TIA ȘERBĂNESCU: „Statul român a eșuat, ne-a spus-o clar domnul Klaus Iohnannis”

Analiza politică a lunii MARTIE

„Nu e genul guvernanților să învețe din greșeli”

– Am avut o lună Martie zbuciumată, în ciu­da stabilității pe care ne-o promiseseră guver­nan­ții. Un prim eveniment alarmant a fost noul faliment în sectorul asigurărilor. Ce păzește statul român? Anchetele de presă demonstrează cum banii firmei de asigurări au fost sifonați ile­gal din țară.

– A mai fost, nu de mult, cazul „City In­surance”. Acum, cu „Euroins”, avem de-a face cu al doilea faliment al unei societăți importante de asigurări în ultimii ani. Statul român a eșuat, ne-a spus-o clar domnul Klaus Iohnannis, așa că nu ar trebui să mai avem mari iluzii în ce-l privește. Ce-i drept, niște instituții care iau bani frumoși ca să supravegheze piața pot fi trase la răspundere. Ne­cazul e că nu am tras învățămintele necesare după primul faliment și mă tem că nu le vom trage nici acum. Nu e genul guvernanților să învețe din greșeli. Ei învață doar să le repete: „Repetitio est mater studiorum”. Șeful Autorității de Supra­veghere Financiară, Nicu Marcu, plătit cu 12.000 de euro pe lună, nu știm ce supraveghează. În ge­neral, nimeni nu supraveghează nimic în Ro­mâ­nia, fiecare dă ce tun vrea. După ce s-a întâmplat necazul, Marcu a ieșit și el să spună că cele două societăți falimentare nu erau „Albă ca Zăpada”, erau „Muma Pădurii”. Coborâm la basmele pentru copii! Păi el, dacă el era Zmeul Zmeilor, ce a păzit acolo? Nu stai cu ochii pe ei, îi lași să emită polițe de asigurare, deși știi că sunt „Muma Pădurii”? Iar plătim de la buget, noi, toți, despăgubirile res­pective. După ce a explodat cazul, s-a dovedit că Euroins lua banii de asigurări și îi trimitea în Bul­garia!

– Asistăm la un nou eșec al politizării ex­cesive a aparatului de stat?

– Evident, totul e un efect al acestei politizări excesive. Nimeni nu ajunge pe posturile astea bine plătite fără pile politice. Uitați-vă la Insti­tutul Cultural Român (ICR) ce se întâmplă! Iar ICR chiar a fost o instituție de elită pe vremea lui Horia-Roman Patapievici și a Taniei Radu, cu care ne mândream, și pe bună dreptate. A venit Victor Ponta, a făcut-o praf și au luat-o băieții în primire. Au ajuns acolo tot felul de fătuci, fără niciun rost pe lume, băieței adunați de prin cluburi, care se fac de râs, nu sunt nici măcar de nivel de cămin cultural rural. Șefei ICR Londra nu i-a convenit apartamentul pe care i-l plătea statul, a vrut vilă se­parată, se plăteau două facturi. S-a făcut de râs, nu știa să organizeze nimic, s-a mai și apucat de cân­tat pe acolo, cu o voce cu care nu trecea la „Cân­tarea României” nici de faza pe cartier. A fost nevoie de «n» mostre de tupeu ale acestei in­divide, ca să o recheme la București, și încă nu a fost dată afară, încă își încasează leafa. La Chi­șinău, la fel, e în cărți pentru ICR o persoană cu le­gături taman cu tabăra politică suspectă și ne­sănătoasă din Moldova. Cu asemenea personaje ce promovăm noi!? O bătaie de joc!

„Ți-e și frică să te mai uiți la vreo știre despre o gară”

– Lipsa de competență s-a văzut cel mai bine, zilele acestea, la Căile Ferate Române.

– Ți-e și frică să te mai uiți la vreo știre despre o gară, știi sigur că ori a deraiat un tren, ori s-au ciocnit trenuri. Căile Ferate sunt un fel de armă a fiecărei țări, e un domeniu strategic, e un element de securitate națională. Nimeni, la noi, nu a inves­tit nimic în CFR, e o paragină totală pe toată zona de transporturi. S-a furat în neștire, ba un cablu, ba o șină, nu s-a investit nimic, n-ar trebui să ne mi­răm că în fiecare zi există pericolul să se în­tâmple ceva grav. Accidente se întâmplă peste tot, dar nu le creezi condiții să se întâmple în fie­care zi, ca la noi. E o minune că un tren ajunge la timp la destinație cu pasagerii în regulă. Trans­portul în comun e la fel. La TAROM, nu mai vorbim. Și în aviație a fost un faliment cu cântec. Chiar zilele trecute a început o anchetă legată de șpăgile pen­tru magazinele „duty free”. Va dura ceva procesul, apoi se va prescrie. Dacă riscă cumva vreo con­damnare, fuge omul în Italia sau Grecia și scapă garantat, ca Sorin Oprescu, ca Dragoș Săvulescu, ca Alina Bica sau, mai nou, ca baronelul Ionel Arsene. A ajuns Italia paradisul tuturor hoților din Ro­mânia! Apoi se miră cei de prin UE, de prin Olan­da sau Suedia, de corupția din România. Dar, cum condamnăm pe cineva, tocmai în UE își gă­sesc salvarea. Din păcate, justiția a pierdut bă­tălia cu corupția.

