă la Conservatorul din București, pe care l-a absolvit cu brio. În anul II de facultate, reputatul muzician Adrian Ordean, intuindu-i potențialul, i-a oferit șansa de a cunoaște celebritatea: Ianna a devenit una dintre cele patru componente ale trupei A.S.I.A., care s-a bucurat de un succes fulminant în cursul anilor 2000. Când grupul s-a destrămat, s-a întors la domeniul pe care îl studiase în facultate, canto clasic, debutând într-un gen inedit: pop-opera. A fost cu noroc. Soprana Ianna Novac a cucerit nu doar publicul românesc, ci și pe cel internațional, devenind o celebritate. Cântă pe scenele mari ale lumii, iar înregistrările ei sunt difuzate de cele mai apreciate posturi muzicale de radio și de televiziune de pe glob. Dar nostalgia trecutului, care s-a înstăpânit peste lume, a atins-o cu adierea ei și pe Ianna, care visează, iată, să readucă pe scenă formația A.S.I.A. Un proiect cu succes garantat într-o țară ca România, care își prețuiește valorile muzicale, celebrându-le cu bucurie și entuziasm.
A.S.I.A. se întoarce
– Primăvara ne aduce o veste mare: A.S.I.A. se reface, iar inițiativa îți aparține…
– Doar parţial! Anul trecut, pe 24 octombrie, am avut la Sala Palatului din Bucureşti un concert grandios, cu mulţi invitaţi, prin care am marcat aniversarea a 20 de ani de carieră. Pentru acest concert, mi-am dorit foarte mult să le am alături și pe fostele mele colege din A.S.I.A. Cele care au răspuns pozitiv au fost Sorana Mohamad, Anca Neacşu şi Anemona Niculescu. Alături de ele, am prezentat publicului două superbe momente de remember A.S.I.A., în acompaniamentul Orchestrei Metropolitane Bucureşti, iar reacţia publicului a fost… fantastică! Toată sala s-a ridicat în picioare şi toată lumea a cântat cot la cot cu noi! Am fost inundate de o fericire indescriptibilă: ne uitam una la cealaltă, în timp ce cântam, și nu ne venea să credem. Eram copleșite de bucurie. Și ne-am dat seama cât de dor ne fusese să cântăm împreună! Şi cât de apropiate continuăm să fim şi azi! Ba, azi, legătura noastră e şi mai profundă, fiindcă acum nu mai suntem nişte puştoaice, ne-am maturizat, avem o altă viziune asupra vieţii, una mai profundă şi mai înţeleaptă. Pe vremuri eram prea crude, ne lăsam călăuzite de orgolii, de dorinţa de a ne afirma… Acum, toate astea au dispărut şi între noi n-a mai rămas decât bucuria regăsirii, bucuria de a fi pe scenă împreună, o prietenie pură. Nu mai avem nimic de demonstrat şi suntem complet relaxate! Or, tocmai de la această legătură atât de puternică dintre noi şi de la reacţia fantastică a publicului a venit şi ideea de a resuscita A.S.I.A. Florin Ionescu, vechiul manager al trupei, a fost şi el la concert, pe scenă, în calitatea lui principală de toboşar extraordinar, iar, ulterior, ne-a zis: „Fetelor, haideţi să refacem trupa!”. Iar noi, înfierbântate de succes şi inundate de emoţii, neconştientizând ce înseamnă „resuscitare” în termeni de efort, am răspuns la unison: „O refacem!”. Dar când ne-am lovit de realitate, lucrurile s-au mai domolit. Avem momente când ne întrebăm „Da’ ce-o fi fost în capul nostru?!”, că, până la urmă, fiecare e pe drumul ei, fiecare are viaţa ei, deja foarte plină şi aglomerată, însă mesajele de mulţumire şi de bucurie pe care le primim, în avalanşă, de la oameni, nu ne lasă să mai dăm înapoi. Şi aici, te rog să-mi permiţi să fac, prin intermediul „Formulei AS”, o clarificare, pentru că în spaţiul public s-au făcut diferite speculaţii cu privire la componenţa trupei: fetele care suntem azi pe scenă, în A.S.I.A. anului 2023, sunt cele trei care au răspuns invitaţiei mele, de la concertul aniversar, și celelalte patru care au răspuns afirmativ la propunerea lui Florin de a reface trupa. Din cele opt fete care au făcut parte din trupă de-a lungul anilor, acestea patru ne-am dorit cu adevărat să fim din nou împreună! Și nici una dintre noi nu e mai presus decât alta, nici măcar eu, care am venit cu ideea refacerii trupei.
