De la mirare la groază: inteligența artificială

Cum se întâmplă adesea, de la mirare și fascinație până la șoc și groază nu e decât un pas. Acum câteva luni, lumea largă fă­cea cunoștință cu ultima minune a lumii: inteligența artificială, ca­pa­bilă să genereze imagini extrem de complexe, să scrie eseuri lite­rare în câteva secunde sau să răspundă pe loc la întrebări încuietoare, care ar necesita com­pi­larea a zeci de tomuri. Vrei să vezi o scenă biblică transpusă în decorul unui oraș modern și pictată în stilul unui pictor favorit? Nimic mai simplu: îi scrii un scurt mesaj robotului și, cât ai clipi, inteligența artificială răscolește uriașa bază de date care e Internetul și îți dă câteva propuneri grafice absolut uimitoare, care, în urmă cu doar un deceniu, păreau de domeniul SF! La fel, poți intra în dialog cu altă platformă de „Artificial Intelligence” (AI) și să rogi robotul să îți scrie niște versuri în stil Bacovia pe orice temă îți trece prin minte: literatura e chestiune de gust, robotul nu e, poate, foarte avansat la română, dar chiar și așa, în câteva secunde, îți ies niște catrene care te pun pe gânduri. Apoi, dacă ești student și ai de predat a doua zi o lucrare pentru care nu ai citit nimic, ce te costă să rogi robotul să îți scrie trei pagini pe tema propusă de profesor?! Poate nu va ieși o lucrare de 10, dar decât să mergi cu mâna goală la seminar…

Inteligența artificială e folosită de destulă vreme și în zona de cercetare, și în zona de business, și în zona media. În Statele Unite, știrile despre ligile inferioare de baseball sunt scrise de ani buni de programele AI, care sca­nează rapoartele de joc și scot de acolo știri chiar interesante, măcar din perspectiva statis­ti­cii pe care o stăpânesc mai bine decât un re­porter junior. Dar niciodată până acum in­teligența artificială nu a fost atât de capabilă de performanțe specific umane – precum arte­le sau stilistica – și nici atât de accesibilă, la îndemâna oricui are un banal telefon cu net. De aici, și spaimele care vin după momentele de fascinație. Lumea învățământului a reac­țio­nat deja: cum verifici dacă o lucrare a fost scrisă de elev sau a fost generată de inteligența ar­tificială? Câteva universități de top din Occident au dat subiectele unor examene, pro­gramelor AI, iar rezultatele au fost specta­cu­loase! Robotul trece clasa cu o medie bunici­că! Cât de bun va fi însă în 2-3 ani?! E și mo­tivul pentru care voci importate din mediul IT cer dezvoltatorilor acestor platforme AI să ia o pauză de câteva luni în îmbunătățirea pro­du­selor lor, până la o analiză mai în amănunt a efectelor perverse pe care le poate aduce cu sine inteligența artificială.

Un astfel de efect s-a văzut zilele trecute: apariția pe rețelele sociale a unor fotografii cu Papa Francisc, îmbrăcat într-o pufoaică albă, de lux, ca un rapper american. Fotografiile au stârnit imediat rumoare, și doar împrejurarea că Papa era în spital, internat, a mai domolit propagararea falsului: pozele, s-a dovedit, erau un fals perfect, realizat de către un pro­gram AI! Papa a scăpat, dar mâine ne vom trezi cu fotografii mult mai plauzibile, având ca subiect politicieni importanți în situații scandaloase. Cum vom mai ști dacă ele sunt reale sau false? Și, până la a le dovedi false, cât rău vor putea face respectivele „închipuiri” AI? În felul acesta, se vor putea pierde sau câștiga alegeri peste noapte! Lumea post-ade­văr, cum e adesea numită lumea de azi, tocmai a ajuns la un alt nivel. Și va fi nevoie de multă inteligență umană (în timp ce noi alunecăm, din păcate, pe panta analfa­be­tismului funcțio­nal) ca să nu ne trezim bulver­sați cu totul de noua inteligență artificială.