Scenarii pentru o rocadă

Rocada de la vârful administrației guver­na­mentale a provocat frământări intense în rândurile protagoniștilor, PSD, PNL și UDMR. Conform protocolului, schimbarea nu îl privește doar pe primul ministru, ci și unele dintre ministerele cele mai importante, nu doar Marcel Ciolacu îl va înlocui la şefia guvernului pe Nicolae Ciucă, ci și unii PSD-iști sau liberali vor lua locul altor colegi de-ai lor, la ministere cu influență majoră. Situaţia este complicată și pentru că 2023 este penultimul an al guvernării, când toţi participanţii la ea își fac calculele legate de viitor, atât pentru partidele lor, cât și pentru ei înșiși, ca actori politici. Rocada este un detonator pentru răbufniri resentimentare și acuze reciproce.

Este evident pentru majoritatea alegătorilor conștienți că „Guvernul stabilității” nu a realizat prea multe din programul anunţat de partidele ce îl compun. Economia nu s-a prăbușit, dar, în con­tex­tul general al crizei create de războiul din Ucrai­na, calitatea vieţii cetățenilor a suferit un de­clin puternic. Scumpirile la produsele esenţiale (energie și alimente) și inflația cu două cifre le-au erodat dramatic veniturile. Fondurile europene, acordate prin PNRR, sunt și ele ameninţate de blo­caje, pentru că grupările aliate nu vor să adopte schimbări legislative reale, care să ducă la îm­plinirea doleanțelor formulate de UE. Nici PSD, nici PNL nu au părut interesate să schimbe „sis­temul” de privilegii (salariile și pensiile „speciale”, cumulul masiv de pensii și salarii „la stat”, pen­sionările la vârste fragede,etc.) care le asigură sprijinul electoral al funcționărimii administrative. Despre dezvoltarea infrastructurii critice a țării, nici nu are rost să mai vorbim decât, poate, din perspectiva hoţiilor „partinice” care au însoțit in­vestiţiile, hoţii repede acoperite de codurile juri­dice „adecvate împrejurărilor”.

Ce calcule și ce scenarii însoțesc rocada? PSD-ul, care s-a aflat concomitent și la guvernare, și în opoziţie (dând vina eşecurilor administraţiei pe componenta liberală a alianţei), este mulţumit de efectuarea ei, pentru că, astfel, alegerile din 2024 se vor desfășura sub controlul său organizatoric. Pentru Marcel Ciolacu, liderul formaţiunii, pre­luarea guvernului ridică, totuşi, problema decon­tării finale a uzurii oricărei guvernări, chiar dacă aliatul liberal va fi în continuare „ţapul ispășitor”. D-l Ciolacu intuieşte că poziţia lui de lider este fragilă, susținătorii lui actuali (Grindeanu, Stă­nescu, Vrânceanu-Firea ș.a.m.d.) putând oricând să îi devină competitori. De aceea, el ar vrea ca unii dintre ei (Grindeanu și Firea) să își păstreze posturile din guvern, care sunt supuse și ele rocadei, pentru a-i ține ocupaţi. De aceea, susţine ideea continuării „Alianţei stabilității”, și după 2024, pentru că este convins că ea i-ar asigura câș­tigarea funcţiei prezidenţiale, oferind, în schimb, „partenerului Ciucă”, şefia viitorului Guvern. „Par­tenerul Ciucă” este însă în primejdia de a pier­de şefia PNL-ului, chiar dacă, conform „proto­co­lului”,    va fi ales preşedinte al senatului. În PNL, dau în clocot nemulţumirile din cauza poziţiei subordonate față de PSD în care a ajuns partidul. O revoltă surdă împotriva iniţiatorului „Alianței stabilității”, preşedintele Iohannis, îi macină pe unii lideri, cel mai vocal fiind Rareș Bogdan. După debarcarea succesivă, la instigarea preşedintelui, a lui Ludovic Orban și Florin Cîțu, acesta a realizat că zilele lui Nicolae Ciucă sunt numărate, mai ales că situaţia în sondaje a PNL-ului nu este deloc roză. Rareș Bogdan, dar și alți lideri (Motreanu, Boc, Bolojan etc.) au intuit că, după 2024, PSD-ul s-ar putea „detaşa” oricând de liberali, având ca „rezervă de serviciu” AUR-ul sau o parte a lui. Atacul lui Rareș Bogdan la adresa „oamenilor lui Iohannis” din guvern, motivat și de apropierea acestuia de sfârșitul „domniei”, vizează salvarea a ce mai poate fi salvat din muribundul PNL.

Desigur, în scenariile ce însoţesc rocada pot apărea și surprize. Iohannis dispune încă de sus­ţinerea SRI-ului, condus de Eduard Hellvig. Nu întâmplător, contestatarilor lui din PNL „li s-a ară­tat pisica”, prin ultimele acţiuni ale DNA. Nego­cierile preşedintelui cu Marcel Ciolacu sunt încă în vigoare. Cert este că, oricum, „stabilitatea” va con­­tinua, cu aceleaşi rezultate ca până acum.