„Oamenilor le este un dor nebun de melodiile noastre”
– Noul proiect A.S.I.A. a debutat în forţă: pe 6 Martie, aţi avut la Sala Palatului primul concert! Cum arată viitorul trupei?
– Trupa e impresariată şi manageriată la fel ca în trecut, de aceiaşi Adrian Ordean şi Florin Ionescu. Adrian Ordean este compozitorul tuturor pieselor A.S.I.A. şi, din punctul meu de vedere, el e inima acestei formaţii: un unic compozitor care a atins inimile românilor cu melodiile lui. În mare măsură, succesul A.S.I.A. i se datorează, iar eu mă înclin în faţa domnului Ordean cu respect şi o preţuire profundă. Aşadar, într-o primă fază, reluăm toate hiturile trupei A.S.I.A., sigur, cu un sound nou, dar aducem şi câteva melodii care au fost compuse atunci, pe vremuri, dar n-au apucat să fie promovate. Oamenilor le e un dor nebun de melodiile noastre de care s-au îndrăgostit pe vremuri! S-a văzut clar şi la concertul meu aniversar din Octombrie, şi acum, la concertul A.S.I.A. de pe 6 Martie: vreme de două ore, toată Sala Palatului a cântat cu noi! În viitor, sigur că vom veni şi cu piese noi. Şi vor urma şi alte concerte: avem foarte multe cereri pentru spectacole, atât din Bucureşti, cât şi din ţară. Le vom accepta în limita timpului şi doar pe acelea de calitate. Asta e important de subliniat: A.S.I.A. nu va fi prezentă la evenimente mici şi de calitate îndoielnică, ci doar în spectacole şi festivaluri de înaltă ţinută. N-am refăcut trupa, aşa cum s-a speculat, fiindcă am fi muritoare de foame, ci doar din plăcerea de a cânta împreună şi din dorinţa de a-i bucura pe oameni. Aşa că înţelegem să ne respectăm statutul.
– Ai o carieră remarcabilă de cântăreață de pop-opera. Încape sub aceeași pălărie cu trupa A.S.I.A.?