– Prescripția intervine în tot mai multe dosare grave, inclusiv în cazuri de crimă sau viol, dar și la fapte de corupție. Între timp, un amenda­ment introdus pe furiș vrea să îi scape pe cei acuzați de abuz în serviciu, pentru prejudicii de până la 55.000 de euro. Un amendament mai toxic chiar decât celebra Ordonanță 13, coman­dată de Liviu Dragnea. Cum se face că apar astfel de atacuri la statul de drept?

– E o discuție dacă ar trebui să existe un prag în cazul abuzului în serviciu. Curtea Constitu­țională a cerut acest prag, ca să nu mai existe confuzii: cum îl prindeai pe unul că își comanda o apă plată, abuz în serviciu, cum dădeai afară un nesimțit care nu muncea, abuz în serviciu. Și atunci, au zis că existe o reglementare în această zonă. Dar de aici până să pui pragul la 250.000 de lei, mai mare decât în Ordonanța 13, „că au crescut prețurile”, e test de nesimțire. Îți bați joc inclusiv de oamenii tăi, care au stat zile și nopți în șir în Piața Victoriei, îți bați joc și de Klaus Iohannis, care s-a dus atunci în ședința de guvern ca să prindă elefanții din încăpere, iar acum se trezește cu elefantul peste el, îți bați joc și de jus­tiție, că nu mai poate face chiar nimic. Și așa nu face mare lucru, dar tu vrei să o legi cu mâinile la spate. E invitație la furt: dacă furi 249.999 și 99 de bani, e în regulă. Nu mai furi 1 milion de lei, furi în patru rate și e totul în regulă. Într-un final, și-au dat seama că au întins prea tare coarda. Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a propus un prag de 9.000 de lei pentru abuzul în serviciu, alții au cerut o cifră simbolică, de 1 euro. Probabil că se va ajunge la un prag rezonabil, ca să nu ajungi nici să sperii omul când îl pui pe o funcție, că nu mai semnează nimic de frică să nu intre la abuz în serviciu. Trebuie însă un prag care să descurajeze orice tendință de abuz. Pe vremuri, striga lumea: „DNA, să vină să vă ia!”. Avea o credibilitate instituția, se atinsese de niște intangibili, dovedise că se poate. Acum, vin infractorii, iau DNA-ul și se joacă cu el cum vor. E un moment critic.

„Dacă nu rezolvăm reforma pensiilor speciale, pierdem miliarde de euro”

– Apropo de acest risc: vedem tărăgănarea la infinit a rezolvării unor borne asumate prin PNRR, legate de reforma pensiilor. Pierdem banii?

– Reforma pensiilor trebuie făcută, este tot mai greu de susținut din punct de vedere bugetar. Ne împrumutăm tot timpul, cu dobânzi tot mai mari, și nu se știe cât mai rezistă formula asta. Iată ce scandal e în Franța, pentru doi ani în plus la pensionare! Nici cei de acolo nu își dau seama că fără ajustări, sistemul public de pensii cade cu to­tul și nu o să mai ia nimeni nicio pensie. La noi, au scris în PNRR că fac reforma pensiilor, cam cum scriu ei în programele electorale: „scriem, și ce dacă?!”. Militarii deja au replicat că pensiile militare nu sunt speciale, sunt ocupaționale. Dar nu pensiile militarilor sunt mari, mari sunt pensiile generalilor. Premierul Nicolae Ciucă are pensie de 18.000 de lei. Toate astea trebuiau aduse la un nivel rezonabil, în rezonanță cu situația țării. Când tu ai pensiile obișnuite de 2.000 de lei și ai și pensii de 20.000, ultimele nu mai sunt din aceeași țară. Pare că și legea asta va fi făcută ca să fie respinsă de CCR, doar să vadă cei de la UE că ei au vrut să facă legea. UE a reacționat deja și spune că nu e suficient ce au pus în lege. Dacă nu rezol­văm reforma pensiilor speciale, și nu pare că o vom rezolva, o să pierdem și banii europeni, mili­arde de euro, o să pierdem și bani de la buget, alte miliarde, plătind aceste pensii speciale. Dăm o dublă lovitură! O să ne coste dublu.

– Majoritatea primăriilor și-au făcut pla­nu­rile pe banii din PNRR. Nu va fi o presiune din­spre primării, pentru rezolvarea blocajului cu UE?

– Nu ne spunea nouă Iohannis, că acuși vin 80 de miliarde de euro? Pe urmă, 30. Dacă vom lua 3 va fi mare minune. Prin ce fac ei acum, pun în pericol toate proiectele pe care le-au scris pentru PNRR, pentru că nu sunt în stare să rezolve două-trei imperative UE. Dacă se pierd banii ăștia, toate primăriile rămân fără spitalele cu care ne tot lăudăm, fără școli, rămân toate în aer. Și ce-or să zică? Că UE e de vină, că nu ne-a dat banii, nu că noi nu suntem capabili să facem ce ne-am angajat că facem. Ar trebui să iasă în față guvernanții și să ne spună că nu sunt capabili, și gata! O să iasă Iohannis să spună că am pierdut miliardele de euro pe care le promitea? Nu o să iasă. Oricum, nu îi mai pasă, se gândește pe unde și-o găsi și el ceva după mandat. Despre premierul Nicolae Ciu­că, ce să mai zicem? I-au pus consilier la gu­vern un robot! Poate îl pun candidat la pre­ședinție, că tot nu au! Oricum, și robo­tul ION vorbește tot cam cât Iohannis, ce mi-e Ion, ce mi-e Iohannis…