– În niciun caz! A.S.I.A. şi soprana Ianna Novac sunt două proiecte total diferite, care nu se suprapun în niciun fel, dar se armonizează perfect, datorită calității muzicii. Ianna Novac, soprana, rămâne pe drumul ei: îmi voi continua negreşit cariera solistică! Care, slavă Domnului!, e apreciată, o spun cu recunoştinţă şi smerenie, atât de public, cât şi de specialişti. Și cum să nu-mi crească inima, când simt câtă căldură vine către mine dinspre oamenii din sălile în care concertez sau când primesc premii precum „Vocea anului 2022” („Mediteranean International Award”), „Vocea feminină pop-opera a anului 2022” („Gala Celebrităţilor”), „Premiul pentru 20 de ani de carieră” („Gala Performanţei şi Excelenţei”) sau Distincţia „Partener pentru apărare” (Ministerul Apărării)?! Înseamnă că sunt pe calea cea bună şi că trebuie să continui să păşesc pe ea. Acum, de pildă, fac ultimele retuşuri pentru un spectacol extraordinar de Paşte, pe care l-am programat pe 23 aprilie, la Ateneul Român. Ținând cont că el va avea loc în Săptămâna Luminată, când celebrăm bucuria învierii Domnului, va fi un spectacol pop-opera într-o notă uşor mai clasică, cu un repertoriu adecvat acelei perioade, cu orchestră simfonică şi invitaţi de seamă (încă nu pot să le dezvălui numele). Va fi un spectacol elegant, prin care vreau să aduc lumină în sufletele oamenilor. Ulterior, vor mai urma şi alte spectacole, atât în Bucureşti, cât şi în ţară, pregătirile sunt deja în toi… De asemenea, lucrez la finalizarea unui nou album. În paralel, pregătesc un duet cu un artist străin (încă nu pot să-i dezvălui numele), pe o piesă compusă de mine, atât muzică, cât şi versuri. În plus, merg înainte şi cu „Academia de Canto”, despre a cărei deschidere ţi-am povestit în interviul precedent. Acest proiect al meu şi al soţului meu (Octavian Dobrotă, tenor, impresarul și producătorul spectacolelor Iannei Novac n. red.) a înflorit: cursanţii noştri au rezultate excepţionale, de care suntem extraordinar de mândri!
„Îi aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru tot”
– Cu atâta muzică în viața ta, de copii mai ai timp? Ce mai fac Erika şi Alexandru?
– Într-adevăr, e o perioadă extrem, extrem de aglomerată, aşa că nu pot decât să spun că-i mulţumesc lui Dumnezeu, că părinţii mei sunt lângă mine şi ne ajută enorm în ceea ce-i priveşte pe copii. Ştiind că mama şi tata se ocupă de Erika şi de Alexandru, pot să-mi văd de treabă cu linişte, fără griji. Niciodată agenda mea n-a fost goală, întotdeauna am avut un program încărcat, însă acum se întâmplă să fie chiar peste măsură de încărcat şi e mai dificil de gestionat. Totuşi, prefer ca perioada asta s-o văd din perspectiva paharului pe jumătate plin, nu pe jumătate gol, să gestionez bucuria și să mă gândesc mai puțin la efort. În plus, indiferent cât de multe angajamente aş avea, nu mă abat niciodată de la regula sfântă din familia mea: duminica e duminică, e ziua în care cu toţii mergem, dimineaţa, la biserică, iar apoi stăm împreună, pur şi simplu ca să ne bucurăm unii de ceilalţi. Această zi, începută cu binecuvântarea preotului şi apoi petrecută alături de familie îmi dă energie pentru tot restul săptămânii!
– Chiar voiam să te întreb: cum faci față fizic efortului uriaș la care te-ai înhămat?
– Deocamdată, pentru că am intrat în postul Paştelui, am renunţat la carne şi la restul ingredientelor de origine animală, aşa că îmi asigur necesarul de proteine exclusiv din surse vegetale: mănânc fasole, linte, mazăre, năut… Deşi, sinceră să fiu, în momentul de faţă, n-am timp nici să mănânc ca lumea! Ceea ce sigur că nu e deloc bine, dar bucuria din suflet e atât de mare, încât suplineşte şi mâncarea, şi somnul, şi tot… Sunt atât de plină de entuziasm, încât nivelul serotoninei e mereu la nivel ridicat! (râde) Însă, mai presus de orice, aripile îmi rămân deschise datorită gândului şi rugăciunii către Dumnezeu. Aşa am fost crescută: să-i aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru tot şi să nu pornesc la drum fără o rugăciune către Dumnezeu! În plus, toate proiectele la care lucrez acum îmi dau sentimentul împlinirii şi mă inundă cu fericire pură. În ciuda situaţiei grele în care se găsesc ţara şi lumea întreagă, sufletul nu îmi dă voie să renunţ la optimism, la convingerea că, până la urmă, pentru toţi va veni un „mai bine”. Iar credinţa în Dumnezeu… e atotcuprinzătoare!
Romanian